Febra aftoasă este o boală infecțioasă virală extrem de contagioasă, care afectează animalele cu copite despicate, cum sunt vacile, porcii, oile și caprele. Deși nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană, febra aftoasă are un impact economic major, din cauza pierderilor în producția de lapte și carne, restricțiilor comerciale și costurilor de combatere a bolii.

Etiologia: Ce virus cauzează febra aftoasă?

Agentul patogen al febrei aftoase este un virus din familia Picornaviridae, genul Aphthovirus. Acest virus are șapte serotipuri imunologic distincte:

• A
• O
• C
• SAT1
• SAT2
• SAT3
• Asia1

Aceste serotipuri nu oferă imunitate încrucișată între ele. Cu alte cuvinte, un animal infectat cu un serotip nu este protejat față de celelalte. Serotipul C nu a mai fost detectat din 2004 și este considerat în prezent extinct.

De ce apar noi variante ale virusului?

Virusul febrei aftoase suferă mutații frecvente, cauzate de:

• replicarea sa virală,
• recombinări genetice,
• presiunea de selecție din partea gazdelor infectate.

Aceste mutații duc la apariția unor noi tulpini, ceea ce face controlul bolii mai dificil, mai ales în regiunile endemice. Virusul febrei aftoase este rezistent în mediu, ceea ce contribuie la răspândirea sa rapidă.

Epidemiologie: Cine este afectat?

Specii sensibile:

• Bovinele – principala gazdă
• Porcinele – excretă de 1000 ori mai mult virus decât bovinele
• Ovine și caprine
• Bivolii de apă (Bubalus bubalis)
• Specii sălbatice cu copite despicate: cerbi, antilope, mistreți, girafe
• Bivolii africani – sunt purtători pe termen lung ai serotipurilor SAT

Cum se transmite febra aftoasă?

„Omul poate găzdui virusul febrei aftoase în tractul respirator timp de 24-48 de ore, ceea ce conduce la practica obișnuită de 3 - 5 zile de carantină personală pentru personalul expus în instalațiile de cercetare. În timpul unui focar activ, aceasta poate fi redusă la o perioadă de o noapte, după un duș și un șampon complet, schimbarea hainelor și expectorație", se arată în raportul Organizației Mondiale a Sănătății Animale. 

Surse de virus

• Animale în incubație sau bolnave clinic
• Toate secrețiile: aer expirat, salivă, urină, fecale, lapte, lichid vezicular, lichid amniotic
• Carcase, produse din carne (cu pH >6)
• Animale purtătoare: pot rămâne infectate în faringe peste 28 de zile (în special bovinele și bivolii africani)

Semne clinice la bovine (vaci)

Boala începe cu simptome generale, cum ar fi:

• nas uscat și cald,
• febră,
• congestie la nivelul membrelor și mameloanelor.

Apoi, pot fi observate simptome la nivelul: 

• cavitatea bucală – salivare excesivă, dificultăți la masticație, însoțită de scrâșnetul dinților, mișcarea buzelor și limbii (plescăit), vezicule care se rup rapid, urmate de ulcerații ce se vindecă în 3–5 zile dacă nu apar complicații bacteriene;
• copite: localizarea podală  este caracterizată în faza timpurie de congestia spațiului interdigital și a bureletului coronarian. Regiunea devine ușor tumefiată și dureroasă, mersul este greoi și ezitant apoi apar papule, urmate de vezicule, la nivelul tegumentului interdigital și al bureletului coronarian
• uger/mameloane – Pielea fină a mamelei se tumefiază și devine hipersensibilă. Aftele mici, izolate, confluează mai ales pe vârful mameloanelor, formând o telită veziculară acută. Aftele se rup la scurt timp de la apariție, lăsând o zonă denudată roșie ce se acoperă de cruste de culoare brună. Cicatrizarea este lentă, în funcție și de suprafața interesată. Adesea apar complicații prin infecții bacteriene secundare. 

Semne clinice la ovine și caprine (oi și capre)

Semnele sunt, de regulă, discrete și pot trece neobservate:

• stare generală alterată – febră, lipsă de apetit;
• cavitatea bucală – veziculele apar la gură ca vezicule rare, fine, plate, de dimensiuni mici, mai ales pe bureletul gingival
• membre – veziculele sunt, de asemenea, mici, cu evoluție scurtă, cu aglutinarea perilor din jurul coroanei și cu șchiopătat
• mamelon – rareori afectat, leziunile fiind dificil de observat.

Boala la aceste specii are, în general, o evoluție scurtă, forme atipice și se vindecă rapid.

Semne clinice la porcine (porci)

La porci, boala poate fi severă, mai ales la tineret:

• debut – febră mare, lipsă de apetit, dificultăți de deplasare, decubit;
• cavitatea bucală – vezicule la rât, rare pe limbă sau gingii;
• picioare – vezicule pe spațiul interdigital, călcâi și burelet, care se pot complica cu dezongulare (căderea unghiilor), mers în genunchi și durere intensă (guițături);
• uger – la scroafele lactante apar leziuni dureroase, ce duc la refuzul suptului de către purcei, provocând mortalitate ridicată la sugari. 

De ce este importantă recunoașterea timpurie?

Febra aftoasă se răspândește rapid și poate afecta până la 100% dintre animalele dintr-un efectiv. Identificarea timpurie și notificarea medicului veterinar sunt esențiale pentru a preveni extinderea bolii.

surse:

woah.org

ansvsa.ro

 Articole cu același subiect: