Dr. Iulian Vieru: Domnule doctor, să ne povestiți despre dumneavoastră, de cât timp lucrați în domeniul veterinar, câteva cuvinte despre afacerea dumneavoastră, să vă cunoască și colegii mai bine și să avem un background interesant pentru discuția de astăzi.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, în primul rând, bună ziua! Deci, în 2005 am terminat facultatea. Când mă gândesc și calculez, efectiv nu-mi vine să cred că au trecut deja atâția ani, dar pot să zic că chemarea aceasta pentru medicina veterinară am avut-o de mic. Tatăl meu a fost medic veterinar și, cum era în acea vreme, înainte de '90, poate știți, medicii veterinari aveau un vizitiu cu cai și mergeau în deplasări. Copilăria, primii ani, mi-am petrecut-o alături de vizitiu. Împreună cu caii, eram toată ziua umbra lui, pot să zic. Atunci mi s-a inoculat ideea aceasta să devin medic veterinar. Și când eram întrebat de mic, „măi, ce vrei să te faci când ești mare?”, cum întrebăm pe toți copiii, eu ziceam doctor de herghelie de cai. Nu am ajuns doctor de herghelie de cai, dar medic veterinar tot am ajuns.

Dr. Iulian Vieru: Dar cai aveți în grijă, cred că mulți.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, am destui de mulți. Trebuie să mă duc undeva pe deal la un mânz care are probleme și nu se mai ridică de jos, dar...

Dr. Iulian Vieru: Am văzut în postările pe social media că vă ocupați și de animale mari și de animale mici. Aveți cabinetul împărțit așa în două sau cum v-ați organizat?

Dr. Răzvan Oachiș: Da. După ce am terminat facultatea, am fost angajat la un cabinet veterinar în Cluj-Napoca. Cei doi proprietari ai cabinetului veterinar erau doctoranzi la facultate la parazitologie și nu mai puteau să mențină și business-ul și parcursul academic. Împreună cu un prieten foarte bun, Ciprian Ober, poate ați auzit de el, e un chirurg foarte bun, am hotărât să preluăm cabinetul. Actuala mea soție, împreună cu o colegă de-a ei, au hotărât și ele să cumpere cabinetul. Prietena soției s-a retras din business, prietenul meu s-a retras din business și așa am ajuns eu cu soția. Inițial colaboratori, apoi am trecut la faza următoare.

Dr. Iulian Vieru: Da, și visul dumneavoastră dinainte de facultate s-a adeverit cu visul dumneavoastră de la finalul facultății și cu visul dumneavoastră de acum?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, aș putea să zic că da, fac ceea ce-mi place. Mi-am dorit de la început să fiu medic veterinar și medic veterinar am ajuns. Iubesc, efectiv, cu pasiune ceea ce fac.

Dr. Iulian Vieru: Tendința este mai mult pentru animale mari sau mai mult pentru animale mici? Pasiunea aceasta, în ce sens se manifestă cel mai mult? Cum arată o zi de medic veterinar a domnului dr. Răzvan Oachiș?

Dr. Răzvan Oachiș: Îmi place foarte mult chirurgia, partea de chirurgie pe animale mici. Și mai puțin partea de cabinet, de stat la cabinet. Noi avem un cabinet pentru animale mici în Sighișoara și o circumscripție la 20 de kilometri distanță. După ce am stat un an în Cluj cu afacerea, era foarte greu. Eram la doctorat, eu și soția, plus masteratul, plus cabinetul după masă. Era foarte multă alergătură, banii erau destul de puțini, plăteam foarte mult pe chirii și astfel am decis să ne retragem către o viață mai liniștită și am venit în Sighișoara, unde am deschis prima dată cabinetul pentru animale mici în 2006 și apoi, peste un an, am preluat și o circumscripție la 20 de km distanță. Astfel încât acum ne ocupăm și de partea de animale mari, de circumscripție, și de animale mici.

Dr. Iulian Vieru: Am înțeles. Și cum arată ziua obișnuită? Cum începeți? Începeți cu circumscripția, cu animalele mari?

Dr. Răzvan Oachiș: Ziua începe cu animalele mari, în cazul în care avem acțiunile obligatorii, cum ar fi recoltările de sânge, vaccinările, tuberculinările, apoi tratamentele la animale, și vizitele în fermele de vaci, în cazul în care avem cazuri. Două-trei zile pe săptămână mai merg la cabinet pentru intervențiile chirurgicale, când avem zile de operații.

Dr. Iulian Vieru: Deci la cabinetul de animale mici faceți doar...

Dr. Răzvan Oachiș: Doar intervențiile chirurgicale. Până acum doi ani am mers mai des la cabinetul veterinar, fiindcă nu aveam medic angajat. Dar de doi ani avem un medic din Ucraina, pe dr. Olga, și atunci ea ne suplinește și merge și sâmbăta. Până acum doi ani, eu în fiecare sâmbătă eram la cabinet. Acum sunt puțin mai relaxat.

Dr. Iulian Vieru: Și cum se descurcă doamna doctor din Ucraina cu stilul românesc? Probabil că nu diferă prea mult, dar eu știu, totuși, diferențele culturale sunt.

Dr. Răzvan Oachiș: Când îi mai arăt câte o chestie, îi zic, uite, asta e o șmecherie românească. Ea a fost uimită la noi când a văzut cazuri grave, să zicem, un piometru de 6-7 kg sau o tumoră mare cât un cap de copil, ceva de genul ăsta, fiindcă, spunea ea, în Ucraina proprietarii sunt mult mai atenți, mult mai receptivi la animalele lor. Nu lasă așa de mult să se agraveze.

Dr. Iulian Vieru: Ea venea dintr-un oraș sau tot așa, dintr-un cabinet mai mic?

