Foarte probabil începem să simțim cu toți că trăim și practicăm medicina veterinară într-un moment în care profesia nu mai este doar o chestiune de vocație, știință și relație directă cu pacientul și proprietarul. Este, în mod inevitabil, și o chestiune de economie, structură de piață, reguli și putere instituțională. Indiferent dacă lucrezi singur, într-un cabinet mic, sau într-o structură mai mare, clinica, spital, laborator, deciziile luate în numele profesiei te afectează direct, zi de zi, prin costuri, obligații, controale, autorizații și reguli de funcționare.

De aceea, discuția despre incompatibilități și conflicte de interese în structurile profesionale nu este una teoretică și nici una rezervată juriștilor. Este o discuție practică, care ține de felul în care profesia ta este reprezentată și de câtă încredere mai poți avea într-o instituție care vorbește în numele tău.

Poate este indicat să încep chiar cu o precizare clară, pentru tine, ca cititor și ca posibil autor implicit al unui astfel de  demers: am incercat sa-l scriu ca pe un dialog, ca și cum stăm de vorbă față în față. Nu caut efecte. Caut claritate, coerență și utilitate.

Dacă la final rămâi si tu, cititorule cu instrumente concrete și cu o schemă de gândire mai limpede, textul și-a atins scopul ( Da, tu cititorule care ai ajuns totuși până la finalul articolului și nu te-ai cramponat în atât de vehiculatul “plictis”, “cititul pe diagonală” sau resemnatul “prea multă  teorie…”). Nu îți propun o judecată. Îți propun o analiză calmă, argumentată, pe care o poți folosi ca grilă de lectură pentru tot ce se întâmplă în jurul tău.

În România, CMVRO și structurile sale teritoriale, filialele, nu sunt simple asociații profesionale. Ele acordă drept de liberă practică, autorizează cabinete, controlează activitatea profesională și pot aplica sancțiuni disciplinare. Aceste atribuții nu sunt simbolice. Ele produc efecte economice directe. Influențează dacă un cabinet rămâne deschis sau se închide. Influențează dacă un medic veterinar își continuă activitatea sau renunță. Influențează structura pieței.

Când o instituție are această putere, standardele de integritate trebuie să fie ridicate, clare și aplicate fără ambiguități.

Conflictul de interese nu este o insultă și nu este o acuzație. Este un concept administrativ, folosit în toate sistemele profesionale mature, tocmai pentru a preveni situațiile în care interesul privat se suprapune peste funcția public-profesională. Nu contează dacă cineva acționează cu bună sau rea credință. Contează că există o suprapunere care riscă să influențeze decizia sau să creeze aparența unei influențe.

Si, da, aceasta aparență contează. În guvernanță, în administrație, în organisme profesionale, nu este suficient să fii corect. Trebuie să fie limpede pentru toți cei reprezentați că decizia este luată fără interese paralele.

În ultimii ani, piața serviciilor veterinare a intrat într-o etapă de consolidare. Apar rețele de clinici, grupuri integrate, investiții externe, achiziții succesive de cabinete. Fenomenul este real și vizibil. Nu este ilegal. Nu este imoral. Este o dinamică economică normală într-o piață capitalistă care a ajuns la maturitate. Nu trebuie să vă amintesc eu că aproximativ același lucru  s-a intamplat și cu piata medicamentului veterinar si implicit al farmaciilor veterinare. Și nu a fost chiar bine pentru medicul veterinar, simplu membru al colegiului.

Problema nu este existența acestor grupuri. Problema apare atunci când granița dintre actorii economici și instituțiile de reglementare profesională începe să se estompeze. Când persoane aflate în poziții de conducere într-o structură profesională au legături economice, profesionale sau personale cu grupuri interesate direct de structura pieței, apare o tensiune instituțională. Această tensiune nu înseamnă automat abuz. Înseamnă risc. Iar riscul trebuie gestionat, nu ignorat.

Regulile de incompatibilitate nu există pentru a pedepsi succesul profesional sau economic. Ele există pentru a proteja instituția și, implicit, profesia. Limitarea reprezentării multiple din aceeași entitate sau din același grup economic într-o structură de conducere urmărește un obiectiv simplu: evitarea concentrării de influență și păstrarea pluralismului de reprezentare.

Pluralismul nu este un concept abstract. Înseamnă că în structurile de conducere există voci diferite, cu interese diferite, cu experiențe diferite. Înseamnă că deciziile sunt rezultatul unui echilibru, nu al unei direcții unice.

Un argument frecvent folosit în astfel de discuții este următorul: deciziile structurii profesionale se aplică tuturor, deci nu favorizează pe nimeni. Din punct de vedere economic, acest argument nu ține. O regulă aplicată tuturor produce efecte diferite. O rețea mare, cu capital și structură administrativă, absoarbe costuri suplimentare fără dificultăți majore. Un cabinet mic resimte aceleași costuri ca pe o presiune constantă. O obligație administrativă nouă se transformă pentru unii într-o formalitate, iar pentru alții într-un motiv de renunțare.

Dacă vrei exemple concrete, le ai deja în jurul tău: investiții minime obligatorii, cerințe administrative crescute, proceduri standardizate, interpretări rigide ale normelor. Toate acestea se aplică tuturor. Efectele nu sunt egale. Din acest motiv, participarea la decizii cu aplicabilitate generală nu este neutră din punct de vedere economic. Iar când astfel de decizii sunt luate de persoane conectate la un anumit model de business, apare o problemă de guvernanță, nu de morală.

Ca medic veterinar, membru al profesiei, ai dreptul să știi cum sunt gestionate aceste situații. Nu să suspectezi, nu să acuzi, ci să înțelegi mecanismele.

Există câteva întrebări simple, pe care le poți folosi ca instrument practic, de fiecare dată când apare o decizie controversată:

1. Există declarații de interese clare, depuse și actualizate?
2. Există reguli explicite privind incompatibilitatea și reprezentarea din același grup?
3. Există proceduri de abținere și recuzare aplicate efectiv, nu doar teoretic?
4. Sunt aceste proceduri cunoscute de membrii profesiei?
5. Se regăsesc abținerile în documentele oficiale, procese-verbale, hotărâri?

Dacă nu găsești răspunsuri clare la aceste întrebări, problema nu este una personală. Este una instituțională.

Un alt aspect ignorat frecvent este relația dintre legalitate și legitimitate.

O decizie respectă legea și regulamentul poate fi perfect legală. Dacă este luată într-un context de suspiciune, de lipsă de transparență și de acumulare de influență, își pierde legitimitatea în ochii celor reprezentați. Instituțiile profesionale trăiesc din încredere. Fără încredere, regulile devin simple constrângeri, nu repere. Controalele devin conflicte. Deciziile devin surse de divizare.

Si incă o atentionare: Este important să înțelegi și ce nu spune această analiză. Nu spune că persoanele implicate acționează cu rea credință. Nu spune că există fapte ilegale. Nu cere sancțiuni. Nu cere epurări. Cere un lucru mult mai simplu și mai greu în același timp: claritate.

Claritate în privința rolurilor. Claritate în privința intereselor. Claritate în privința regulilor aplicate.

Am tot repetat in ultimii mulți ani: Dacă ești implicat activ în profesie, există câteva lucruri concrete pe care le poți face imediat, fără scandal și fără expunere inutilă:

• Citește regulamentele interne ale structurii tale profesionale, nu rezumatele și nu interpretările.
• Cere, în scris, informații despre procedurile de incompatibilitate și conflict de interese.
• Întreabă cum sunt consemnate abținerile în documentele oficiale.
• Discută aceste subiecte cu colegii tăi, calm, pe fapte, nu pe zvonuri.
• Refuză limbajul agresiv și personalizarea discuției. Concentrează-te pe mecanisme, nu pe nume.

O profesie matură nu se teme de întrebări incomode. O instituție solidă nu se clatină când i se cer explicații. Dimpotrivă, se întărește.

Dacă accepți ideea că medicina veterinară este și o profesie economică, nu doar una vocațională, atunci trebuie să accepți și ideea că regulile de guvernanță contează. Nu pentru că cineva vrea putere, ci pentru că fără ele puterea se acumulează oricum, în mod informal și netransparent.

Demersul acesta acesta nu îți cere să iei o poziție. Îți cere să gândești structurat. Să pui întrebări corecte. Să nu confunzi critica instituțională cu atacul personal. Dar si să înțelegi că tăcerea nu este neutralitate, ci abandon.

Într-o piață aflată în schimbare, capitalul cel mai valoros al profesiei tale rămâne credibilitatea instituțională. Aceasta nu se câștigă prin comunicate liniștitoare, ci prin reguli clare, aplicate vizibil și consecvent.

Dacă vrei să ai încredere în instituțiile care vorbesc în numele tău, cere-le să fie nu doar legale, ci și lizibile, adică mai mult decât transparente, adică ușor de citit și “printre rânduri”!

Dacă vrei ca profesia să rămână unită, apără pluralismul de reprezentare. Dacă vrei ca deciziile să fie respectate, cere ca ele să fie luate în condiții de neutralitate reală și percepută.

Restul vine din consecvență. Din claritate. Din refuzul de a amesteca interesul privat cu funcția public-profesională.

Voi incheia repetând: Asta nu este o revoltă și nu este o revoluție. Nu se dărâmă nimic, nu se incendiază instituții și nu se caută vinovați de serviciu. Nu este nici vreo revelație târzie și nici vreo iluminare colectivă apărută peste noapte. Este ceea ce am putea numi “munca de membru al unei organizatii”, muncă instituțională de bază, din aceea pe care nimeni nu o aplaudă și pe care aproape nimeni nu o face cu plăcere. Este genul de muncă care nu aduce capital de imagine, dar fără de care instituțiile ajung să funcționeze din inerție, nu din legitimitate. Și începe cu tine. Nu cu discursuri inflamate, nu cu etichete aruncate la nervi și nu cu indignări de cafenea. Începe cu felul în care alegi să pui întrebările potrivite, la momentul potrivit și în locul potrivit. Cu refuzul de a confunda confortul tăcerii cu neutralitatea. Cu decizia de a nu mai accepta explicații vagi acolo unde regulile ar trebui să fie clare. Pentru că, atunci când nimeni nu întreabă nimic, instituțiile nu devin mai stabile. Devin doar mai opace. Iar opacitatea, în timp, nu protejează pe nimeni.