DECIZIA Curtii Constitutionale Nr. 511 din 4 iulie 2017

Publicata in Monitorul Oficial nr.788 din 04.10.2017

Valer Dorneanu
presedinte
Marian Enache
judecator
Petre Lazaroiu
judecator
Mircea stefan Minea
 judecator
Daniel Marius Morar
judecator
Mona-Maria Pivniceru
judecator
Livia Doina Stanciu
judecator
Simona-Maya Teodoroiu
judecator
Varga Attila
judecator
Valentina Barbateanu
magistrat-asistent

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar, ridicata de Asociatia Nationala a Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar din Romania in Dosarul nr.3.754/2/CAF/2015 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, exceptie care constituie obiectul Dosarului nr.1.733D/2015 al Curtii Constitutionale.

2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 30 mai 2017, in prezenta aparatorului ales al autorului exceptiei si a celui al Colegiului Medicilor Veterinari din Romania, precum si cu participarea reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, in temeiul prevederilor art.57 si art.58 alin.(3) din Legea nr.47/1992, pentru o mai buna studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amanat pronuntarea pentru data de 15 iunie 2017. La acea data, Curtea, constatand ca nu sunt prezenti toti judecatorii care au participat la dezbateri, potrivit art.58 alin.(1) teza intai din Legea nr.47/1992, a amanat pronuntarea pentru 4 iulie 2017, data la care a pronuntat prezenta decizie.

CURTEA, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

3. Prin incheierea din 12 noiembrie 2015, pronuntata in Dosarul nr.3.754/2/CAF/2015, Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar, exceptie ridicata de Asociatia Nationala a Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar din Romania intr-o cauza avand ca obiect solutionarea cererii de anulare a Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.31/2015 pentru modificarea si completarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de organizare si functionare a unitatilor farmaceutice veterinare, precum si procedura de inregistrare sanitara veterinara/autorizare sanitara veterinara a unitatilor si activitatilor din domeniul farmaceutic veterinar, aprobata prin Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.83/2014.

4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art.45 din Constitutie, in masura in care activitatea de comercializare cu amanuntul si utilizare a produselor biologice, antiparazitare de uz special, precum si a medicamentelor de uz veterinar poate fi desfasurata numai de medici veterinari, iar nu si de catre societati cu obiect de activitate activitati veterinare in cadrul carora isi exercita profesia medici veterinari, fara ca actionariatul societatii sa apartina exclusiv medicilor veterinari. Persoanelor care detin astfel de unitati le este afectata capacitatea civila de folosinta prin imposibilitatea realizarii obiectului de activitate specific. Astfel, se limiteaza libertatea economica cu efect asupra liberei concurente, fara a se justifica tratamentul juridic restrictiv, in conditiile in care libertatea economica presupune si exercitarea activitatilor intr-un mediu concurential nedistorsionat de bariere legale discriminatorii si practici neloiale. Arata ca acest drept fundamental trebuie interpretat in corelatie cu art.135 alin.(2) lit.a) din Constitutie, potrivit caruia statul trebuie sa asigure libertatea comertului si protectia concurentei loiale. Precizeaza, totodata, ca unii membri ai asociatiei s-au adresat Consiliului Concurentei cu o sesizare cu privire la efectele ordinului asupra libertatii comertului si a concurentei pe piata produselor farmaceutice veterinare, acesta retinand ca cerinta prevazuta de art.43 lit.j) din norma sanitara veterinara aprobata prin Ordinulpresedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.83/2014 (in continuare, ANSVSA), care stabileste ca, in vederea obtinerii autorizatiei sanitare veterinare de functionare pentru farmaciile veterinare, este necesara depunerea copiei certificatului de inregistrare in registrul unic al cabinetelor medicale veterinare, este susceptibila de a restrange concurenta pe piata. Acest demers a fost urmat de recunoasterea de catre ANSVSA a caracterului nelegal al art.43 lit.j) din Ordinul presedintelui ANSVSA nr.83/2014, in situatia existentei unor farmacii veterinare a caror structura nu este formata exclusiv din medici veterinari, aceasta considerand justificata eliminarea conditiei cuprinse in articolul mentionat, pentru a evita aparitia unor situatii de restrictionare a concurentei pe piata comercializarii cu amanuntul a produselor medicinale veterinare prin intermediul farmaciilor veterinare. Sustine autorul exceptiei ca, in acest context, ANSVSA s-a angajat sa abroge prevederea din actul administrativ atacat in cauza in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate si sa initieze un proiect de ordin pentru abrogarea textului mentionat. De asemenea arata ca, prin restrictionarea activitatii de comercializare a produselor de uz veterinar numai in favoarea persoanelor juridice detinute de medici veterinari, se inlatura dreptul celorlalte persoane de a desfasura o astfel de activitate economica, incalcandu-se art.53 din Constitutie. Mai sustine ca se incalca si dreptul de proprietate privata, fiind evidenta lezarea drepturilor si intereselor patrimoniale ale persoanelor ce detin farmacii veterinare pe intreg teritoriul Romaniei, care activeaza de zeci de ani in domeniu si care, desi au facut investitii financiare si umane considerabile, nu isi mai pot desfasura activitatea specifica. Precizeaza, totodata, ca, prin impunerea restrictiei in discutie, o societate deja infiintata ajunge sa nu mai poata functiona ca urmare a imposibilitatii obtinerii autorizatiei de functionare. Consecinta este ca restrictia blocheaza exercitarea activitatii economice pentru care societatile ce detin farmacii veterinare au fost infiintate, iar actionarii sunt constransi ca, la un moment dat, sa instraineze participatiile ori sa procedeze la lichidarea societatii, fiind in mod vadit afectat dreptul de proprietate privata.

5. Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal nu si-a exprimat opinia cu privire la constitutionalitatea textului de lege criticat.

6. Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

7. Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca textul de lege supus controlului de constitutionalitate enumera intr-o maniera exhaustiva domeniile de competenta ale profesiei de medic veterinar si nu se poate sustine ca ar aduce atingere drepturilor si intereselor patrimoniale ale persoanelor care detin farmacii.

8. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporuluinu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele, concluziile scrise si celelalte documente depuse la dosar, sustinerile reprezentantilor partilor prezente in sedinta publica, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:

9. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, precum si ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 si 29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

10. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta prevederile art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.209 din 24 martie 2014, potrivit carora Profesiunea de medic veterinar are exclusivitate in urmatoarele domenii de competenta: (...) i)comercializarea cu amanuntul si utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special si medicamentelor de uz veterinar

.
11. in opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textul de lege criticat contravine dispozitiilor din Constitutie cuprinse la art.44 alin.(1), care stabilesc ca dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate, iar continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege, art.45, care garanteaza accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii si art.53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. De asemenea sustine ca sunt incalcate si prevederile art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul de proprietate si ale art.1 din Protocolul nr.12 aditional la aceeasi conventie, referitor la interzicerea discriminarii. Afirma ca sunt nesocotite prevederile din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cuprinse la art.10 privind egalitatea in fata legii, art.16 privind libertatea de a desfasura o activitate comerciala, art.17 privind dreptul de proprietate, art. 21 privind nediscriminarea si art.52 privind restrangerea drepturilor si libertatilor, art.6 din Tratatul privind Uniunea Europeana care recunoaste drepturile din Carta drepturilor fundamentale, art.106 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene referitoare la intreprinderile publice si intreprinderile carora statele membre le acorda drepturi speciale sau exclusive, prevederile din Directiva 123/2006 a Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene cuprinse la art.15 alin.(3) privind indeplinirea conditiilor pentru cerintele nediscriminatorii si la art. 25 privind obligatia statelor de a nu adopta cerinte care sa limiteze desfasurarea activitatilor multidisciplinare, precum si prevederile din Directiva 82/2001 cuprinse la art.67 privind dreptul de achizitie si detinere a produselor medicale veterinare recunoscut in favoarea publicului si la art. 69 privind dreptul de achizitie, detinere, administrare a produselor medicale veterinare care au proprietati anabolice, antiinfectioase, antiparazitare, antiinflamatorii, hormonale sau psihotrope recunoscut in favoarea detinatorilor si proprietarilor de animale.

12. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, in esenta, autorul exceptiei, Asociatia Nationala a Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar din Romania sustine ca art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998, care prevede ca profesiunea de medic veterinar are exclusivitate in domeniul comercializarii cu amanuntul si al utilizarii produselor biologice, antiparazitare de uz special si medicamentelor de uz veterinar, este neconstitutional, intrucat limiteaza libertatea economica si libera concurenta si, in acelasi timp, lezeaza drepturile si interesele patrimoniale ale persoanelor ce detin deja farmacii veterinare.

13. Fata de aceste critici, Curtea retine ca nici dreptul de proprietate privata, nici libertatea economica nu sunt drepturi absolute, ci pot fi limitate, prin impunerea de catre legiuitor a anumitor conditii de forma si de fond pentru exercitarea acestora, concluzie ce rezulta din dispozitiile constitutionale care garanteaza aceste drepturi.
Astfel, potrivit art.44 alin.(1) din Legea fundamentala, continutul si limitele dreptului de proprietate privata sunt stabilite de lege, iar art.45 statueaza ca accesul liber al persoanei la o activitate economica, precum si libera initiativa si exercitarea acestora se desfasoara žin conditiile legii.

14. Exclusivitatea conferita medicilor veterinari de art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998, cu eliminarea implicita a posibilitatii oricarei persoane care nu are calitatea de medic veterinar de a comercializa tipurile de produse enumerate de textul de lege criticat, este o expresie a prevederilor art.35 alin.(1) si (2) din Constitutie, potrivit carora statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic si, in acest scop, trebuie sa asigure cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Animalele pot fi privite ca o parte constitutiva a unui mediu inconjurator durabil si echilibrat ecologic, protectia acestora fiind incorporata in cadrul mai larg al asigurarii conditiilor pentru mentinerea unei naturi sanatoase, de care sa beneficieze atat generatiile prezente, cat si cele viitoare.

15. Totodata, mediul inconjurator de calitate implica si o fauna sanatoasa, problemele animalelor putand afecta, in acelasi timp, sanatatea si siguranta oamenilor. Grija pentru sanatatea animalelor apare, asadar, ca o reflexie a dreptului oamenilor la ocrotirea sanatatii, garantat la nivel constitutional prin prevederile art.34, care instituie in sarcina statului obligatia de a lua masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice. Tratarea necorespunzatoare a unor boli ale animalelor transmisibile oamenilor sau potentialele probleme de sanatate ale populatiei pe care consumul de produse provenind din animale bolnave ori carora li s-au administrat in mod irational anumite medicamente sunt doar cateva dintre riscurile pe care comercializarea cu amanuntul doar de catre medicii veterinari a produselor mentionate in textul de lege criticat le poate evita.

16. Activitatile pe care legiuitorul le da in competenta exclusiva a medicilor veterinari prezinta o importanta deosebita, avand un impact direct asupra sanatatii animalelor si indirect asupra celei a oamenilor. in considerarea acestor valori ce se urmareste a fi protejate, desfasurarea activitatilor date de lege in competenta medicilor veterinari inclusiv cea asupra careia poarta critica de neconstitutionalitate in cauza de fata necesita o pregatire teoretica si practica speciala, pe care doar persoanele care au obtinut diploma de medic veterinar eliberata de o institutie de invatamant superior o pot dovedi. Absolvirea studiilor academice de medicina veterinara (invatamant universitar desfasurat pe parcursul a 6 ani) reprezinta o garantie pentru dobandirea cunostintelor de specialitate care contureaza un profesionist autentic, apt sa actioneze cu responsabilitate si competenta pentru prevenirea, combaterea si vindecarea bolilor animalelor. Stabilindu-se prin lege exclusivitatea medicului veterinar in domeniul comercializarii si utilizarii produselor biologice, antiparazitare de uz special si medicamentelor de uz veterinar, se confera profesionalism actului medical-veterinar si se evita riscul ca o persoana lipsita de pregatire de specialitate sa exercite competente proprii unei profesii strict specializate, cu consecinta periculoasa a posibilei comiteri a unor greseli care sa afecteze negativ sanatatea animalelor si, consecutiv, pe cea a oamenilor.

17. Exclusivitatea stipulata prin textul de lege criticat este justificata cu atat mai mult cu cat in domeniul veterinar nu exista profesia de farmacist veterinar, calificat prin studii superioare de specialitate, asa cum exista in domeniul farmaciei umane. O alta forma de specializare in domeniul veterinar, in afara de Facultatea de Medicina Veterinara, o reprezinta colegiile postliceale cu invatamant de scurta durata (3 ani), dar absolventii acestora obtin diploma de asistent veterinar sau tehnician veterinar.