Dr. Răzvan Oachiș: La o clinică mai mare, da, într-un oraș mai mare a fost. Și, de asemenea, cea mai uimită a fost de clientela veche de 10 ani pe care o avem noi. Vine clientul cu animalul de 10-12 ani și zice „Dom' Doctor, mai țineți minte, acum 10 ani mi l-ați salvat.” „Și de atunci n-ați mai fost la noi.” „Păi n-am mai fost.”

Dr. Iulian Vieru: Da, din păcate așa se întâmplă. Spuneați de ferme. Deci înțeleg că mare parte din activitatea medicală este orientată spre animale mari. Aveți ferme în zonă? Aveți multe ferme? Aveți fermieri? Ori sunt organizați ca fermieri cu tot ceea ce trebuie? Sau sunt veșnicii noștri pasionați de animale de fermă care mai folosesc și diverse produse de la ei?

Dr. Răzvan Oachiș: Amde la fermele mici, de subzistență să zicem, până la ferme mari de 200, 300, 400 de capete. Dar tendința aici la noi în zonă este către vaca de carne. 

Dr. Iulian Vieru: Să le spunem și colegilor exact zona ca să știe să vă poziționeze. 

Dr. Răzvan Oachiș: Da, localitatea Saschis, poate ați auzit, la 20 de kilometri de Sighișoara, la limita dintre județul Mureș și județul Brașov, o zonă colinară cu păduri foarte multe, cu dealuri, cu teren foarte variat și o zonă foarte propice pentru creșterea animalelor.

Dr. Iulian Vieru: Deci oamenii cresc animale. 

Dr. Răzvan Oachiș: Da, pentru zootehnie. 

Dr. Iulian Vieru: Și  se descurcă financiar? Au o anumită putere financiară? 

Dr. Răzvan Oachiș: Aș putea zice că la noi au cam dispărut animalele. La noi exista tendința să se meargă dincolo la lucru. 

Dr. Iulian Vieru: Am înțeles. 

Dr. Răzvan Oachiș: Și atunci veniturile dintr-o vacă, două vaci, trei vaci, nu se compară cu o săptămână de lucru în Germania, de exemplu.

Dr. Iulian Vieru: Deci majoritatea care mai au animale, mai au animale așa, pe lângă casă, să mai iau un litru de lapte? Nu? 

Dr. Răzvan Oachiș: Foarte puțini mai au așa. Să zicem, țăranii au dispărut. Țăranii care, de fapt, au fost niște pensionari care, pe lângă pensie, mai țineau două, trei văcuțe. Așa au dispărut și au apărut ferme mari care au terenul și care au multe animale. Deci a fost un parcurs... mai puțin benefic, zic eu. Ferma de familie de care se tot discută, din păcate, nu a fost susținută decât așa, la nivel declarativ. Oamenii au trebuit să se orienteze spre alte zări.

Dr. Iulian Vieru: Și fermele se descurcă financiar? Vă afectează? Lucrați la caiet, cum lucrează mulți colegi? 

Dr. Răzvan Oachiș: Majoritatea fermelor cu care lucrez și colaborez se descurcă, spre deosebire de acum 10-15 ani. Este clar că sistemul actual cu subvenții, cu beneficii este în favoarea fermierilor Deci majoritatea celor care sunt serioși au evoluat și au cumpărat utilaje și au cumpărat animale Se vede cert un progres în direcția aceasta.

Dr. Iulian Vieru: Și aveți contract cu ei? Pentru... partea de activitate medical-veterinară sau mai acordați și consultanță. În ce constă relația voastră de afaceri ca și cabinet, ca și medic cu fermierii? 

Dr. Răzvan Oachiș: Relația diferă, să zicem, de la fermă la fermă în funcție de ceea ce percepe și ceea ce dorește fermierul. De exemplu, sunt ferme unde eu fac doar acțiunile obligatorii și sunt ferme unde eu fac absolut tot de la cea mai mică injecție. 

Dr. Iulian Vieru: Și la cei care doar așa faceți din când în când le eliberați rețete sau își folosesc ei... proprii oameni, achiziționează ei singuri medicamentele, cum e cu relația medicament-fermier?

Dr. Răzvan Oachiș: Probabil că își achiziționează ei. Circulația medicamentului știți foarte bine cum este în România. 

Dr. Iulian Vieru: Nu aveți niciun control asupra situației? 

Dr. Răzvan Oachiș: Nu, nu am niciun control acolo. Sunt chemat doar când își prind nasul, cum se zice, când nu se mai descurcă. 

Dr. Iulian Vieru: Când problema este așa de mare încât îi doare și pe ei, nu? 

Dr. Răzvan Oachiș: da, exact. 

Dr. Iulian Vieru: Nici în zona voastră nu s-a ajuns la situația în care fermierul să respecte medicul veterinar și ceea ce face?

Dr. Răzvan Oachiș: Cum v-am zis înainte, depinde de la fermă la fermă. Sunt ferme unde proprietarii au devenit conștienți: „măi, chiar dacă îi dau doctorului un ban, ceea ce mi se pare mai mult decât ar merita, totuși beneficiul pe care mi-l aduce e mult mai mare. Dacă îmi salvează doi viței în plus, eu câștig mult mai mult decât dacă nu l-aș fi chemat și acei doi viței mi-ar fi murit.”

Dr. Iulian Vieru: Când facturați către fermierii aceștia, facturați separat manoperă, separat medicamente, separat consultația sau faceți un colaj?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, facem un colaj pe servicii veterinare.

Dr. Iulian Vieru: Și plătesc la zi?

Dr. Răzvan Oachiș: Nu plătesc neapărat la zi, dar plătesc și ei când intră laptele, când intră subvențiile, când vând viței. Trebuie să fim un pic flexibili aici. Trebuie să-i înțelegem și pe ei, că nici business-ul lor nu e ușor. Și din păcate, am făcut un curs de antreprenoriat chiar de curând și mi-am dat seama că fermierilor le lipsește treaba asta, managementul, managementul fermei. Și vorbim aici inclusiv de fermieri mari, cu sute de vaci, care nu sunt conștienți de management și de faptul că ar putea fi mult mai profitabili dacă ar aplica niște principii.

