- Detalii
- POZITIVet
Când oboseala nu mai trece. Despre depresie și semnele pe care nu trebuie să le ignorăm
De ce e important să vorbim despre asta?
„Lucrezi cu animale, trebuie să fie o meserie tare frumoasă!” – da, este. Dar în spatele fiecărei povești de succes există și nopți nedormite, emoții greu de dus și o presiune constantă de a fi mereu prezent, empatic și profesionist.
Profesia veterinară implică o încărcătură emoțională pe care puțini din afară o înțeleg. Ne confruntăm zilnic cu suferință, decizii etice dificile, stres financiar și lipsa timpului personal. Iar uneori, din acest amestec de responsabilitate și epuizare, se naște o stare mai profundă – depresia.
Am ales să scriu acest articol nu dintr-o perspectivă teoretică, ci dintr-o dublă experiență de medic veterinar și psiholog. Pentru că știu cât de ușor e să spui „sunt doar obosit” și cât de greu e să recunoști că, poate, e mai mult decât atât.
Ce este depresia ?
Depresia nu e lene, nu e lipsă de voință și nu trece dacă „îți găsești un hobby” sau „înveți să gândești pozitiv”. Este o tulburare afectivă reală, recunoscută clinic, care afectează modul în care o persoană gândește, simte, acționează și percepe lumea din jur.
Conform Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-5), depresia majoră se caracterizează prin prezența, timp de cel puțin două săptămâni, a unei stări de dispoziție tristă sau a pierderii interesului și plăcerii pentru activitățile obișnuite, însoțite de alte simptome precum: modificări ale somnului sau apetitului, oboseală accentuată, dificultăți de concentrare, sentimente de vinovăție, lipsă de speranță sau gânduri legate de moarte.
Dar dincolo de definiția medicală, depresia se simte ca o pierdere treptată a culorii din viață. Lucrurile care altădată aduceau bucurie nu mai provoacă nicio emoție, iar activitățile zilnice devin o povară. Somnul se dereglează, energia scade, gândurile devin tot mai critice și mai grele. Nu e doar o problemă „a minții” – corpul participă și el: dureri difuze, tensiune permanentă, oboseală care nu trece nici după odihnă.
Uneori depresia se instalează lent, pe fundalul stresului și al suprasolicitării; alteori apare brusc, după o pierdere sau o perioadă de epuizare profundă.
Pentru noi, medicii veterinari, contextul profesional face ca riscul să fie și mai mare.
Empatia intensă ne conectează la suferință, dar ne lasă expuși la durere emoțională constantă. Perfecționismul și presiunea de a fi mereu la înălțime ne fac să ne ignorăm propriile limite. Iar sentimentul că „nu avem voie să greșim” ne transformă adesea în cei mai aspri critici ai noștri.
În timp, acest amestec de empatie, epuizare și autocritică devine un teren fertil pentru depresie — o stare care nu se vede mereu din afară, dar care ne poate consuma profund din interior.
Cum se simte depresia ?
Depresia nu are mereu chipul unei persoane care plânge. Uneori, arată ca un coleg mereu ocupat, dar tot mai absent. Sau ca un medic care își face treaba impecabil, dar nu mai simte nicio bucurie.
Printre semnele frecvente:
- Pierderea interesului pentru activitățile care altădată aduceau plăcere.
- Dificultăți de concentrare, scăderea motivației și a eficienței.
- Tulburări de somn – insomnie sau nevoia de a dormi tot timpul.
- Schimbări de apetit, oboseală constantă, dureri fără cauză medicală clară.
- Sentimente de vinovăție („nu sunt destul de bun”), neputință sau lipsă de sens.
- Retragere socială, izolare, indiferență emoțională.
Depresia nu e doar despre tristețe. Este despre absența bucuriei, despre sentimentul că nimic nu mai are rost, despre greutatea de a te ridica dimineața din pat chiar dacă „nu s-a întâmplat nimic rău”.
Oare sunt în depresie sau doar obosit? Cum fac diferența?
E o întrebare foarte frecventă și perfect legitimă. Oboseala face parte din viață, mai ales într-o profesie solicitantă, în care munca nu se oprește la finalul programului. Suntem adesea epuizați după ture lungi, urgențe de noapte, clienți dificili și decizii care ne macină zile întregi.
Această oboseală este firească – corpul și mintea cer pauză. Problema apare atunci când „oboseala” nu dispare, oricât dormim, oricât ne-am odihni sau am încerca să ne relaxăm. Când ne întoarcem din concediu și simțim aceeași greutate în piept, aceeași lipsă de energie și de interes, e posibil să nu mai vorbim doar despre oboseală, ci despre începutul unei depresii.
Câteva repere care pot ajuta să facem diferența:
- Oboseala se ameliorează după odihnă, concediu sau o pauză scurtă.
Depresia, în schimb, persistă. Poți dormi 10 ore și tot te trezești cu senzația că ai cărat lumea în spate. - În oboseală, lucrurile plăcute îți aduc în continuare bucurie — o masă cu prietenii, o zi liberă, o plimbare cu animalul tău.
În depresie, aceste lucruri nu mai stârnesc nicio emoție. E ca și cum totul s-ar fi estompat. - Oboseala e mai ales fizică: corpul e greu, dar sufletul e încă viu.