18. Prin urmare, doar medicul veterinar detine competentele necesare pentru desfasurarea activitatilor specifice prin care se asigura sanatatea si bunastarea animalelor, si, implicit, calitatea mediului inconjurator, de care beneficiaza deopotriva oamenii si animalele. Asa cum se statueaza in art.1 alin.(3) din Legea nr.160/1998, *Medicina veterinara este o stiinta medicala care asigura confortul si protectia animalelor si contribuie la mentinerea sanatatii publice si la protectia mediului*. Totodata, art.3 alin.(1) din Legea nr.160/1998 prevede ca *Profesiunea de medic veterinar are ca obiective apararea sanatatii animalelor, sanatatii publice, protectia consumatorului si a mediului inconjurator, in scopul ameliorarii efectivelor de animale, al asigurarii securitatii alimentare a populatiei, al facilitarii relatiilor comerciale si al pastrarii echilibrului ecologic*.

19. In consecinta, tinand seama de cele mai sus aratate, Curtea apreciaza ca este justificat ca medicul veterinar sa fie cel care sa comercializeze produsele biologice, antiparazitare de uz special si medicamentele de uz veterinar constientizand responsabilitatea exercitiului actului medical specific, cunoscand necesitatea respectarii anumitor scheme de tratament si importanta aprecierii corecte cu privire la compatibilitatea substantelor active existente in anumite medicamente in cazul asocierilor de tratamente si avand permanent in vedere prevenirea riscului accidentelor medicamentoase, in scopul asigurarii deopotriva a sanatatii animalelor si a sanatatii oamenilor.

20. Din aceasta perspectiva, prevederile art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998, care formeaza obiectul prezentei exceptii, nu contravin dispozitiilor art.45 din Constitutie, care garanteaza accesul liber al persoanei la o activitate economica, precum si libera initiativa, dar care, in acelasi timp, conditioneaza exercitarea acestora de respectarea exigentelor stabilite prin lege. Or, in acest caz, tinand cont de importanta domeniului vizat, legiuitorul a inteles sa permita doar medicilor veterinari sa desfasoare activitatile enumerate in textul de lege criticat, masura fiind de natura sa asigure un just echilibru intre cerintele de interes general referitoare la sanatatea publica si limitarea instituita prin prevederile de lege supuse controlului de constitutionalitate si intrunind, totodata, si exigentele referitoare la caracterul adecvat si necesar, asa cum rezulta din cele mai sus prezentate.

21. Totodata, prevederile de lege supuse controlului nu sunt de natura ca, prin ele insele, sa nesocoteasca nici dreptul de proprietate privata. Daca, in speta, din modul de transpunere la nivelul legislatiei secundare a dispozitiilor legislatiei primare rezulta atingeri aduse acestui drept fundamental, nu poate fi pusa in discutie constitutionalitatea textului din lege supus controlului, deficitare sau defectuoase sub acest aspect fiind, eventual, reglementarile subsecvente emise in baza acestuia.

22. Curtea observa ca autorul exceptiei critica textul supus controlului de constitutionalitate in special prin prisma modului de organizare a unitatilor prin intermediul carora se realizeaza comercializarea cu amanuntul a produselor biologice, antiparazitare de uz special si a medicamentelor de uz veterinar.

23. Astfel, autorul exceptiei sustine ca prevederile art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 contravin prevederilor art.44 si 45 din Constitutie in masura in care activitatea de comercializare cu amanuntul a produselor mentionate poate fi desfasurata numai de medici veterinari, iar nu si de catre societati cu obiect de activitate activitati veterinare in cadrul carora sa isi exercite profesia medici veterinari, fara ca actionariatul societatii sa apartina exclusiv medicilor veterinari.