Dr. Iulian Vieru: Da, la management din păcate suferim cu toții. La management și la fotbal ne pricepem toți și la semințe.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, la nivel teoretic superficial, dar dacă e să intrăm în amănunte...

Dr. Iulian Vieru: Da, da, cam așa este. Și în relația asta cu fermierii, sunteți mulțumiți de încasările pe care le faceți ca și cabinet? Strict doar de la fermieri, mă refer aici, să ignorăm sumele pe care le primiți de la Direcția Sanitar-Veterinară. Ne referim strict la relația cu fermierii. Ați supraviețui ca și cabinet veterinar, ca și medic în zona rurală?

Dr. Răzvan Oachiș: Nu, în relația doar cu fermierii, fără a avea partea cealaltă de la Direcția Sanitar-Veterinară sau partea cu animalele mici, nu aș supraviețui. Nu ar fi suficient.

Dr. Iulian Vieru: Aveți puține animale sau în general situația este de așa natură? Câte animale aveți așa în total, o cifră estimativă, o raportare?

Dr. Răzvan Oachiș: În jur de 1500 de bovine.

Dr. Iulian Vieru: Și la 1500 de bovine încă nu este profitabil cabinetul, nu?

Dr. Răzvan Oachiș: Dar sunt bovine de carne. Nu sunt ca cele de lapte, unde apar mereu probleme de reproducție, de ongloane, de glandă mamară și unde e nevoie de intervenții mai multe.

Dr. Iulian Vieru: Da, ele sunt mai libere și atunci...

Dr. Răzvan Oachiș: Da, sunt niște acțiuni profilactice care se fac, ceva probleme în perioada fătărilor, dar în general intervenții mai puține.

Dr. Iulian Vieru: Și cai, oi?

Dr. Răzvan Oachiș: Caii sunt destul de puțini, au dispărut foarte mult.

Dr. Iulian Vieru: La nivel de sută, probabil.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, mai puțin, mai puțin. Oile la fel. Pot să zic că față de 2008-2010, efectivul a scăzut la jumătate și trendul este să mai scadă. Creșterea oilor va rămâne strict ca o afacere de familie: ciobanul, cu soția, cu unu-doi copii, o să țină și ei câte oi pot. Nu mai găsesc forță de muncă dispusă să lucreze pentru banii aceia și în mediul acela.

Dr. Iulian Vieru: Deci, în linii mari, în ansamblu, medicina veterinară pentru animale mari este falimentară dacă te orientezi doar pe animale mari.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, dacă urmezi doar această linie de animale mari și nu cauți și alte surse. Dacă nu cauți și alte verticale, să zicem, să folosim un cuvânt din management, atunci da, nu prea este profitabil. Adică ce înseamnă profitabil? 1000 de euro? Asta eu zic că e puțin pentru un medic, nu?

Dr. Iulian Vieru: Da, dar aici ne referim la 1000 de euro profit. Medicul acela, dacă este practician, va avea salarii, chiar dacă este cabinetul lui, va avea cheltuieli. Dar doar profit să aibă 1000 de euro pe an sau pe lună? Pe lună, pe lună. Pe lună 1000 de euro, eu știu, nu cred că... 

Dr. Răzvan Oachiș: Nu e cam mult, așa e.

Dr. Iulian Vieru: Nu este cam mult, da. Este deci o problemă. Doar subvenția, doar metoda asta găsită de ANSVSA și Colegiul Medicilor Veterinari este doar colacul de salvare și pe ansamblu, luând și sumele acestea. Reușiți să vă descurcați? Câți vă ocupați de animale mari, de cabinetul de animale mari? 

Dr. Răzvan Oachiș: De cabinetul de animale mari mă ocup eu plus angajații. Când avem campanii, vin și mă ajută.

Dr. Iulian Vieru: Numai în campanii?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, în campanii. 

Dr. Iulian Vieru: Și câți  aveți?

Dr. Răzvan Oachiș: Un medic și două asistente. 

Dr. Iulian Vieru: Probabil că îi luați de la cabinetul de dincolo. Haideți că avem campanii, nu?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, bineînțeles. 

Dr. Iulian Vieru: Deci, cabinet de animale mari, cabinet de animale mici și atunci lucrurile se pot combina mult mai eficient. 

Dr. Răzvan Oachiș: Da, asta e soluția. Oricum am văzut, pot să zic, o creștere a numărului de cazuri de animale mici și la țară. Eu nu mai țin vacă, nu mai țin porc, dar încep să țină un bișon, un...trișon, ceva acolo și... 

Dr. Iulian Vieru: Un acvariu. 

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, da, da, o pisică. O pisică. Pot să zic că altă verticală, să zicem. 

Dr. Iulian Vieru: Da. 

Dr. Răzvan Oachiș: Avem o relație bună de colaborare cu asociațiile astea de protecție animalelor și facem sterilizări. Din astea destul de multe, în mediul rural, la  persoanele fără posibilități. 

Dr. Iulian Vieru: Le faceți gratuit sau în cadrul unor costuri mai reduse? Sau asociațiile plătesc? 

Dr. Răzvan Oachiș: Asociațiile plătesc. Deci asociațiile ne plătesc. 

Dr. Iulian Vieru: Și plătesc la costul puțin diminuat, dar un cost real. 

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da. Deci un cost real, deși acolo mai este o sursă de venit. Înțeles. 

Dr. Iulian Vieru: Și... Luând așa pe ansamblu, care ar fi cele mai mari provocări pe care le aveți cu animalele de fermă, comparativ cu cele de companie?

Dr. Răzvan Oachiș: Cele mai mari provocări? 

Dr. Iulian Vieru: Medicale veterinare. Câteva, dacă aveți o poveste memorabilă sau ceva experiențe dificile, sau eșecuri fabuloase.

Dr. Răzvan Oachiș: Provocări, provocări memorabile. E destul de greu de lucrat cu animalele astea de carne, vacile de carne. Comportamentul ăla la retiv. 

Dr. Iulian Vieru: V-am văzut pe Facebook toată ziua cu pușca în mână. 

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, da. Asta e o altă verticală. Deci iau comportamentul acela retiv și mereu trebuie să fii atent. Mereu ești plin de adrenalină că oricând poți fi lovit, scuipat, mușcat de ele. 

Dr. Iulian Vieru: V-a fugărit vreun tăuraș? 

Dr. Răzvan Oachiș: Da, s-a mai întâmplat și am avut chiar un șef de fermă aici la o fermă, a venit SMURD-ul după el, a fost neatent, l-a lovit o poartă împinsă de animale și de tauri și a scăpat, dar nu i-a fost ușor.

Dr. Iulian Vieru: Da, avem o meserie periculoasă. 

Dr. Răzvan Oachiș: Foarte, foarte periculoasă. Pacienții sau ne mușcă, sau ne zgârie. 

Dr. Iulian Vieru: Da, nu sunt cuminți pe scaun. Și nici nu vorbesc cu noi.

Dr. Răzvan Oachiș: Și nici nu vorbesc, nici nu vorbesc. De exemplu, un caz, o vacă cu o fătare mai dificilă, am reușit să scoatem vițelul și după ce am scos vițelul, am observat că începe să curgă sânge, tot mai tare, ca la un robinet. Am introdus mâna și, din fericire, nu era undeva adânc în uter, era destul de aproape de cervix. Am reușit să prind acolo cu mâna, dar nu puteam să fac nimic altceva. Am scos o sfoară de balot, șeful de fermă a făcut un nod peste mâna mea, am împins nodul cu cealaltă mână, că nu puteam să dau drumul unde țineam uterul, și așa am înnodat uterul înăuntru vacii. Am reușit să oprim hemoragia și anul următor vaca a avut vițel. Ce s-a întâmplat cu sfoara? Probabil că s-a eliminat.

Dr. Iulian Vieru: Da, povești medicale.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, probleme medicale pe care trebuie să le rezolvi atunci, pe moment, cu ce ai la îndemână și să încerci să nu te pierzi în momentele acelea, e foarte important.

Dr. Iulian Vieru: Da, deci la animalele acestea ținute liber, problemele medicale sunt mai mult accidente, loviri. Ați avut vreo epidemie de limba albastră sau altceva, Doamne ferește?

Dr. Răzvan Oachiș: Nu, n-am avut. La o fermă de lapte am avut un caz foarte interesant în primăvara aceasta, hemoragic bowel syndrome. Nu am găsit mențiuni în literatura română, dar e o boală în creștere pe plan internațional, manifestată prin hemoragii difuze la nivelul intestinului. Intestinul se umple cu sânge și cheaguri de sânge și arată ca un caltaboș. E destul de greu de diagnosticat, apare diminuarea apetitului, fără febră. Doar când faci controlul transrectal, pe mănușă poate să rămână sânge negru.

Dr. Iulian Vieru: Și ați reușit?

Dr. Răzvan Oachiș: Din păcate, nu se pot salva vacile cu această boală. Din ce am găsit în literatură, doar 40% răspund la remedierea chirurgicală, iar 80% dintre acestea recidivează. Boala apare dintr-o combinație de E. coli, furaje mucegăite și stres. E foarte păcătoasă.

Dr. Iulian Vieru: Da, deci au început să apară și la noi boli mai exotice.

Dr. Răzvan Oachiș: Țin minte că în facultate am învățat dilofilarioza ca boală exotică. A fost exotică, da, și acum la noi e epidemie. 

Dr. Iulian Vieru: Aveți cazuri frecvente?

Dr. Răzvan Oachiș: Nu, nu, zic, la noi, în țară, în zona București, în Delta, da. Dar la noi au apărut babesioza. Până acum 2-3 ani nu aveam babesioza la câini și acum avem multe cazuri săptămânal.

Dr. Iulian Vieru: Unii pun asta pe seama încălzirii globale și a faptului că iarna nu mai este iarnă, căpușele se dezvoltă și trăiesc mai bine. Probabil că supraviețuiesc mai bine iernii și atunci sunt o combinație de căpușe, de mai mulți câini, de mai multe gazde intermediare, poate?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, în mod sigur trăim vremuri de tranziție, de schimbare. Nu se știe unde vom ajunge, cred că nimeni nu poate prezice asta.

Dr. Iulian Vieru: Deci medicul veterinar trebuie să devină din ce în ce mai deschis și mai adaptabil, nu?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, clar, clar.

Dr. Iulian Vieru: În sensul acesta, ce rol joacă educarea continuă în viața cabinetului, pregătirea continuă? Aveți timp să mergeți la seminarii? De obicei, cei de la cabinete de animale mici au un aflux puternic de informații din tot felul de întâlniri, de workshop-uri.

Dr. Răzvan Oachiș: Din păcate, nu am prea mult timp, dar nici nu prea există astfel de seminarii pentru animale mari. N-am văzut foarte multe. Nu există.

Dr. Iulian Vieru: Vă ocupă animalele mari? Vă ocupă majoritatea timpului. Muncă multă, bani puțini.

Dr. Răzvan Oachiș: Așa e, așa e. Cred că va trebui să-mi reevaluez opțiunile.

Dr. Iulian Vieru: Da, multă muncă, bani puțini. Asta e problema generală, se pare, în cazul nostru. Și totuși, cum mențineți o relație sănătoasă cu fermierii, cu proprietarii de animale mari? Care este secretul unei relații fericite, să spunem?

Dr. Răzvan Oachiș: Secretul unei relații fericite sunt rezultatele pe care le ai. În momentul în care ai rezultate și fermierul vede beneficii, atunci relația merge înainte.

