Într-o postare recentă pe rețelele de socializare, președintele Colegiului Medicilor Veterinari din România (CMVRO), Viorel Andronie, a anunțat că instituția depune eforturi pentru a simplifica procesul de autorizare a instalațiilor radiologice utilizate în cabinetele, clinicile și spitalele veterinare. Mai mult, CMVRO solicită secției de contencios administrativ de la Înalta Curte de Casație și Justiție sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în vederea clarificării unor aspecte juridice esențiale privind regimul autorizării radiologiei veterinare în România.

Context și propunerea CMVRO

Ținta demersului: reglementări naționale care transformă în practică procedura de „exceptare de la notificare” prevăzută de Directiva 2013/59/Euratom în „excepție de la regimul de autorizare”, ceea ce, spun reprezentanții Colegiului, afectează funcționarea instalațiilor radiologice veterinare în mod disproporționat.

CMVRO, în cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de Contencios administrativ și fiscal, își asumă calitatea de recurent și reclamant în dosarul nr. 5733/2/2023, care are termen pe 16.10.2025. În textul adresării către instanță, se solicită ca instanța română să formuleze trei întrebări preliminare către CJUE, pe baza Art. 267 TFUE și Art. 19 alin. (3) lit. b) TUE, pentru a clarifica:

1. Dacă statele membre pot deroga de la aplicarea graduală a controlului reglementat prevăzut de Directiva 2013/59/Euratom, eliminând complet procedura de notificare (concepută de Directivă prin Art. 25), sau dacă pot doar introduce măsuri de protecție mai stricte în cadrul procedurii graduale.
2. Dacă transformarea “exceptării de la notificare” în “excepție de la regimul de autorizare” în legislația națională (prin Ordinul nr. 752/3978/136/2018) reprezintă o derogare nepermisă de la abordarea graduală impusă de Directivă sau este permisă în cadrul marjei de apreciere a statelor membre.
3. Dacă dispoziția natională care impune ca, pentru a beneficia de excepție de la autorizare, instalația să fie cuprinsă într-o categorie aprobată de CNCAN (conform Art. 37 alin. (2) lit. a) din norma națională) contravine principiului gradualității controlului impus de Directivă sau poate fi justificată ca parte a libertății de reglementare a statului membru.

Cadru legal și relevanță

Directiva 2013/59/Euratom stabilește standarde de siguranță de bază pentru protecția împotriva radiațiilor ionizante, inclusiv pentru expunerile în domeniul medical. Ea introduce reguli privind justificarea expunerilor, optimizarea dozelor, responsabilitățile profesionale și auditul clinic. Statele membre au fost obligate să transpună prevederile Directivei în legislația națională până la 6 februarie 2018. 

Problematica apare când norme naționale stricte aplică reguli mai severe decât Directiva sau reinterpretări care lezează funcționarea practica; CMVRO susține că reglementarea actuală produce impedimente nejustificate pentru cabinetele veterinare care doresc să utilizeze radiologie, afectând accesul la tehnologie de diagnostic și echipamente moderne.

Implicații și reacții posibile

• Dacă CJUE decide că legislația românească a depășit marja de apreciere permisă și a derogat nepermis de la Directivă, România ar putea fi obligată să modifice normele naționale pentru a reintroduce “notificarea” pentru anumite instalații radiologice veterinare.

• Simplificarea procedurilor poate reduce costuri și birocrație pentru cabinetele veterinare, încurajând adoptarea radiologiei digitale moderne.

• Decizia CJUE va avea precedent pentru alte domenii în care reglementările naționale depășesc cerințele europene de protecție, în special în domeniile medicale și tehnologice.