Depresia afectează gândirea, emoțiile și motivația: nu mai vrei, nu mai poți și, mai ales, nu mai vezi rostul. - Dacă simptomele durează mai mult de două săptămâni, afectează somnul, munca, relațiile și nu se ameliorează, e momentul să te gândești la un ajutor specializat.
Un semn subtil, dar foarte important:
În oboseală, știi că ai nevoie de odihnă și îți spui „abia aștept weekendul să-mi revin”. În depresie, începi să crezi că nici weekendul, nici somnul, nici vacanța nu mai contează. Apare gândul tăcut: „Ce rost are?”.
Aceasta este linia de frontieră între epuizare și depresie: când speranța începe să dispară.
Depresia nu e doar o lipsă de energie – e o pierdere de sens. Și nu se vindecă prin odihnă, ci prin reconectare: la tine însuți, la oameni, la ajutorul potrivit.
Când e cazul să cer ajutor?
Momentul potrivit este mai devreme decât credem. Nu trebuie să „aștepți să fie grav”.A merge la psiholog nu înseamnă că ești defect, ci că îți respecți propria sănătate emoțională. Este o formă de igienă mintală, la fel de importantă ca spălatul pe mâini înainte de o intervenție chirurgicală.
Semnale clare că ar fi bine să ceri sprijin:
- Simți o tristețe persistentă sau gol interior de peste două săptămâni.
- Ai dificultăți mari de somn sau te trezești fără energie.
- Nu mai găsești sens în activitățile care înainte te motivau.
- Apar gânduri de inutilitate sau dorința de a „dispărea”.
Dacă oricare dintre aceste semne îți sună familiar, te încurajez să vorbești cu cineva. Uneori, primul pas e doar să recunoști că nu ești bine – și asta e deja un gest de curaj.
Ce poți face – primii pași spre echilibru
- Vorbește cu un coleg, prieten sau membru al familiei de încredere. A pune în cuvinte e primul pas spre claritate.
- Stabilește limite: învață să spui „nu” fără vinovăție.
- Adu înapoi rutina sănătoasă: mese regulate, mișcare ușoară, timp în aer liber.
- Evită izolarea: participă la evenimente profesionale, grupuri de sprijin, conversații.
- Cere ajutor specializat: un psiholog sau psihiatru te poate ghida spre tratamentul potrivit – fie psihoterapie, fie medicație, fie ambele.
Așa cum nu amânăm tratamentul unui pacient în suferință, nu ar trebui să amânăm nici propriul nostru ajutor.
Un mesaj de speranță
Depresia nu e un eșec personal. Nu e dovada că nu ești destul de puternic sau că nu faci față vieții. Este, mai degrabă, un semnal de alarmă al corpului și al minții, o formă prin care psihicul îți spune: „ai dus prea mult, ai nevoie de grijă.”
A recunoaște că ai nevoie de ajutor nu înseamnă slăbiciune. Din contră, e un gest de curaj profund , curajul de a te opri, de a te uita înăuntru și de a spune „nu mai pot singur”. Într-o lume care ne cere mereu să rezistăm, să zâmbim, să salvăm, să continuăm, a cere ajutor este un act de forță autentică.
Profesia veterinară are nevoie de oameni întregi, nu de eroi epuizați.
Avem nevoie de colegi care să poată iubi animalele fără să se piardă pe ei înșiși. De medici care știu că pot fi competenți și vulnerabili în același timp. De oameni care înțeleg că echilibrul emoțional nu e un lux, ci o condiție de supraviețuire profesională.
Grija pentru animale este o misiune nobilă , dar grija pentru tine însuți este o datorie la fel de importantă. Pentru că nu putem vindeca în ceilalți ceea ce ne refuzăm nouă.
Dacă oboseala nu mai trece, nu te condamna. Nu înseamnă că e ceva „greșit” cu tine. Înseamnă că ai fost prea mult timp în luptă și că e momentul să lași pe altcineva să te ajute să porți armura.
Vindecarea nu vine peste noapte. Nu are rețete rapide și nici promisiuni perfecte. Dar începe într-o zi simplă, în care alegi să nu mai porți totul singur.
Iar acea alegere , oricât de mică ar părea , este, de fapt, primul pas spre lumină.
Resurse utile
- DepreHUB – hub național pentru sănătate mintală, cu linie antianxietate și antidepresie 24/7. 📞 0374 456 420 • 🌐 deprehub.ro
- Centrul Social de Psihoterapie – ședințe de consiliere și psihoterapie gratuite sau la cost redus. 🌐 centruldepsihoterapie.ro
- Mental Health for Romania – platformă cu hartă națională a psihologilor care oferă ședințe gratuite, resurse și campanii de conștientizare. 🌐 mentalhealthforromania.org
Lecturi recomandate
- José Ramón Alonso – Depresia, Editura Litera
- Lysa TerKeurst – Îndrăznește să spui nu, Editura Litera
- James Clear – Atomic Habits
Resurse video - Youtube
- Hepichub – „De vorbă cu psihoterapeutul Lucian Negoiță: Recunoaștem semnele unei depresii?”
- Podcast Vetgirl- simple stress management strategies to reduce burnout with Emily Riemer
Contact:
Dr. Andreea Grămescu
- Detalii
