Platforma Europeana pentru Folosirea Responsabila a Medicamentului pe Animale (EPRUMA) a fost initiata in 2005 cu misiunea de a promova folosirea responsabila a medicamentelor (asa cum au fost definite in Directiva 2001/28/EC) pe animale in UE. 

EPRUMA reprezinta interesele COPA/COGECA (asociatie avand ca membri fermieri si cooperative), EISA(Initiativa Europeana pentru Dezvoltare Sustinuta in Agricultura), FEFAC (producatorii de mancare), FESASS (organizatiile de sanatate animala ale fermelor), FVE (medicii veterinari) si IFAH Europe (industria sanatatii animale).

Scopul acestui document este de a contribui la continuitatea eficacitatii antimicrobienilor prin oferirea unui cadru care sa descrie cele mai bune practici. Daca conceptele centrale ale acestui cadru ar trebui aplicate, documentul poate fi adaptat cerintelor specifice din fiecare stat membru. Aceasta ar duce la o abordare coordonata si integrata in Europa, in acelasi timp insa croita pentru cerintele specifice ale fiecarui stat membru individual. 

Initiativa EPRUMA intentioneaza sa completeze Fermele Integrate(IF)* in sensul unei folosiri rationale a inputurilor in agricultura, asa cum a fost descris in cadrul European IF, EISA **. 

*Cresterea integrata a animalelor este un intreg sistem de management al fermei care acopera si depaseste conditiile de bune practici in agricultura si mediu si care contine aspecte ale cresterii animalelor oferind fermierilor si consumatorilor siguranta sanatatii si bunastarii animalului; calitatea alimentului, siguranta si trasabilitatea; precum si protectia mediului. 

**EISA a dezvoltat Cadrul European IF, care ofera o definitie si o caracterizare a notiunii de "ferma integrata" sub forma unui ghid menit sa sustina dezvoltarea agriculturii. 

O buna sanatate este esentiala pentru bunastarea si performanta optima a animalului. Controlul bolii este asadar o parte esentiala a fiecarui program de management de succes. La randul sau, siguranta alimentului este produsa de animale sanatoase. Controlul bolii este o parte din calitatea inalta a productiei de alimente. 

Medicamentele antimicrobiene sunt unelte de valoare si sunt esentiale pentru sanatatea continua si bunastarea animalelor. In plus, ele aduc o contributie semnificativa la productivitatea si cresterea eficienta a efectivelor de animale. 

Industria sanatatii animalelor continua sa ofere profesiei veterinare si industriei cresterii de animale o arie larga de produse antimicrobiene cu care sa se tratateze bolile infectioase bacteriene, si care contribuie la bunastarea animalelor prevenind si reducand durerea si disconfortul. 

Problema in ceea ce priveste medicamentele antimicrobiene este acea rezistenta la antimicrobiene care poate aparea si care reduce eficacitatea produsului. Aceasta subliniaza necesitatea folosirii produsului antimicrobian cu grija. Administrarea compusilor antibacterieni ar trebui sa fie  completata de un bun management al practicii din ferma si a agriculturii integrate asa cum este descrisa in cadrul EISA, si a unor programe corecte de vaccinare. Multe conditii ale bolii pot fi evitate sau minimalizate daca se folosesc practicile de management care reduc semnificativ expunerea la bacteria cauzatoare de boala, optimizand mediul pentru animal, si care includ o buna igiena, o nutritie adecvata si programe de vaccinare. 

Regulamente care permit si stabilesc procedurile si mecanismele ca antimicrobienii sa existe pe piata 

Procesul de autorizare este o investigatie exhaustiva care implica toate aspectele unui produs nou. Se bazeaza pe rezultate de proba si pe date trimise de compania aplicanta autoritatii competente. Inainte ca un medicament de uz veterinar, inclusiv antimicrobienele, sa poata fi plasat pe piata de catre un producator este important ca acesta sa dovedeasca autoritatii competente calitatea, siguranta si eficacitatea produsului atunci cand este folosit asa cum este recomandat. Aceste proceduri sunt riguroase si permit utilizatorului si consumatorului sa aiba incredere in medicamente cu licenta. La fel ca la medicamentele de uz uman, siguranta, calitatea si eficacitatea oricarui medicament trebuiesc dovedite pentru satisfacerea cerintelor autoritatilor competente. 