Dr. Iulian Vieru: Deci fermierul trebuie să câștige bani de pe urma activității medicului veterinar, nu?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da. Acesta e secretul. Să câștige bani și totodată medicul veterinar să fie disponibil.

Dr. Iulian Vieru: Când are nevoie fermierul, la 11-12 noaptea, "domnul doctor, avem probleme."

Dr. Răzvan Oachiș: Avem probleme, trebuie să mergi, fiindcă a doua zi dimineața e târziu.

Dr. Iulian Vieru: Și asta se vede și în plată sau doar în muncă?

Dr. Răzvan Oachiș: Se vede și în plată, dar devine totuși obositor. Oricât ți-ar plăcea, se simte o tensiune, se simte o presiune. Când sâmbăta, duminica, uneori... Ești tot timpul în priză.

Dr. Iulian Vieru: Medici și veterinari au o presiune puternică și fizică și psihică. O resimțiți?

Dr. Răzvan Oachiș: Acum o resimt. Când eram mai tânăr, nu atât de mult. După campania aceasta de primăvară, chiar o resimt. Și știi ce am zis înainte, când eram mai tânăr? Într-adevăr, acum, parcă nu mai am așa chef. Nu mi-e frică de muncă, dar partea de birocrație, de hârtii, ocupă mult timp.

Dr. Iulian Vieru: Da, o parte din viața noastră sunt și hârtiile.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, da, hârtii, hârtii cu care trebuie să ne acoperim.

Dr. Iulian Vieru: La animale mari, din păcate, așa este și la animale mici a început să fie la fel. Apropo, aveți asigurare de malpraxis?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, avem asigurare.

Dr. Iulian Vieru: Și ați avut probleme?

Dr. Răzvan Oachiș: N-am avut probleme, dar e bine să fie. Nu am avut probleme în sensul că nu au fost situații complicate. Dar asta nu înseamnă că toate cazurile au fost rezolvate cu final fericit. Dar e important să fim pregătiți pentru orice eventualitate.

Dr. Iulian Vieru: Da, malpraxisul este malpraxis, nu faptul că nu putem fi Dumnezeu. Nu putem fi Dumnezeu, nu putem să dăm viață. Putem doar să ajutăm să îmbunătățim viața.

Dr. Răzvan Oachiș: În accepțiunea multora, medicul veterinar e o persoană care stă undeva, pe un deal, sub un copac, disponibil 24 de ore din 24, pe bani puțini sau pe nimic, fiindcă face din pasiune. Și care cu un bisturiu și o seringă rezolvă tot. Nu?

Dr. Iulian Vieru: Cum era la Dacia înainte. Cu un patent și o sârmă rezolvai tot la Dacii.

Dr. Răzvan Oachiș: Da.

Dr. Iulian Vieru: Și toată lumea se pricepea.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, așa e. Cel puțin la animale mici, din ce am văzut și am urmărit la colegii din orașele mari, medicina veterinară a evoluat grozav, fantastic.

Dr. Iulian Vieru: Cum vedeți diferențele acum? În ce sens vedeți diferențele? La percepția oamenilor? La modul cum au ei grijă de animale și cum interacționează cu medicul veterinar? Sau la dotarea cabinetelor?

Dr. Răzvan Oachiș: La dotarea cabinetelor, dar și la percepția oamenilor. A crescut nivelul de trai și atunci proprietarul este dispus să plătească și să investească mai mult în animăluț. E un cerc acolo. Fiind dispus să plătească mai mult, cabinetul are încasări mai mari și permite achiziții mai bune, și la urma urmei totul e în beneficiul animăluțului.

Dr. Iulian Vieru: Ați reușit să vă dotați la un anumit standard, apropiat de ceea ce visați, ca un cabinet din orașele mari?

Dr. Răzvan Oachiș: Nu, nu avem dotare ca într-un cabinet dintr-un oraș mare, dar stăm destul de bine. Ne descurcăm, da, da, da. Deși despre noi, despre cabinetul nostru, se zice că suntem scumpi.

Dr. Iulian Vieru: Da, depinde acum ce înțelege fiecare prin scump.

Dr. Răzvan Oachiș: Este o treabă relativă. Am avut o intervenție la o pisică, de exemplu, acum vreo săptămână, o enterectomie, și asistenta pe care o avem, care a lucrat o perioadă în Brașov, a zis că în Brașov ar fi fost cel puțin de trei ori mai scumpă intervenția asta. Dar într-un oraș mic nu poți să-ți permiți niște prețuri foarte mari.

Dr. Iulian Vieru: Deci prețurile le faceți în funcție de puterea financiară a proprietarilor, dar aveți grijă totuși la cheltuieli. Păstrați standardul medical înalt.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, da, încercăm să...

Dr. Iulian Vieru: Aveți aproape aceleași cheltuieli ca și un cabinet foarte bine dotat.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da.

Dr. Iulian Vieru: Doar că profitul este mai mic.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, așa e.

Dr. Iulian Vieru: Și cu rețetele, mai oferiți rețete, se mai circulă rețetele? Mai există practica cu rețetele sau în cazul vostru sunteți monopol în zonă și atunci rețetele nu mai au rol?

Dr. Răzvan Oachiș: Deci, pe mine nu mă solicită proprietarii care au nevoie de rețete. Eu știu, îl chem pe doctorul ăla, îmi face tot ce trebuie. Are tot ce trebuie. Deci eu nu sunt genul să dau proprietarului rețetă.

Dr. Iulian Vieru: Și cu medicamentele care se găsesc mai greu sau la farmacii umane?

Dr. Răzvan Oachiș: Într-adevăr, sunt probleme și sunt medicamente care nu se găsesc, nici chiar cu rețetă.

Dr. Iulian Vieru: Dar, în general, farmaciile umane acceptă rețetele noastre, nu?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da. Avem farmacii cu care colaborăm și care acceptă.

