O nouă cercetare de la Universitatea Baylor arată că, coioții, ca și câinii domestici, au capacitatea de a produce faimoasa expresie „ochi de cățeluș” (puppy eyes). Studiul - „Coyotes can do 'puppy dog eyes' too: Comparing interspecific variation in Canis facial expression muscles”, publicat în Royal Society Open Science - contestă ipoteza conform căreia această caracteristică facială a evoluat exclusiv la câini ca urmare a domesticirii.

Echipa de cercetare, condusă de Patrick Cunningham, doctorand în cadrul Departamentului de Biologie al Universității Baylor, a examinat mușchiul levator anguli oculi medialis (LAOM), mușchiul responsabil de ridicarea sprâncenei interioare pentru a crea „ochii de cățeluș”, la coioți.

Contrar presupunerilor anterioare, Cunningham și colegii săi au descoperit că și la coioți mușchiul este bine dezvoltat, similar câinilor. Această descoperire contrazice ideea că mușchiul a evoluat special pentru comunicarea dintre oameni și câini în timpul domesticirii.

„Descoperirile noastre sugerează că abilitatea de a produce „ochi de cățeluș” nu este un produs unic al domesticirii câinilor, ci mai degrabă o trăsătură ancestrală împărtășită de mai multe specii din genul Canis”, a declarat Cunningham. „Acest lucru ridică întrebări fascinante cu privire la rolul expresiilor faciale în comunicare și supraviețuire în rândul canidelor sălbatice.”

Comparații între coioți, câini și lupi cenușii

Cunningham și echipa sa au comparat mușchii faciali ai coioților, câinilor și lupilor cenușii. În timp ce atât câinii, cât și coioții posedă un LAOM bine dezvoltat, mușchiul este fie modificat, fie absent la lupii cenușii. Acest lucru pune în discuție ipoteza conform căreia selecția determinată de om a fost singura responsabilă pentru dezvoltarea mușchiului interior de ridicare a frunții la câini. În schimb, studiul sugerează că LAOM a fost probabil prezent la un strămoș comun al câinilor, coioților și lupilor cenușii, dar a fost ulterior pierdut sau redus la lupi.

Cercetarea a documentat, de asemenea, o variație intraspecifică semnificativă în mușchii faciali ai coioților, în special cei legați de mișcările sprâncenelor și buzelor. Analiza genetică a fost utilizată pentru a exclude o ascendență canină semnificativă în specimenele de coioți, consolidând faptul că aceste trăsături nu sunt rezultatul încrucișării.

„Munca noastră arată că atât coioții cât și câinii nu împărtășesc doar asemănări comportamentale, ci și o istorie evolutivă fascinantă, care include capacitatea de a manifesta expresii despre care am crezut cândva că sunt unice pentru animalele domestice”, a declarat Cunningham.

Această descoperire are implicații mai largi pentru înțelegerea evoluției expresiilor faciale la mamifere. Este posibil ca LAOM să fi evoluat inițial pentru funcții legate de vedere și de mișcările ochilor, mai degrabă decât pentru comunicarea cu oamenii, așa cum se credea anterior. Studiile viitoare pe alte specii de canide, inclusiv lupii roșii și câinii sălbatici africani, pot ilumina și mai mult rolul expresiilor faciale în supraviețuire și comunicarea între specii.

Această lucrare a fost susținută printr-un grant de la Institutul Național pentru Alimentație și Agricultură, Programul McIntire-Stennis al Departamentului de Agricultură al SUA sub numărul de atribuire 1027755 și Michigan Technological University REF R01787.

Jurnal de referință: Patrick Cunningham, Mahita Shankar, Bridgett vonHoldt, Kristin E. Brzeski, Sarah S. Kienle. Coyotes can do ‘puppy dog eyes’ too: comparing interspecific variation in Canis facial expression muscles. Royal Society Open Science, 2024; 11 (10) DOI: 10.1098/rsos.241046

Sursa: sciencedaily.com