• Siguranta: produsul este sigur pentru animalul insusi, pentru consumatorul alimentului ce deriva din animalele tratate, cele de manipulare ale produsului si mediului
• Calitatea=produsul este de o consistenta de calitate superioara, nu se deterioreaza si are stabilitatea sa reziste cel putin pana la data de expirare
• Eficacitatea:  eficacitatea prodului este conforma cu informatiile prevazute in prospectul si eticheta acestuia

Procesul de autorizare nu se opreste la acest pas. In plus, utilizatorilor le este cerut sa se angajeze in:

• Farmacovigilenta: colectarea sistematica a informatiilor despre orice efect advers care poate aparea si poate fi observat in zilele de folosinta ale produsului

Pentru a asigura continua siguranta a animalelor, consumatorilor, utilizatorilor si mediului, autoritatile nationale monitorizeaza prezenta unor reziduuri nedorite. In plus, multe autoritati monitorizeaza cantitatile folosite si se ocupa cu supravegherea rezistentei la antimicrobieni la bacteriile relevante 

Interactiunea Medic veterinar/fermier (plan de sanatate animala)

O comunicare deschisa intre fermier si medicul veterinar este esentiala pentru a obtine o sanatate animala optima. De preferat ar fi ca acestea sa aibe loc la intervale regulate si nu doar atunci cand apare o problema. Atunci cand este cazul, alti experti, cum ar fi cei privind nutritia, igiena, etc. ar trebui consultati. 

Informatia obtinuta de la fermier impreuna cu detaliile obtinute in urma examinariii animalelor si circumstantelor locale permit medicului veterinar sa propuna o solutie optima pentru o imbunatatire sustinuta a sanatatii si bunastarii animalelor. Inregistrarile trebuie de asemenea sa insoteasca fermierul atunci cand acesta doreste sa demonstreze cunoasterea si aplicarea practicii de bun fermier. 

Atunci cand apare o boala, medicul veterinar examineaza animalul (animalele) si conditiile in care acesta este tinut. 

Diagnosticul bolii si tratamentul sunt strans legate. 

Atunci cand apare o boala, medicul veterinar examineaza animalul (animalele) si conditiile in care acestea sunt tinute. Pe baza informatiilor acestea el/sau ea va diagnostica boala si va decide asupra unei interventii. Acesta ar putea fi sfat de management in felul in care animalele sunt tinute (nutritie/adapost) sau prescrierea unei terapii adecvate (antimicrobian). Daca este necesar, o proba poate fi trimisa la laborator pentru analize pentru a stabili bacteria exacta care a cauzat boala si a alege asadar cel mai potrivit tratament. Totusi, daca confirmarea laboratorului nu este posibila, alegerea antimicrobianului este o chestiune de experienta si judecata clinica bazata pe sensitivitatea anterioara bacteriana la ferma in cauza. Medicul veterinar va evalua rezultatul alegerii tratamentului si, daca este necesar, il va ajusta. 

In mod frecvent, animalele sunt tinute in grupuri si in timp ce acest fapt este benefic pentru ingrijirea practica si pentru aspectele bunastarii animale, poate reprezenta un risc de imbolnavire pentru grup, atunci cand apare o boala. Ca rezultat, este necesar uneori sa fie tratat intregul grup. Acesta va fi cazul acolo unde este cunoscut faptul ca o boala infectioasa este prezenta si unde experienta arata ca boala va infecta mare parte sau chiar toate animalele din grup, odata ce apar la un animal simptomele unei infectii. Acest uz este numit uneori "metafilaxie". 

Infectiile bacteriene la efectivele mari de animale apar adeseori la stadii identificabile si previzibile in timpul vietii unui animal, cum ar fi probleme respiratorii dupa regrupare, colibaciloza in timpul perioadei post intarcare, febra marina ulterioara transportului, etc. Tratarea in astfel de situatii se refera la un tratament profilactic. Fermierul si medicul veterinar sunt familiari cu riscurile unei boli iminente la fermele lor si o actiune preventiva, dusa la indeplinire cu grija si atentie, este o parte necesara a managementului bolii. 

Asa cum poate fi apreciat, actiunea preventiva este similara aceleia practicate in medicina umana in cazuri precum focarele de meningita bacteriana in scoli sau colegii unde grupul elevilor sau studentilor potential expusi va fi tratat intr-o maniera preventiva. 

Odata luata decizia de tratare cu un antimicrobian, primul lucru de luat in consideratie pentru un medic veterinar este alegerea celui mai potrivit. Urmatorul pas este sa foloseasca un produs autorizat medical bazandu-se pe diagnosticul dat pentru conditia bolii implicate si pe expertiza medicului veterinar. Un spectru larg de antimicrobieni sunt disponibili si medicul veterinar ar trebui sa foloseasca cunostiintele profesionale in contextul situatiei specifice a bolii pentru a alege un produs cu cel mai apropiat spectru. 

O lista mai larga de produse ar trebui folosite in timp pentru a proteja impotriva unei posibile rezistente.

Folosirea continua a aceluiasi produs pentru acelasi tip de indicatii (de exemplu: respiratoriu, intestinal, sistemic, etc) pe o perioada lunga de timp ar trebui vazuta cu precautie, exceptand cazul in care o testare prealabila in laborator a aratat o sensibilitate satisfacatoare la bacteriile implicate. Medicul veterinar poate folosi un sir de produse de-a lungul timpului pentru a proteja de o posibila aparitie a rezistentei, uneori cunoscut ca un program de "rotatie" pentru o protectie pe termen lung a eficacitatii si pentru minimizarea presiunii selectiei rezistentei.

Cateva noi produse au fost introduse de-a lungul anilor, si acestea au intarit arsenalul terapeutic al medicului veterinar.

Antimicrobienii sunt critici in timpul tratamentului, prevenirii si controlului bolilor la animale. Pentru a administra bolile la animale, medicii veterinari se concentreaza adesea pe controlul bolii la o cireada sau o turma. In medicina umana, tratamentul cu antimicrobieni este aproape intotdeauna direct la individ. Administrarea profilactica sau metafilactica a antimicrobienilor este o practica care se arata benefica mentinerii sanatatii cirezii sau turmei, cum ar fi in managementul mastitei. Disponibilitatea unei diversitati de antimicrobieni este o grija critica pentru medicii veterinari igienisti. 

Fermierul, medicul veterinar si ceilalti experti trebuie sa lucreze impreuna pentru a se asigura de faptul ca rezultatul tratamentului este eficace. Fermierului i se poate cere sa administreze in mod frecvent tratamente. Acolo unde este cazul, este esential ca toate instructiunile sa fie urmate. Daca este necesar, o forma alternativa de tratament poate fi inceputa daca animalul nu raspunde asa cum ar trebui. 

Medicul veterinar ia decizia finala 

Astazi, o raza larga de antimicrobieni este disponibila pe piata. Acestia variaza in multe feluri cum ar fi calea de administrare, viteza si difuziunea cu care ar trebui luati de animal, modurile de actiune, viteza si difuziunea in tesuturi, etc. In acelasi timp, micro-organismele variaza in maniera in care ele sunt afectate de antimicrobieni diferiti. Din acest motiv, alegerea unui antimicrobian trebuie intotdeauna sa se bazeze pe mai multe criterii, cum ar fi micro-organismul care il afecteaza pe animal, aparitia rezistentei la antimicrobieni, speciile animalului, modul in care antimicrobianul trebuie administrat, etc. Alegerea unui tratament adecvat trebuie intotdeauna sa fie facuta de catre medicul veterinar dupa examinarea animalelor, situatia locala si punerea unui diagnostic. 

Cascada 

In cazuri exceptionale, acolo unde nici un medicament nu este autorizat, exista posibilitatea pentru medicul veterinar sa foloseasca, de exemplu, produse care sunt autorizate in alte tari membre UE sau pentru alte specii de animale. Aceasta exceptie exista pentru a evita suferintele inacceptabile la animale. In aceste cazuri, medicul veterinar trebuie sa urmeze niste pasi specifici, asa numita "cascada", si trebuie sa se asigure ca nu exista risc nici pentru animal nici pentru produsele alimentare din animalul sacrificat. 

Administrarea eficace a medicamentului 

Reusita tratamentului este determinata de administrarea adecvata a antimicrobianului cuplat cu folosirea unei cantitati corecte pentru perioada necesara de timp. 

Recomandarea dozajului unui medicament antimicrobian a fost testata extensiv de catre compania care aplica pentru autorizare. Scopul este asigurarea faptului ca doza data este suficienta pentru a se asigura ca o cantitate adecvata a antimicrobianului ajunge in locul infectiei pentru o perioada de timp suficienta care sa asigure faptul ca animalul se recupereaza din boala. 

Administrarea repetata poate fi necesara pentru a atinge un succes clinic. In contextul medicinii umane, acesta este atins prin luarea unei tablete de trei ori pe zi pe o perioada de 7 zile, de exemplu. La animale se aplica aceleasi principii. 

Exact ca in cazul medicamentelor de uz uman, eticheta contine informatia necesara pentru o folosire si o depozitare adecvata. 

Limita maxima de reziduu 

Pentru animalele producatoare de alimente sunt necesare studii pentru a vedea cum sunt eliminate reziduurile rapide ale medicamentului din animal. Limitele maxime de reziduuri sunt stabilite pentru a regla nivelul maxim de antimicrobian care poate ramane in animal fara a pune in pericol in vreun fel consumatorii de produs alimentar facut din el. 

Perioadele de asteptare (timpul dintre administrarea medicamentului si taiere sau luarea unui produs alimentar, cum ar fi laptele sau oaule) sunt astfel reglate pentru a asigura faptul ca orice reziduuri ramase sunt sub limita maxima admisa. Marginile largi de siguranta sunt incluse in sistem pentru ca orice consumator sa fie protejat. 

Tinerea unui registru 

In ceea ce priveste tinerea unui registru, acest lucru este obligatoriu in toate tarile membre UE, unde inregistrarile trebuie pastrate cel putin 5 ani - chiar daca animalul mai este sau nu la ferma - a tuturor medicamentelor folosite la animalele producatoare de alimente, inclusiv tratamentele cu antimicrobieni. 

In plus, este recomandat ca medicul veterinar, in cooperare cu fermierul, sa tina evidenta tuturor informatiilor care sunt legate cu bolile infectioase de la ferma. Informatia istorica, precum si datele de laborator privind sensibilitatea, sunt de o valoare mare in planificarea tratamentelor viitoare. 

Pentru un transport sigur, stocarea si vanzarea  medicamentelor trebuie facute cu respectarea cerintelor legale in fiecare din cazuri. 

Inregistrarile indica folosirea activa a antimicrobienilor la o ferma. Trendurile trebuie observate si schimbarile care au loc trebuie examinate. Conditiile majore de ingrijire ar trebui tinute in mod constant sub observare. 

Sistemul este benefic permisiunii monitorizarii produselor in uz sub conditiile de teren actuale. 

Monitorizarea sensibilitatii pentru industria sanatatii animale 

Rezistenta este un fenomen in care anumite bacterii nu mai raspund la tratarea cu un anumit antibiotic. Deci, este foarte importanta monitorizarea sensibilitatii bacteriei la antimicrobieni plecand de la o baza in curs de desfasurare. Monitorizarea sensibilitatii este o operatie complexa care include o colectie reprezentativa de probe si o evaluare consistenta a rezultatelor. 

