Un studiu realizat de Institutul Konrad Lorenz pentru Etologie Comparată (KLIVV) din cadrul Universității de Medicină Veterinară din Viena a investigat dacă și în ce mod câinii domestici pot evalua comportamentul social al oamenilor. Cercetarea a urmărit dacă reacțiile câinilor diferă în funcție de atitudinea pozitivă sau negativă a oamenilor, atât în raport cu ei înșiși, cât și cu alți câini, și dacă vârsta animalelor influențează această posibilă capacitate.

Cercetătorii au pornit de la ipoteza că, asemenea altor specii precum cimpanzeii, câinii ar putea manifesta ceea ce este cunoscut drept „interceptare” – abilitatea de a forma impresii despre oameni prin observarea interacțiunilor acestora cu alții. Dată fiind cooperarea îndelungată dintre oameni și câini (Canis lupus familiaris), acest subiect a fost analizat în mai multe studii anterioare, însă concluziile au fost până acum contradictorii.

Pentru a analiza dacă o astfel de capacitate se dezvoltă odată cu vârsta, cercetătorii au implicat în studiu câini tineri, adulți și mai în vârstă, presupunând că cei mai în vârstă, având mai multă experiență de viață cu oamenii, ar putea manifesta reacții diferite. Experimentul a inclus două faze: una de observare și una de experiență directă.

Un număr de 40 de câini de companie au participat la experiment. În faza de observare, aceștia au privit doi oameni interacționând cu un alt câine – unul adoptând un comportament prietenos și oferind mâncare, celălalt manifestând un comportament negativ și refuzând hrana. În faza următoare, câinii au avut interacțiuni directe cu aceiași doi oameni.

Hoi-Lam Jim, autor principal al studiului, a explicat procedura: „Am analizat prima alegere a câinilor și timpul petrecut în comportamente afiliative (de exemplu, proximitate, sărituri) față de fiecare partener. Rezultatele au arătat că animalele din toate grupele de vârstă nu au preferat în mod semnificativ partenerul amabil în locul celui „rău”. De asemenea, comportamentul lor nu a urmat un tipar semnificativ sau constant, nici după observarea interacțiunilor, nici după experiența directă.”

Pe baza acestor date, cercetătorii concluzionează că nu există dovezi că animalele participante la studiu ar fi fost capabile să formeze judecăți despre oameni, indiferent de vârsta lor. Sarah Marshall-Pescini, autoare principală, subliniază că „aceste descoperiri contribuie la literatura tot mai amplă care sugerează că evaluarea socială este o provocare pentru animale.” Ea adaugă că, pentru a înțelege mai bine influența vârstei asupra abilităților sociocognitive ale câinilor, viitoarele cercetări ar trebui să analizeze în mod comparativ câini din diferite medii de viață, cum ar fi câinii care trăiesc liberi, și cu experiențe variate, precum câinii de serviciu sau cei cu antrenament specializat. De asemenea, Marshall-Pescini subliniază că rafinarea metodelor experimentale este necesară, întrucât modelele actuale ar putea limita exprimarea unor astfel de abilități.

Sursa: vetmeduni.ac.at