Cercetătorii de la Texas A&M College of Veterinary Medicine and Biomedical Sciences (VMBS), în colaborare cu experți în zborul liber și parteneri din Brazilia, au demonstrat eficacitatea antrenamentului de zbor liber pentru pregătirea papagalilor captivi înainte de eliberarea în mediul natural. Printr-un proces de adaptare treptată, toate cele șase păsări dintr-un stol studiat au supraviețuit cu succes timp de doi ani, inclusiv unui incendiu de pădure, demonstrând potențialul acestei metode în conservarea speciilor amenințate.

Pentru un studiu publicat recent în revista Birds, echipa a eliberat cu succes un mic stol de papagali macaw albaștri și galbeni folosind expunerea treptată la mediul natural al păsărilor și expunerea la păsări adulte antrenate pentru a le pregăti pentru supraviețuirea în sălbăticie.

Doi ani mai târziu, toate cele șase păsări din stolul studiat sunt în viață și au supraviețuit chiar și unui incendiu de pădure din regiune.

„Papagalii sunt unul dintre cele mai amenințate grupuri de păsări din lume”, a declarat Dr. Donald Brightsmith, profesor în cadrul Departamentului de Patobiologie Veterinară (VTPB) al VMBS. „Pentru mai multe specii, cea mai bună speranță pe care o avem pentru creșterea numărului lor este să le creștem în captivitate și să le eliberăm. Dar unele programe cheltuiesc mii, chiar milioane de dolari pentru creșterea papagalilor în captivitate, doar pentru a descoperi că aceste păsări nu sunt capabile să supraviețuiască în sălbăticie deoarece nu au suficientă experiență în lumea reală.”

Deși papagalii macaw albaștri și galbeni nu sunt pe cale de dispariție, cercetătorii speră să aplice tehnicile lor populațiilor care au nevoie disperată de ajutor pentru conservare.

Noua metodă utilizează antrenamentul de zbor liber, o tehnică dezvoltată pentru a permite proprietarilor de animale de companie să speciile de papagali mari să zboare în zone deschise, similar cu falconeria.

Deși tehnica a fost utilizată cu papagalii timp de câteva decenii, această echipă de cercetători a introdus abia recent zborul liber ca instrument de conservare.

„Facilităm procesul de învățare al zborului, astfel încât papagalii să se alăture stolurilor și să se sustragă prădătorilor prin expunerea lor atentă la situații pe care le-ar întâlni oricum în mod normal, toate acestea în stadiul potrivit de dezvoltare”, a declarat Chris Biro de la Liberty Wings Freeflight Training, un expert în papagali care zboară liber și care a contribuit la dezvoltarea tehnicii la începutul anilor 2000.

„Folosind această metodă, papagalii macaw din acest studiu au învățat treptat să zboare în afara cuștii lor, într-un mediu controlat, ceea ce i-a ajutat să fie pregătiți să zboare liber în sălbăticie.”

„Această metodă este incredibil de eficientă, deoarece nu necesită generații de specii care să învețe cum să supraviețuiască într-un mediu specific prin încercare și eroare”, a declarat Dr. Connie Woodman, manager de program pentru programul USDA Conservation Innovation Grants la Universitatea Texas A&M și membru al facultății VTPB.

Învățarea zborului

Pregătirea papagalilor captivi pentru a supraviețui în sălbăticie începe când păsările sunt tinere, cam în momentul în care încep să devină curioase cu privire la lumea din afara cuibului.

„Înainte ca un pui de papagal să înceapă zborul - procesul prin care învață să zboare și să părăsească cuibul - va începe să se cațere și să privească lumea de afară”, a spus Biro. „Deja, puiul își creează o bază de date mentală a ceea ce este normal în lumea sa. Dacă vede un prădător, ar fi ceva ieșit din comun, așa că puiul învață să reacționeze la amenințări.”

La o etapă mai avansată de dezvoltare, puii sunt încurajați să meargă pe o bară și apoi să sară pe barele din apropiere. De acolo, încep să învețe să zboare.

„Pentru a-i ajuta pe pui să învețe să zboare ca un stol, îi antrenăm chiar împreună cu alți pui și cu păsările adulte antrenate, astfel încât să învețe să meargă împreună de la „punctul A” la „punctul B”. În scurt timp, ei învață să zboare în stoluri frumoase și strânse”, a declarat Brightsmith.

Noaptea și între sesiunile de antrenament, papagalii se odihnesc în siguranță în volieră, unde primesc hrană și apă. Dar, în timp, păsările tinere petrec din ce în ce mai puțin timp în volieră și cu păsările adulte, învățând să găsească singure mâncare și apă.