Industria sanatatii animale este angajata in mai multe tipuri de activitate, uneori concurente cu autoritatile de reglementare sau cu agentiile guvernamentale. Comunicarea informatiei cu nivelurile rezistentei va permite medicilor veterinari sa ia decizii informate cu privire la alegerea antimicrobianului folosit pentru o buna sansa de reusita. Mai mult, monitorizarea rezistentei in productia de animale este de asemenea relevanta pentru sanatatea publica. 

Dezvoltarea rezistentei

Antimicrobienii lucreaza impotriva speciilor de bacterii sau grupurilor de specii. Testarile clinice vor arata eficacitatea unui produs particular impotriva unei bacterii in mod special. Inca de la inceput, ar trebui atinse rezultate foarte eficiente. Totusi, o populatie speciala de bacterii poate fi alcatuita din mai multe tipuri de indivizi cu proprietati genetice usor diferite. Putine bacterii, care constituie o mica parte din populatia totala, pot avea abilitatea naturala de a supravietui tratamentului cu antimicrobieni. Rezultatul poate fi faptul ca bacteria rezistenta supravietuieste si devine o parte crescatoare dominanta a populatiei in timp si ca raspuns la presiunea selectiva impusa de utilizarea antimicrobienilor. 

Odata cu trecerea timpului, tratamentul poate deveni mai putin eficient si poate duce chiar la situatia in care produsul nu isi mai face efectul asupra controlului bolii. In acest punct, avem de-a face cu rezistenta clinica. 

Dupa cum poate fi apreciat, acesta este, de obicei un proces treptat, cu probe care arata cresterea nivelurilor de rezistenta, desi in anumite cazuri, antimicrobienii pot ramane eficace de-a lungul multor decade. 

Ca alternativa, bacteria poate suferi o mutatie genetica sau poate incastra material genetic de la alta bacterie si poate dezvolta abilitatea de a supravietui tratamentului. In acest caz, trecerea de la sensibilitate la rezistenta poate fi relativ rapida daca bacteria rezistenta se multiplica si se imprastie rapid. Cele mai multe rezistente apar prin acest din urma proces. 

Dupa ce a dezvoltat o rezistenta la un tip de antimicrobian, bacteria poate fi rezistenta la toti antimicrobienii legati de acesta din aceeasi clasa de antimicrobieni. In anumite cazuri, bacteria poate dezvolta o rezistenta la un numar separat de clase si sa devina rezistenta multiplu. 

Concluzie

Antimicrobienii au un rol cheie de jucat in protejarea sanatatii si bunastarii animalului. Protejarea animalelor impotriva bolii contribuie la producerea unor alimente de calitate superioara din animale sanatoase si in acelasi timp minimalizeaza impactul asupra mediului. 

Un amplu proces de reglementare se aplica inainte ca aceste medicamente sa poata fi introduse pe piata. Medicii veterinari au educatia detaliata necesara pentru a selecta cel mai adecvat medicament si pentru a asigura folosirea acestuia in siguranta. Fermierul are un rol cheie in prevenirea bolii si in asigurarea faptului ca antimicrobienii sunt folositi corect. Antimicrobienii au revolutionat practica veterinara de la introducerea lor acum 60 de ani. Mare parte din aceste medicamente de la inceput sunt inca folosite cu succes si astazi desi pierderea eficacitatii prin dezvoltarea rezistentei la acestea este un risc prezent dintotdeauna. 

Este esential ca toate partile sa lucreze impreuna pentru a asigura folosirea sigura si a minimaliza dezvoltarea unei rezistente. Un principiu de ghidare cu respect la antimicrobieni ar trebui sa fie: "Cat mai putin posibil, atat cat este necesar" de vreme ce suntem datori atat generatiilor prezente cat si celor viitoare sa folosim acesti agenti cu grija si discriminare. In aceasta privinta, cei care vor veni vor beneficia, asa cum si noi am facut-o, de aceste medicamente de valoare.