24. Sub acest aspect, Curtea retine ca litigiul de contencios administrativ in cursul solutionarii caruia a fost ridicata prezenta exceptie de neconstitutionalitate vizeaza anularea Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.31/2015 pentru modificarea si completarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de organizare si functionare a unitatilor farmaceutice veterinare, precum si procedura de inregistrare sanitara veterinara/ autorizare sanitara veterinara a unitatilor si activitatilor din domeniul farmaceutic veterinar, aprobata prin Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.83/2014, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.235 din 7 aprilie 2015. Prin acest ordin au fost abrogate prevederile art.43 lit.j) din Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.83/2014, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.541 si 541 bis din 22 iulie 2014, potrivit carora, in vederea obtinerii autorizatiei sanitare veterinare de functionare pentru farmaciile veterinare, reprezentantul legal al unitatii trebuie sa depuna la autoritatea sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor competenta un dosar care sa contina, printre alte documente, copia certificatului de inregistrare in registrul unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fara personalitate juridica.

25. Situatia litigioasa a fost generata de faptul ca, in art.1 lit.m) din Statutul medicului veterinar, adoptat prin Hotararea Congresului National al Medicilor Veterinari nr.3/2013, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.676 din 16septembrie 2014, se precizeaza in mod expres faptul ca in Registrul unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fara personalitate juridica, gestionat de Biroul executiv al Consiliului national al Colegiului Medicilor Veterinari, sunt inregistrate toate unitatile medicale veterinare de asistenta, cu sau fara personalitate juridica, cu drept de functionare in Romania, precum si farmaciile veterinare si punctele farmaceutice veterinare, *daca actionariatul este format exclusiv din medici veterinari sau este constituit altfel, ca urmare a modificarilor legislative ulterioare*.

26. Curtea mai observa ca textul de lege criticat in cauza de fata are aceeasi redactare din anul 1998, de la momentul intrarii in vigoare a Legii nr.160/1998 acesta nesuferind nicio modificare pana in prezent. in schimb, pe parcursul anilor, au fost elaborate norme cu forta juridica inferioara, care au reglementat infiintarea si autorizarea functionarii farmaciilor veterinare. Astfel, au fost emise succesiv de catre presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor o serie de ordine pentru aprobarea si apoi pentru modificarea si completarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de organizare si functionare a unitatilor farmaceutice veterinare, precum si procedura de inregistrare sanitara veterinara/autorizare sanitara veterinara a unitatilor si activitatilor din domeniul farmaceutic veterinar (Ordinul nr.185/2006, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.713 din 21 august 2006, Ordinul nr.16/2008, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.176 din 7 martie 2008, Ordinul nr. 4/2012, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.77 din 31 ianuarie 2012, Ordinul nr.83/2014, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.541 si 541 bis din 22 iulie 2014). in cuprinsul acestora, printre conditiile pentru infiintarea si functionarea legala a farmaciilor veterinare, a fost mentionata si cerinta care a generat procesul in cursul judecarii caruia a fost ridicata exceptia de fata, referitoare la necesitatea obtinerii certificatului de inregistrare a farmaciei veterinare in registrul unic al cabinetelor veterinare, lucru care, in prezent, este posibil doar daca actionariatul acesteia este format exclusiv din medici veterinari, dupa cum prevede art.1 lit.m) din Statutul medicului veterinar, mai sus citat.

27. Curtea retine ca formele de exercitare a profesiei de medic veterinar sunt reglementate in art.28 din Legea nr. 160/1998. Potrivit acestor prevederi legale, medicii veterinari de libera practica isi pot desfasura activitatea fie in cabinete medicale veterinare, fie in societati reglementate de Legea societatilor nr.31/1990, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1.066 din 17 noiembrie 2004, al caror obiect principal de activitate il reprezinta activitatile veterinare. Totodata, prin art.31 din Legea nr.160/1998 se stabileste ca unitatile medical-veterinare cu personalitate juridica ce se infiinteaza potrivit Legii nr.31/1990 vor putea functiona daca au ca obiect de activitate principal activitatile veterinare si daca sunt inregistrate in Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare. Asadar, cerinta inregistrarii in Registrul unic al cabinetelor medicale veterinara este stipulata chiar prin Legea nr.160/1998.

28. Curtea constata ca, din perspectiva invederata in motivarea criticii de neconstitutionalitate, a incalcarii libertatii economice si a dreptului de proprietate, autorul exceptiei pune problema modului de infiintare, organizare si functionare a farmaciilor veterinare. Asadar, constitutionalitatea textului de lege criticat, prin raportare la art.44 si 45 din Legea fundamentala, se cere a fi analizata prin prisma necesitatii obtinerii, in vederea autorizarii farmaciilor veterinare, a certificatului de inregistrare in registrul unic al cabinetelor veterinare, ceea ce ar impune, de fapt, examinarea modului in care este alcatuit actionariatul unitatilor farmaceutice veterinare organizate potrivit Legii nr.31/1990 si clarificarea aspectului daca acesta trebuie sa apartina in totalitate medicilor veterinari sau poate fi partajat, in proportii variabile, cu persoane care nu au calitatea de medic veterinar. Aceasta abordare denota insa faptul ca autorul exceptiei, pornind de la dispozitiile art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 translateaza, in realitate, critica de neconstitutionalitate asupra art.28 coroborat cu art.31 din Legea nr.160/1998. Or, aceste din urma prevederi de lege nu formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate in cauza de fata, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale.

29. Din perspectiva verificarii constitutionalitatii prevederilor art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 nu prezinta interes daca pentru autorizarea farmaciilor veterinare este necesar certificatul de inregistrare in Registrul unic al cabinetelor veterinare si nici daca, in acelasi scop, actionariatul acestora trebuie sa apartina in totalitate medicilor veterinari sau poate fi partajat, in proportii variabile, cu persoane care nu au calitatea de medic veterinar, acestea fiind aspecte a caror legalitate instantele judecatoresti vor trebui sa le aprecieze in functie de circumstantele specifice cauzei, in considerarea dispozitiilor art.31 din Legea nr.160/1998, care impun obtinerea acestuia in vederea autorizarii functionarii unitatilor medical-veterinare cu personalitate juridica, ce se infiinteaza potrivit Legii nr.31/1990. Asadar, problema constitutionalitatii art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 prin raportare la art.44 si 45 din Legea fundamentala nu poate fi analizata prin prisma necesitatii obtinerii, in vederea autorizarii farmaciilor veterinare, a certificatului de inregistrare in registrul unic al cabinetelor veterinare.

30. Cu alte cuvinte, modul in care autoritatile administrative cu atributii in domeniul reglementarii activitatilor specifice medicinei veterinare inteleg sa transpuna in legislatia secundara exigentele legislatiei primare poate fi verificat si, eventual, sanctionat pe calea contenciosului administrativ, in conditiile in care, asa cum s-a aratat mai sus, prevederile art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 nu fac referire la aceasta problematica, limitandu-se la a statua exclusivitatea medicilor veterinari in ce priveste comercializarea si utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special si medicamentelor de uz veterinar, dar fara sa antameze modul de organizare a unitatilor prin care aceasta activitate se desfasoara.

31. Importanta prezinta exclusivitatea medicului veterinar in ce priveste comercializarea si utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special si medicamentelor de uz veterinar, care, asa cum s-a aratat mai sus, isi gaseste o justificare rezonabila prin prisma prevederilor constitutionale ale art.34 si 35 din Constitutie care consacra dreptul la ocrotirea sanatatii, respectiv dreptul la un mediu sanatos.

32. Fata de toate aceste consideratii, Curtea constata ca prevederile art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 nu contravin dispozitiilor art.44 si 45 din Constitutie, intrucat consacrarea legala a exclusivitatii medicilor veterinari in ce priveste comercializarea cu amanuntul si utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special si a medicamentelor de uz veterinar se justifica din perspectiva importantei valorilor aparate prin intermediul acestei prevederi si a gravitatii consecintelor ce pot aparea in cazul unei solutii legislative diferite.

33. in fine, Curtea retine ca, odata cu sesizarea sa cu solutionarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate, instanta a procedat si la sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene spre a se pronunta, cu titlu preliminar, si a lamuri daca dreptul Uniunii Europene se opune unei reglementari nationale prin care se instituie in beneficiul medicului veterinar o exclusivitate de comercializare cu amanuntul si utilizare a produselor biologice, antiparazitare de uz special si a medicamentelor de uz veterinar, iar in masura in care constata ca o asemenea exclusivitate este in concordanta cu dreptul Uniunii Europene, daca dreptul Uniunii Europene se opune ca o asemenea exclusivitate sa priveasca inclusiv unitatile prin care intervine respectiva comercializare, in sensul ca acestea sa fie detinute in procent majoritar sau exclusiv de medic veterinar/medici veterinari. Cauza se afla in curs de solutionare.

34. Avand in vedere aceasta imprejurare, Curtea Constitutionala apreciaza ca, in ceea ce priveste invocarea, in motivarea exceptiei, a anumitor prevederi de drept al Uniunii Europene, in conditiile in care instanta investita cu solutionarea fondului litigiului a sesizat Curtea de Justitie a Uniunii Europene in vederea pronuntarii unei hotarari preliminare referitoare chiar la concordanta dintre prevederea din Legea nr.160/1998 criticata in cauza de fata si norme de drept european, Curtea Constitutionala trebuie sa isi limiteze controlul exclusiv la conformitatea textului de lege ce formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate cu dispozitiile din Constitutia Romaniei prin raportare la care a fost formulata critica, respectand, astfel, competenta exclusiva in materie a Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

35. De altfel, in ceea ce priveste invocarea legislatiei Uniunii Europene, prin prisma art.148 alin.(2) si (4) din Constitutie, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a aratat, intr-o prima faza, ca nu este de competenta sa sa analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, aceasta competenta apartinand instantei de judecata, care, pentru a ajunge la o concluzie corecta si legala, din oficiu sau la cererea partii, poate formula o intrebare preliminara, in sensul art.267 din Tratat, la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, situatie care se si regaseste, in concret, in cauza de fata. Curtea a precizat ca sarcina aplicarii cu prioritate a reglementarilor dreptului european obligatorii in raport cu prevederile legislatiei nationale revine instantei de judecata, fiind o chestiune de aplicare a legii, si nu de constitutionalitate (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.1.249 din 7 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.764 din 16 noiembrie 2010, sau Decizia nr.750 din 4 noiembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.18 din 11 ianuarie 2016).

36. Ulterior, Curtea a mai observat ca folosirea unei norme de drept al Uniunii Europene in cadrul controlului de constitutionalitate ca norma interpusa celei de referinta implica, in temeiul art.148 alin.(2) si (4) din Constitutie, o conditionalitate cumulativa: pe de o parte, aceasta norma sa fie suficient de clara, precisa si neechivoca prin ea insasi sau intelesul acesteia sa fi fost stabilit in mod clar, precis si neechivoc de Curtea de Justitie a Uniunii Europene si, pe de alta parte, norma trebuie sa se circumscrie unui anumit nivel de relevanta constitutionala, astfel incat continutul sau normativ sa sustina posibila incalcare de catre legea nationala a Constitutiei unica norma directa de referinta in cadrul controlului de constitutionalitate. intr-o atare ipoteza, demersul Curtii Constitutionale este distinct de simpla aplicare si interpretare a legii, competenta ce apartine instantelor judecatoresti si autoritatilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce tin de politica legislativa promovata de Parlament ori Guvern, dupa caz (a se vedea Decizia nr.668 din 18 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.487 din 8 iulie 2011).

37. Asadar, este competenta exclusiva a Curtii de Justitie a Uniunii Europene de a stabili interpretarea actelor Uniunii Europene, Curtea Constitutionala neputandu-le atribui o interpretare proprie pentru a clarifica si stabili continutul acestora (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.383 din 23 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.281 din 21 aprilie 2011). Astfel, prin prisma dublei conditionalitati mai sus mentionate, Curtea constata neindeplinirea in cauza de fata a celei dintai adica intelesul normei de drept al Uniunii Europene sa fi fost stabilit in mod clar, precis si neechivoc de Curtea de Justitie a Uniunii Europene , motiv pentru care nu poate analiza daca clauza de conformare cuprinsa in art.148 din Constitutie a fost sau nu respectata (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.64 din 24 februarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.286 din 28 aprilie 2015). in consecinta, revine instantei de judecata sa stabileasca, in functie de hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene, modul de aplicare a legislatiei nationale in raport cu cea a Uniunii Europene.

38. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.146 lit.d) si al art.147 alin.(4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) si al art.29 din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
in numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Asociatia Nationala a Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar din Romania in Dosarul nr.3.754/2/CAF/2015 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art.4 lit.i) din Legea nr.160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 4 iulie 2017.

Puteti descarca Hotararea Curtii Constitutionale in intregime din atasamentul de mai jos.