„O parte esențială a procesului este de fapt ruperea legăturii dintre papagali și oamenii care i-au hrănit”, a spus Brightsmith. „În munca sa cu papagalii, Chris a descoperit de fapt că atunci când puii au în jur de 8 luni, încep să se îndepărteze de părinți și să devină independenți. Ne asigurăm că în acest moment păsările nu mai sunt hrănite manual, astfel încât să treacă la statutul de păsări sălbatice independente, la fel cum ar fi făcut cu părinții lor.”

Combinarea zborului liber cu conservarea

Zborul liber este o strategie de conservare promițătoare, deoarece profită de dezvoltarea naturală a macaws, permițând în același timp cercetătorilor să controleze anumite variabile, cum ar fi locația.

„În multe eliberări tradiționale, odată ce deschizi cușca, păsările au o singură șansă de succes”, a spus Brightsmith. „Adesea, ele zboară într-o singură direcție pe o distanță de 10 până la 15 kilometri (6 până la 9 mile) până când sunt epuizate; apoi aterizează și habar nu au unde se află nimic. Li se face foame și sete și devin ținte sigure pentru prădători. Dar, prin antrenamentul de zbor liber în mediul în care păsările vor fi eliberate, ele învață treptat peisajul, unde să găsească hrană și apă și cum să găsească drumul spre casă.”

Eliberarea papagalilor în grupuri crește, de asemenea, șansele de a crea noi populații care vor crește în timp, sporindu-le numărul în sălbăticie.

„Cu acele eliberări tradiționale, papagalii ar putea zbura în direcții complet diferite și să nu fie nicăieri în apropierea unui potențial partener”, a spus Brightsmith. „Acest lucru nu este foarte util pentru creșterea numărului unei populații existente sau pentru începerea uneia noi.”

Supraviețuirea unui incendiu de pădure

Testul suprem pentru stolul de studiu a cercetătorilor a venit a doua zi după publicarea articolului lor.

„Un incendiu de pădure a devastat zona”, a spus Woodman. „Pentru a supraviețui unui astfel de dezastru natural, animalele trebuie să aibă abilități foarte bune. Am fost foarte îngrijorați, atât pentru supraviețuirea stolului, cât și pentru efectul pe care îl va avea asupra cercetării noastre. Fără dovezi solide ale succesului metodei noastre, era mai puțin probabil ca alți cercetători să creadă că aceasta funcționează.”

Timp de aproximativ 36 de ore, echipa a așteptat cu nerăbdare vești despre supraviețuirea stolului.

„În cele din urmă, am primit vestea de la șeful proiectului de teren, Dr. Humberto Mendes de la Universidade Federal de Alfenas, că toate cele șase păsări au fost găsite stând în copaci în afara zonei de incendiu”, a declarat Woodman. „Nu numai că au supraviețuit, dar s-au reunit ca un stol. Asta înseamnă că au supraviețuit timp de doi ani fără ajutor uman și că sunt suficient de pricepute pentru a supraviețui unui dezastru ca acesta.”

Pe măsură ce oamenii continuă să invadeze habitatele naturale ale papagalilor, iar secetele devin mai frecvente din cauza schimbărilor climatice, dezastre precum incendiul ar putea deveni o provocare mai frecventă, ceea ce face extrem de important ca conservaționiștii să ajute animalele să învețe să se adapteze la situații noi.

„Cred că mulți dintre noi ne amintim probabil acele documentare despre natură pentru copii care subliniază importanța de a nu interveni în natură, că este important să lăsăm ceva să-și urmeze cursul”, a declarat Woodman. „Problema este că am interferat deja atât de mult cu schimbările pe care le-am adus climei și ecosistemelor noastre din întreaga lume. Vestea bună este că, prin tehnici precum antrenamentul de zbor liber, putem, de asemenea, să ajutăm la repunerea în drepturi a speciilor și la refacerea ecosistemelor noastre deteriorate.”

Viitorul cercetării zborurilor libere

Cercetarea privind conservarea zborurilor libere este complicată, deoarece implică atât de multe organizații diferite.

„Noi îi spunem parteneriat transfrontalier”, a spus Woodman. „Asta pentru că implică mediul academic, guvernul și industria privată, iar toate au propriile limite și reguli de urmat. Nu numai că trebuie să trecem granițele pentru a realiza cercetarea, dar păsările însele trec granițele la propriu atunci când zboară în alte țări.”

Odată cu succesul studiului lor recent, echipa speră că alți conservatori vor începe să aplice tehnicile de zbor liber, în special în cazul speciilor pe cale de dispariție sau amenințate.

„Există loc să credem că tehnici similare ar putea fi posibile cu alte tipuri de animale”, a spus Biro. „Ceea ce este important este ca oricine folosește această metodă să înțeleagă motivul din spatele fiecărui pas.”

Jurnal de referință: Donald J. Brightsmith et al, Free Flight Training as a Tool for Psittacine Reintroductions, Birds (2024). DOI: 10.3390/birds5030035

Sursa: phys.org

 Articole cu același subiect: