Un studiu recent realizat de un cercetător de la Texas A&M College of Veterinary Medicine and Biomedical Sciences (VMBS), publicat în Journal of Veterinary Behavior, arată că peste 99% dintre câinii din Statele Unite manifestă comportamente considerate potențial problematice, cele mai frecvente fiind legate de atașament și separare, agresivitate și frică sau anxietate.

Studiul, publicat recent în Journal of Veterinary Behavior, s-a bazat pe date colectate prin Dog Aging Project (DAP), o inițiativă care adună informații de la deținătorii de câini pentru a studia efectele îmbătrânirii și ce contribuie la o viață canină sănătoasă. Până în prezent, peste 50.000 de câini din diverse medii au fost înscriși în proiect.

Pentru fiecare dintre cele 28 de întrebări legate de comportament din chestionarele DAP, proprietarii au fost rugați să evalueze comportamentul câinelui lor pe o scară de la zero la patru, unde patru indica o problemă potențial gravă.

„În general, 99,12% dintre câini au avut cel puțin un răspuns care indica un comportament moderat sau sever într-un domeniu,” a declarat Dr. Bonnie Beaver, profesor în cadrul Departamentului de Științe Clinice pentru Animale Mici din VMBS și autoarea studiului.

„Majoritatea răspunsurilor sugerează că animalele nu au multe probleme, iar comportamentele problematice care apar sunt relativ minore. Proprietarii poate nu le consideră demne de atenție, dar aproape orice proprietar de câine se va confrunta cu un comportament cel puțin incomod.”

Dr. Beaver a explicat că întrebările din studiu nu reprezintă un diagnostic și multe comportamente se suprapun în mai multe categorii. De exemplu, anxietatea și separarea sunt deseori legate, dar au fost abordate separat în chestionar. De asemenea, un câine care mușcă din frică poate să nu fie evident în rezultate, întrucât agresivitatea și frica au fost analizate distinct.

Comportamentul – o componentă esențială a deținerii unui câine

Rezultatele studiului subliniază importanța comportamentului canin ca parte esențială a relației dintre câine și om, iar acesta ar trebui abordat cu seriozitate de către proprietari și medici veterinari, pentru a preveni escaladarea problemelor minore în unele severe.

„Unele studii arată că doar 50% dintre medicii veterinari pun întrebări legate de comportamentul câinilor în timpul consultațiilor, iar proprietarii poate nu se gândesc să menționeze un lucru care îi deranjează,” a spus Beaver. „Acest lucru trebuie să se schimbe, pentru a nu rata jumătate dintre probleme.”

„Este important ca proprietarii să învețe să citească limbajul corpului câinelui și să discute cu medicul veterinar despre orice comportament care îi deranjează,” a adăugat ea. „Medicul veterinar poate ajuta la identificarea cauzei și la găsirea unei soluții.”

Reacții diferite la aceleași comportamente

Reacția proprietarilor la comportamentele câinilor variază, ceea ce poate îngreuna identificarea și tratarea acestora.

„De exemplu, am avut odată un caniche pitic care a fost adus la consultație pentru că lătra excesiv,” a relatat Dr. Beaver. „În istoricul pacientului am aflat că obișnuia să urineze frecvent pe un covor persan, dar acest comportament nu îl deranja pe proprietar la fel de mult ca lătratul.”

Pentru a obține o imagine completă a comportamentului unui câine, medicii veterinari trebuie adesea să formuleze întrebările în mai multe moduri.

„Proprietarii nu aduc întotdeauna în discuție problemele de comportament în timpul consultației,” a spus Beaver. „Dacă un câine mușcă pe cineva când iese din cabinet, atunci vor menționa. Dar dacă s-a întâmplat în urmă cu trei luni, poate nu consideră important.”

„Un chestionar completat înainte de consultație le oferă timp să reflecteze și crește șansa de a discuta despre probleme comportamentale,” a explicat ea.

Când un comportament devine periculos

Deși comportamentele minore sunt frecvente și adesea inofensive, unele pot deveni periculoase și necesită atenție specială.

„Fiecare specie are comportamente pe care oamenii nu le înțeleg,” a afirmat Beaver. „Dacă un comportament este periculos pentru tine sau alte persoane, ai nevoie de ajutor și trebuie analizat mediul în care trăiește animalul pentru a identifica posibilele declanșatoare.”

Una dintre cele mai comune forme de comportament periculos la câini este agresivitatea — manifestată prin mârâit, atac sau mușcătură — dar cauzele nu sunt întotdeauna evidente.

„Agresivitatea este un comportament normal în rândul animalelor și apare dintr-un motiv,” a spus Beaver. „Trebuie analizat contextul: este câinele speriat? Se simte amenințat de un copil care se apropie prea mult, de cineva care îl privește fix sau de un câine mai mare? Ca veterinari, trebuie să înțelegem situațiile în care apar aceste reacții pentru a încerca să înțelegem ce se întâmplă în mintea animalului.”

„Animalele gândesc,” a adăugat ea, „dar probabil nu o fac la fel ca noi.”

Una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a comportamentelor agresive este educarea proprietarilor despre limbajul corpului câinelui, pentru a recunoaște din timp emoții precum frica.

„Informațiile sunt ușor accesibile online, inclusiv din surse veterinare,” a spus Beaver. „De asemenea, puteți cere materiale explicative medicului veterinar.”

Părinții cu copii mici trebuie să fie deosebit de atenți în preajma câinilor, deoarece copiii sunt cei mai puțin capabili să înțeleagă semnalele transmise de animale.

„Persoanele cel mai des mușcate sunt copiii sub 7 ani,” a avertizat Beaver. „Dacă aveți copii și un câine, asigurați-vă că sunt întotdeauna supravegheați. Nu permiteți copiilor să se urce pe câine sau să-l tragă de blană ori de urechi. Și învățați-i să nu se apropie de un câine — chiar și de cel al familiei — decât dacă sunt însoțiți de un adult”.

Sursa: phys.org

 Articole cu același subiect: