Raport privind progresele inregistrate in studiul herpes-virusului ecvin (EHV-1)

EHV-1 este extrem de contagioasa la cai si poate provoca aparitia unor manifestari respiratorii, in principal la caii tineri. Pot aparea jetaj nazal, febra si tuse. Infectia poate duce, de asemenea, la avort si decese neonatale. Manifestarile cele mai frecvente de EHV sunt semnele neurologice, cum ar fi un mersul tremurat, lipsa de coordonare a membrelor, in formele grave fiind afectate frecvent membrele posterioare, precum si incontinenta urinara. Aceste manifestari apar atunci cand virusul provoaca leziuni la nivelul vaselor de sange din creier si maduva spinarii. Desi EHM nu este noua ca si boala, focarele sunt din ce in ce mai frecvente si se pare ca exista o raspandire destul de mare a bolii si in afara focarelor, provocand o ingrijorare serioasa a proprietarilor de cai.

EHV-1 poate afecta cai de toate rasele si varstele. Este raspandit prin contact direct, contact indirect (de la galeti comune de apa sau adapatori, precum si transmis pe mainile oamenilor), precum si prin aer (prin aerosoli).

Desi exista multe vaccinuri contra EHV-1, nu exista nici un vaccin in prezent pe piata, care are o garantie pentru prevenirea aparitiei formei neurologice a bolii. Scopul vaccinarii este pentru a stimula imunitatea, in scopul de a controla boala respiratorie sau manifestarile care rezulta din avortul cauzat de infectarea cu EHV-1.

Cele mai multi cai au fost expusi la infectia cu EHV-1 de momentul in care au fost transportati in colectivitati sau au stat o perioada in colectivitati mai mari. Adesea, virusul devine inactiv odata ce calul este infectat, animalul ramanand vector si transportator al virusului de-a lungul intregii vieti. Acesti transportatori, de cele mai multe ori nu prezinta semne exterioare de infectie cu EHV-1. Deseori, virusul poate fi reactivat cand calul este supus unui stres prelungit, cum ar fi in timpul transportului, la intarcare sau la efectuarea de exercitii intense. Odata activat, virusul se poate raspandi prin intermediul aerosolilor (chiar si de la un cal aparent sanatos).

Cum se poate preveni?

"Punerea in aplicare a masurilor de biosecuritate de baza este esentiala pentru prevenirea raspandirii EHV-1" a spus Nicola Pusterla, DVM, PhD, Dipl. ACVIM, profesor la Universitatea din Davis, California, Scoala de Medicina Veterinara. El admite ca nici un proprietar de cai nu va fi capabil sa elimine toate riscurile, masurile de precautie de zi cu zi ar trebui sa fie luate permanent. Este necesara spalarea mainilor permanent, folosirea altor perechi de cizme atunci cand se viziteaza alte ferme, precum si izolarea o perioada a caiilor care parasesc sediul fermei si care se reintorc. "Pur si simplu stiind starea de sanatate a cailor tai fata de alti cai cu care ar putea intra in contact, prin masuri de preventie, puteti reduce riscul de raspandire a bolii la proprii cai".

"In cazul in care calul dvs. calatoreste" spune Josie Traub-Dargatz, DVM, MS, Dipl. ACVIM, profesor la Universitatea de Stat Colorado, Colegiul de Medicina Veterinara si Stiinte Biomedicale, " este indicata luarea temperaturi zilnic atata timp cat el este departe de acasa si apoi continuti sa monitorizati temperatura lui timp de aproximativ o saptamana de la data intoarcerii. Desi perioada de incubatie pentru EHV-1 poate fi mai scurta de 24 de ore, caii incep sa dea semne de boala de obicei la cateva zile dupa expunere. Calul ar putea avea doar febra usoara, usor jetaj nazal sau o tuse (desi unii cai nu prezinta nici un semn de boala) inainte de a dezvolta semne neurologice, ceea ce inseamna ca o monitorizare atenta este esentiala".

Daca temperatura calului dumneavoastra este mai mult de normal 99 - 101.5 grade Fahrenheit (37,2 - 38,5 grade Celsius), trebuie sa contactati medicul veterinar, care va face un examen fizic si daca este indicat, va efectua un tampon nazal si o proba de sange pentru a fi trimise la laborator pentru teste. In cazul in care aceste teste sunt pozitive pentru EHV-1 si calul tau da semne neurologice nu exista nici o "rezolvare rapida". Este necesar ca medicul veterinar, pe baza informatiilor disponibile din examenul clinic si de laborator sa instituie un tratament cu anti-inflamatorii. Se pot utiliza si medicamente antivirale, constatandu-se reusite in tratarea EHV-1.

Contractata, forma neurologice de EHV-1 nu este o condamnare la moarte. Unii cai se pot recupera in totalitate in timp ce altii pot avea de lungul vietii deficiente neurologice la care se pot adapta. Potrivit Pusterla, 5-30% dintre caii care au contract EHV-1 vor dezvolta EHM ca forma clinica; din aceste cazuri diagnosticate EHM, 5 - 50% vor necesita eutanasia. Dr. Pusterla a subliniat faptul ca "fiecare caz trebuie evaluat neurologic si conduita medicala va fi de la caz la caz."

Cercetarile continua

Medicii veterinari specializati in domeniu, care s-au confruntat cu focare de EHV-1 au declarat ca rezultatele cercetarilor recente a bolii au fost de mare ajutor in conturarea planurilor lor de tratament. EHV-1 a fost printre prioritatile echipelor de cercetatori ale universitatilor din SUA si a agentiilor de finantare, dar mai sunt inca multe de invatat, inclusiv cum sa fie gestionate in mod eficient masurile de preventie a bolii si modalitatile de a trata caii care au contractat boala.

Dr. Traub-Dargatz ia act de faptul ca mai multe probleme trebuie sa fie investigate, inclusiv cauzele predispozante si/sau declansatoare ale bolii; rolul stresului in predispozitia de a contacta si manifesta EHV-1; cat de departe se poate raspandi boala si cat timp poate supravietui agentul patogen in mediul inconjurator. Pana in prezent, impactul tratamentului in conditiile de teren nu a fost studiat pe larg intr-un mod care permite mediciilor veterinari investigarea riguros stiintifica pentru a determina eficacitatea diferitelor tratamente. Intrucat nu a existat o modalitate sigura de a recrea in conditii de laborator boala se continua studiile pentru a determina eficacitatea tratamentului si limite acestuia. Ambii medici, Dr. Traub-Dargatz si Dr. Pusterla sunt de acord ca este necesara colectarea de informatii de la cai cu semne clinice de EHM - care apar in focare identificate cu EHV-1, precum si de la caii ne-afectati(de control), pentru a afla mai multe despre factorii de risc potentiali pentru boala.