Dr. Iulian Vieru: Ce părere aveți despre antibiorezistență?

Dr. Răzvan Oachiș: Antibiorezistența? Cred că o să fie o problemă majoră în următorii ani.

Dr. Iulian Vieru: Ați început să aveți probleme?

Dr. Răzvan Oachiș: Nu, n-am avut probleme, dar în mod sigur o să apară.

Dr. Iulian Vieru: Fermierii sunt conștienți de această problemă sau pur și simplu nu-i interesează?

Dr. Răzvan Oachiș: Nu-i interesează. Prea puțin îi interesează pe fermieri remanența produselor medicamentoase în alimente, în carne.

Dr. Iulian Vieru: În viața lor, de fapt.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, din păcate. Ne mirăm de ce România este printre primele în Europa la cazuri de cancer și alte afecțiuni, dar fermierii aplică tratamentele după cum știu ei.

Dr. Iulian Vieru: Am înțeles.

Dr. Răzvan Oachiș: Trebuie un mililitru? A, punem doi.

Dr. Iulian Vieru: Și mai fac și ei singuri.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da. În mod sigur, ați văzut accidentele recente cu diazinonul și altele.

Dr. Iulian Vieru: Da, da.

Dr. Răzvan Oachiș: Dar asta e o discuție lungă, care este doar vârful iceberg-ului.

Dr. Iulian Vieru: Deci, pe viitor, la ce vă gândiți? Ce planuri aveți?

Dr. Răzvan Oachiș: Deocamdată urmează să mutăm cabinetul. Îl facem mai mare, într-o nouă locație care este mai încăpătoare. Dar nici aici nu mi se pare că e destul. După aceea vom face alte planuri, în funcție de cum merge aici.

Dr. Iulian Vieru: Cum vedeți medicina veterinară și ce vă vedeți făcând peste 5-6 ani? 10 ani este foarte mult, dar măcar 5-6 ani?

Dr. Răzvan Oachiș: Peste 5-6 ani, probabil cam tot același lucru, tot pe dealuri, tot după animale, mereu în mișcare.

Dr. Iulian Vieru: Vom mai avea animale?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, în județul Mureș, în ultimii ani, a crescut efectivul de animale. România are o cantitate mare de pășuni și pajiști care vor trebui valorificate.

Dr. Iulian Vieru: Așadar, să nu ne facem griji că nu vor fi animale.

Dr. Răzvan Oachiș: Nu, nu. Să nu ne facem griji. Chiar dacă se reduce numărul de oi, va crește numărul de vaci de carne. Cel puțin așa s-a întâmplat în zona mea. Trendul e să crească vacile de carne, chiar dacă nu sunt atât de profitabile. Terenul acela trebuie folosit și va fi folosit.

Dr. Iulian Vieru: Și situația aceasta cu subvenționarea medicinii veterinare de către stat prin diverse metode, cum o vedeți? Credeți că o să mai țină?

Dr. Răzvan Oachiș: Statul are nevoie să aibă o anumită siguranță și un anumit control asupra a ceea ce se întâmplă în teritoriu. Printr-o măsură sau alta, creșterea tarifelor sau menținerea celor 10.000 de lei, ceva va trebui să fie prin care să-și mențină medicii în teritoriu. Dacă nu, aceștia vor migra.

Dr. Iulian Vieru: Ajung cei 10.000 de lei?

Dr. Răzvan Oachiș: După cum ziceam înainte, e doar una dintre surse și trebuie mai multe.

Dr. Iulian Vieru: Poate atunci când a fost instituită, însemna mai mult decât acum.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da. Acum pentru mine banii aceștia sunt suficienți doar pentru contribuțiile angajaților.

Dr. Iulian Vieru: Doar atât vă ajung banii, pentru contribuțiile angajaților.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, este un ajutor, este ceva. La momentul respectiv, a contat foarte mult.

Dr. Iulian Vieru: Și manoperele? Care ar trebui să fie manopera corectă?

Dr. Răzvan Oachiș: Colegiul a făcut un calcul cam cât ar fi manopera corectă.

Dr. Iulian Vieru: CMVRO, nu? Și, dumneavoastră, cam cât credeți că ar trebui să ajungă o vaccinare, o tuberculinare? Estimativ.

Dr. Răzvan Oachiș: Nu știu, mi-e greu să zic acum, să calculez.

Dr. Iulian Vieru: Este greu de calculat, pentru că una e să vaccinezi o vacă de lapte în grajd și alta e să fugăriți vaca vreo 10 minute pe câmp până adoarme.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, așa e.

Dr. Iulian Vieru: Chiar dacă ar avea standuri pentru contenționat vacile care stau libere, tot trebuie convinsă într-un fel. Și durează.

Dr. Răzvan Oachiș: Cred că e greu de ajuns la un consens aici, fiindcă diferă foarte mult. Vacile ținute în grajd, vacile libere, vacile aflate în vârful muntelui. Sunt colegi care merg jumătate de zi să ajungă la ele.

Dr. Iulian Vieru: Exact. La asta mă refer. Una este să iei 10 lei pe o vacă care stă și te așteaptă și alta este să iei 10 lei după 20 de minute de alergat o vacă.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da.

Dr. Iulian Vieru: Plus că dacă trebuie să folosiți și pușca de tranchilizare, consumul de tranchilizante, astea le plătește omul sau e bonus?

Dr. Răzvan Oachiș: Pușca de tranchilizare o folosesc pentru situații unde avem animale retive, o vacă care nu alăptează, are o rană sau trebuie transportată în alt loc, diferite situații. Acum, nu știu dacă știți, noi medicii veterinari avem contracte și cu primăriile pentru urși în zonele în care sunt.

Dr. Iulian Vieru: Aveți urși?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, aici avem urși și avem chiar frecvent atacuri ale urșilor la stâne.

Dr. Iulian Vieru: Câștigați ceva din afacerea asta?

