Un studiu multicentric publicat în American Journal of Veterinary Research (AJVR), revista Asociației Medicale Veterinare Americane (AVMA), arată că, la câinii cu neuromiopatie ischemică a membrelor pelviene, capacitatea de deplasare, păstrarea nocicepției și instalarea mai lentă a semnelor clinice au fost asociate cu supraviețuirea până la externare. Autorii subliniază însă că și unii câini afectați sever s-au recuperat complet. Articolul a apărut online pe 15 iulie 2026, în acces liber.

Despre studiu

Neuromiopatia ischemică (INM) este o cauză rară, dar importantă clinic, de disfuncție a membrelor la câine. Se consideră că apare din cauza perfuziei deficitare a nervilor și a mușchilor scheletici și este descrisă cel mai frecvent în asociere cu tromboza sau tromboembolia arterială.

Studiul retrospectiv a inclus câini cu INM a membrelor toracice sau pelviene, diagnosticați între iulie 2013 și iunie 2023 în cinci spitale veterinare de referință:

• Hospital for Small Animals, The Royal (Dick) School of Veterinary Studies, Universitatea din Edinburgh (Marea Britanie);
• AniCura Ars Veterinaria Hospital, Barcelona (Spania);
• The Queen’s Veterinary School Hospital, Universitatea Cambridge (Marea Britanie);
• Davies Veterinary Specialists, Hitchin (Marea Britanie);
• Small Animal Teaching Hospital, Universitatea din Liverpool (Marea Britanie).

Au fost incluși 42 de câini: 4 cu INM a membrelor toracice și 38 cu INM a membrelor pelviene. Vârsta mediană a fost de 10,9 ani. Principalul criteriu urmărit a fost supraviețuirea până la externare, iar rezultatele pe termen lung au fost descrise acolo unde existau date de urmărire.

Rezultate

Comorbiditățile au fost frecvente. 35 din 42 de câini (83,3%) aveau o boală concomitentă, cel mai des nefropatie cu pierdere de proteine (21 din 42, adică 50%), apoi boli cardiace (26,2%), endocrine (19%) și neoplazii (19%).

Semne clinice

Cei mai mulți câini au avut tulburări de mers (95,2%) și deficit de puls (83,3%). Extremitățile reci au fost observate la 54,8% dintre câini, hiperestezia spinală la 33,3%, iar suflul cardiac la 31%. La doi câini au fost palpate artere femurale ferme și neregulate, o observație descrisă de autori ca nouă în INM la câine. Trombul a fost confirmat la 41 din 42 de câini, iar 36 aveau trombi aortici.

Ai o poveste, un studiu de caz sau o experiență care merită împărtășită?
Hai să publici în revistele Veterinarul!

Trimite-ne materialul tău și fă parte din comunitatea profesioniștilor care inspiră medicina veterinară românească.

Trimite articolul tău

Tratament

Dintre câinii spitalizați, 77,8% au primit clopidogrel și 27,8% rivaroxaban. 22 din 36 au primit atât un antiagregant, cât și un anticoagulant.

Membrele toracice

Toți cei 4 câini se deplasau la prezentare, dar au fost eutanasiați la scurt timp după diagnostic, la decizia proprietarilor: 3 din cauza comorbidităților severe și unul, cu boală staționară, din cauza îngrijorărilor privind performanța sa viitoare în muncă.

Membrele pelviene

Jumătate dintre cei 38 de câini (19) au supraviețuit până la externare. Supraviețuirea a fost asociată semnificativ cu:

• capacitatea de deplasare la prezentare;
• păstrarea nocicepției în membrele afectate;
• instalarea semnelor clinice în mai mult de 24 de ore;
• o durată mai lungă a semnelor înainte de prezentare.

Dintre câinii care nu se deplasau la prezentare, 3 din 16 (18,8%) au fost externați.

Pe termen lung, dintre câinii cu date de urmărire, 41,7% erau în viață la 90 de zile, 29% la cel puțin 12 luni și 14,3% la cel puțin 24 de luni. 7 din 28 de câini (25%) s-au recuperat complet, inclusiv 2 din 16 (12,5%) care inițial nu se puteau deplasa.

Ce concluzionează autorii

Indicatorii prognostici, precum capacitatea de deplasare și nocicepția, ar trebui folosiți pentru a informa deciziile clinice, dar nu izolat, pentru că recuperarea poate apărea și la câinii afectați mai sever. Autorii atrag atenția că proporția mare de câini eutanasiați, în special devreme în evoluția bolii (18 din 38 de câini cu INM a membrelor pelviene, adică 47,4%), poate influența rezultatele observate și poate limita interpretarea potențialului de recuperare. Diferențele dintre spitale în privința deciziilor de externare, în condițiile unui număr similar de câini care nu se deplasau la prezentare, susțin rolul deciziilor medicilor și ale proprietarilor în rezultatele observate.

Limitele studiului țin de designul retrospectiv, de protocoalele diferite de examinare, diagnostic și tratament din cele cinci centre, de numărul mic de cazuri, mai ales pentru membrele toracice, și de datele de urmărire incomplete. Pentru că toate spitalele erau centre de referință, rezultatele s-ar putea să nu se aplice în același fel în practica de primă linie. Autorii recomandă studii prospective, cu evaluare și tratament standardizate.

Despre articol

Articolul a fost primit de revistă pe 2 martie 2026, acceptat pe 30 iunie 2026 și publicat online pe 15 iulie 2026, în acces liber, sub licență Creative Commons CC BY-NC. Autorul corespondenț este dr. Kiterie Faller, de la Universitatea din Edinburgh.

Referință: Atkins C., Maeso Ordás C., Phillips K., Krekis A., Freeman P., Gonçalves R., Faller K. Clinical findings and outcomes in canine ischemic neuromyopathy: neurologic status is associated with survival, and recovery is possible. American Journal of Veterinary Research. 2026. doi.org/10.2460/ajvr.26.03.0087