Dr. Răzvan Oachiș: Contractul de permanență este 1000 de lei pe lună. Nu e mult, dar e o altă verticală. Se adună.

Dr. Iulian Vieru: Ați avut probleme cu urși?

Dr. Răzvan Oachiș: Aici nu este o zonă unde să se pună lațuri. De obicei, în zonele acelea este nevoie de tranchilizare pentru animalele prinse în lațuri. Am avut cazuri de urși loviți de mașini, care au rămas pe marginea șanțului.

Dr. Iulian Vieru: Îmi pare rău pentru ei, săracii ursuleți. Dar credeți că sunt mulți sau nu mai au mâncare în pădure? Care e cauza de se plimbă așa de des? Sau noi am invadat spațiul lor?

Dr. Răzvan Oachiș: Cel puțin în zona noastră, aici în Ardeal, există fenomenul de re-greening. Dacă căutați pe internet, găsiți re-greening Europa, re-înverzirea. Micile suprafețe de teren, care nu mai sunt lucrate deoarece proprietarii fie au murit, fie s-au mutat la oraș, se împăduresc lent. Sunt localități vechi, săsești, unde au dispărut proprietarii. Suprafațele mici sunt neglijate și se împăduresc. Deci la noi nu e vorba de distrugerea habitatului ursului, ci de creșterea acestuia. În plus, în trecut, câmpurile erau pline de oameni care lucrau de dimineața până seara. Acum, merge tractorul o zi, apoi e liniște o lună. Tot hotarul este pustiu, ceea ce oferă condiții ideale pentru animalele sălbatice. Este posibil ca în jurul marilor orașe să fie o intruziune în habitatul ursului, dar nesemnificativă. În anii 80-90 nu se știa de urși în zonă. Alt aspect este hrana. Suprafațele mari cultivate oferă mâncare din belșug pentru urși de primăvara până toamna târziu. Ursul intră în lanul de porumb în luna iunie-iulie și până în octombrie nu mai iese din lan, mai ales dacă are apă.

Dr. Iulian Vieru: Interesant. Deci ar trebui să ne specializăm și pe animale sălbatice.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, pe urși. Chiar un specialist ecolog recomandă castrarea ursoaicelor.

Dr. Iulian Vieru: Bun business. Dacă se găsește cine să plătească, este ok. 

Dr. Răzvan Oachiș: Va fi cine să plătească, nu-i problemă.

Dr. Iulian Vieru: Un preț corect. Dar ar trebui probabil să facem prețurile în euro pentru unele servicii. 

Dr. Răzvan Oachiș: Așa ar fi corect.

Dr. Iulian Vieru: Așa ar fi corect. Deci nu vedeți dispariția medicului veterinar de animale mari, mai ales în zona dumneavoastră.

Dr. Răzvan Oachiș: Nu, nu o văd.

Dr. Iulian Vieru: Dar va rămâne la nivel de supraviețuire sau există și șanse de dezvoltare?

Dr. Răzvan Oachiș: Eu sper să existe șanse de dezvoltare. Există, există. Sper să existe.

Dr. Iulian Vieru: Deci să privim cu optimism.

Dr. Răzvan Oachiș: Eu sunt optimist, da, exact, eu sunt optimist.

Dr. Iulian Vieru: Ce credeți că ar mai trebui îmbunătățit în legislația care ne guvernează industria noastră?

Dr. Răzvan Oachiș: Acum vreo doi ani m-am uitat la emisiunea aceea, Viața în sate. Și erau discutate aceleași probleme, aceleași soluții, aceleași incertitudini ca acum 20 de ani. Deci în această perioadă s-au discutat, s-au făcut, s-au desfăcut, dar nu s-a rezolvat problema. Ori știm cu toții care sunt problemele noastre ale veterinarilor: circulația medicamentelor, circulația animalelor, înmatricularea animalelor, neresponsabilizarea proprietarului. Discutăm despre ele, dar nu se rezolvă.

Dr. Iulian Vieru: Se încearcă o culpabilizare a medicului veterinar în detrimentul proprietarilor?

Dr. Răzvan Oachiș: Se încearcă menținerea păcii sociale.

Dr. Iulian Vieru: Hai să nu-i deranjăm prea mult, sau îi mai deranjăm acolo, dar hai să găsim cum mergem înainte.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, mergem înainte, să fie bine, să nu fie rău.

Dr. Iulian Vieru: Să fie bine, să nu fie rău. Și nu se rezolvă nimic.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, da, nu se rezolvă. Poate vedeți și cu acțiunile astea de consiliere pe care le facem noi, mergem, îi spunem omului ce trebuie făcut și, peste 3-4 luni, când revenim, constatăm că i-am spus degeaba.

Dr. Iulian Vieru: Da, sunt colegi care se plâng serios de lucrul ăsta. Cu identificarea animalelor vă descurcați? Sau și acolo sunt samsarii care iau miei neidentificați, transferă animale dintr-o parte în alta fără să respecte legislația? Cum vă descurcați cu legislația?

Dr. Răzvan Oachiș: Am o relație bună cu crescătorii de oi din zonă și totul merge pe acte.

Dr. Iulian Vieru: Totul merge pe acte și au înțeles și ei că dacă merg pe acte câștigă mai mult, probabil.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, da, da.

Dr. Iulian Vieru: E greu să înțeleagă lucrul ăsta, dar este în ajutorul lor. Și cu subvențiile, am văzut că sunt tot felul de discuții privind implicarea medicului veterinar în obținerea subvențiilor. Cum vă descurcați? Funcționează mecanismul sau oamenii vin și cer ceea ce nu prea se poate? 

Dr. Răzvan Oachiș: Încercăm să-i facem să fie corecți.

Dr. Iulian Vieru: Asta e un lucru bun. Înseamnă că ați reușit să aveți o relație sănătoasă cu proprietarii de animale.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, încerc să am o relație cât mai bună, cât mai pozitivă. Întotdeauna când merg la cineva, în momentul în care plec de acolo, să rămână un pic mai bine. Fie că i-am făcut animalul bine, fie că i-am spus o vorbă bună, ceva să fie un pic mai bine.

Dr. Iulian Vieru: Și dacă ar fi să sumarizăm, ce ați vrea să schimbați în viața profesională? Ce ar trebui să se schimbe, dacă nu neapărat să schimbați? Ce ar fi ceva care să spunem, „wow, uite un lucru bun"?

Dr. Răzvan Oachiș: Trebuie să mă gândesc un pic aici. Clar, relația cu proprietarii. Ei ar trebui să fie mult mai conștienți și să apeleze cu mai multă încredere și mai din timp la medicul veterinar. În situațiile când ești sunat vineri seara, sâmbătă, duminică seara și îți spun că animalul e bolnav de 5 zile, este prea târziu. Și pe plan financiar, o creștere a nivelului de trai general ar fi benefică, pentru că atunci și noi, veterinarii, vom avea de câștigat implicit.

Dr. Iulian Vieru: Deci creșterea și dezvoltarea financiară a proprietarilor de animale și a fermierilor duce implicit la dezvoltarea și creșterea financiară a cabinetelor veterinare.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, corect. Acum 15-20 de ani aveam mult mai mulți datornici sau lucrau mult mai mult pe caiet decât acum.

Dr. Iulian Vieru: Ați lucrat pe caiet.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, și acum mai am câteva persoane.

Dr. Iulian Vieru: Aveați multe file la caiet? 

Dr. Răzvan Oachiș: Erau și se adunau.

Dr. Iulian Vieru: Așteptați pensia? 

Dr. Răzvan Oachiș: Nu neapărat pensia, că pensionarii aveau bun simț. Mai degrabă fermierii, până vindeau laptele, până vindeau vițeii.

Dr. Iulian Vieru: Deci în continuare vă place.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, îmi place. Îmi place deoarece este acel pic de adrenalină pe care îl găsesc și de care sunt dependent.

Dr. Iulian Vieru: Ce sfat ați da unui coleg care termină anul acesta facultatea? Încotro să se ducă? Sau ce să facă?

Dr. Răzvan Oachiș: Aș sfătui un coleg proaspăt absolvent să fie deschis la oportunități, să nu se teamă să exploreze diferite direcții în medicina veterinară. Să fie dispus să învețe continuu și să își găsească o nișă care îi place. De asemenea, să înțeleagă importanța relației cu proprietarii de animale și să își construiască o reputație bună prin muncă și dedicare. Cel mai important, să nu se lase descurajat de dificultățile pe care le va întâlni. Aceasta este o profesie care necesită multă pasiune și răbdare.

Dr. Iulian Vieru: Dar pe ansamblu, curaj, că nu ne taie nimeni mâine, nu?

Dr. Răzvan Oachiș: Nu, nu, nu. Va fi mereu nevoie de medici veterinari. Fără ei nu există mâncare.

Dr. Iulian Vieru: Fără ei nu există viață și mâncare, da.

Dr. Răzvan Oachiș: Da, și vor fi tot mai multe provocări legate de boli, în contextul schimbării climatice. Trebuie să recunoaștem că există această schimbare.

Dr. Iulian Vieru: O resimțiți și pe aceasta?

Dr. Răzvan Oachiș: Da, ieri am fost pe câmp și avem aici un primar foarte activ, avem vreo 20 de kilometri de drum agricol asfaltat. E atât de frumos acum, totul verde, dar în pădure am văzut copaci uscați, copaci care aveau frunze și apoi s-au uscat. Ceva nu e în regulă acolo. De asemenea, avem o pădure de brad, de pin, de molid, care ar trebui să fie verde, dar este maronie.

Dr. Iulian Vieru: Și timp de familie? Cum vă descurcați? Cum împărțiți? S-a implicat toată familia în medicina veterinară? 

Dr. Răzvan Oachiș: Din păcate, la noi s-a rupt lanțul. Niciunul din copii nu este interesat de domeniu. Le plac animalele, dar acolo se oprește totul. Pe lângă meseria de medic veterinar, sunt și vânător, ceea ce îmi răpește o parte din timp. Nu prea stau mult cu familia, trebuie să recunosc, îmi cer scuze dacă ascultă.

Dr. Iulian Vieru: Da. Trebuie un echilibru în viață, până la urmă.

Mulțumim, domnule doctor Răzvan Oachiș, pentru această minunată poveste. Cred că pasiunea care vă călăuzește în practica medicală și ceea ce ne-ați prezentat astăzi face cinste profesiei pe care cu mândrie o reprezentați. Ne bucură prezența dumneavoastră la Vocea Profesiei. Suntem convinși că experiențele împărtășite astăzi ne-au descrețit frunțile și ne-au ajutat să vedem culorile din viitorul profesiei. Până la urmă, aceasta este profesia de medic veterinar, cu reușite, greutăți, eșecuri, dar până la final putem spune, ca dumneavoastră, că este o profesie frumoasă care nu poate fi făcută decât de oameni pasionați.

Săptămâna viitoare vă invit să ascultăm împreună la Vocea Profesiei tot un pasionat. De data aceasta, un medic veterinar pasionat de mare, de viața marină, de biologie, antropologie și lista este lungă tare. Nu îmi dau seama dacă este o strategie de marketing sau chiar așa trăiește domnul dr. Adrian Bâlbă, dar cu siguranță veți afla singuri. Pentru a vă da un indiciu, pe domnul doctor îl cunoașteți de la majoritatea știrilor TV, unde explică, plin de vervă științifică, pe înțelesul tuturor, cum este cu viața și meandrele ei.

Până data viitoare, vă aștept să îmi trimiteți sugestii, impresii, comentarii sau chiar critici constructive, care să ne țină pe drumul cel bun cu podcastul nostru și să nu lăsăm pe nimeni în urmă.