Cum ați descoperit pasiunea pentru medicina veterinară și ce v-a motivat să urmați această profesie?

Alina: Pasiunea pentru medicina veterinară nu a apărut ca un moment singular, ci ca un fir continuu care m-a însoțit de-a lungul copilăriei. Momentul în care am realizat că vreau să urmez medicina veterinară a fost însă acela în care am înțeles că dincolo de dragostea pentru animale există și o responsabilitate profundă: aceea de a deveni vocea lor și de a transforma un instinct de grijă într-o profesie cu impact real.

M-a motivat dorința de a ajuta, dar și provocarea intelectuală a acestei meserii. Medicina veterinară nu e doar despre afecțiuni și tratamente, este despre oameni, despre decizii sensibile, despre a fi prezent acolo unde altcineva își pune speranța în tine.

Astăzi, privind în urmă, îmi dau seama că am ales această profesie dintr-un amestec de curiozitate, empatie și dorința de a face diferența, iar fiecare zi îmi confirmă că a fost alegerea potrivită.

Care a fost momentul decisiv din anii de studenție care v-a convins că acesta este drumul potrivit?

Alina: Momentul decisiv nu a fost un episod spectaculos, ci o perioadă intensă care a început în anul IV de facultate. Atunci am început să-mi petrec aproape toate zilele după cursuri și lucrările practice în clinica facultății. Fiecare pacient, fiecare discuție între medici, fiecare caz complicat la care aveam ocazia să asist îmi confirma că nu eram acolo doar din curiozitate.

A fost pentru prima dată când am simțit cu adevărat ritmul unei clinici: imprevizibil, solicitant, dar incredibil de viu.

Cu ce provocări v-ați confruntat la începutul carierei și cum le-ați depășit?

Alina: Ca orice medic aflat la început de drum, m-am confruntat cu provocări care țineau mai puțin de partea medicală și mai mult de percepția celor din jur. Una dintre dificultățile cele mai frecvente a fost lipsa de încredere din partea unor proprietari, pentru care vârsta mea fragedă era asociată automat cu puțină experiență.

Nu a fost ușor să gestionez acele momente, dar am înțeles repede că încrederea nu se cere, ci se câștigă. Am continuat să fac lucrurile cu aceeași pasiune și seriozitate, iar în paralel am investit enorm în formarea mea profesională. Mi-am spus mereu că procesul de învățare nu se încheie odată cu absolvirea facultății ci dimpotrivă, abia atunci începe cu adevărat.

Am căutat constant informații actualizate, am participat la conferințe, workshopuri și stagii, m-am specializat și m-am implicat în zone în care puteam aduce un plus de valoare.

În timp, oamenii au văzut consecvența, dedicarea și faptul că fiecare recomandare era fundamentată. Așa am câștigat încrederea lor și, poate cel mai important, am câștigat încrederea în propriile mele abilități. Privind în urmă, provocările de la început au fost motorul care m-a împins să devin medicul care sunt astăzi.

Există un mentor sau o persoană care v-a influențat decisiv parcursul profesional?

Alina:  În parcursul meu profesional am avut norocul să întâlnesc mai mulți mentori, personalități din medicina veterinară pe care le admir și la care revin ori de câte ori simt nevoia unui sfat sau a unei perspective diferite. Cred cu tărie că nimeni nu crește singur, iar comunitatea profesională poate fi un sprijin extraordinar dacă știi să-l cauți și să-l valorifici.

Totuși, există o persoană care a avut un impact decisiv în formarea mea: Prof. Univ. Dr. Vițălaru Bogdan Alexandru. Mentoratul său, răbdarea cu care m-a ghidat și spiritul său didactic excepțional au contribuit enorm la medicul veterinar care sunt astăzi.

A știut să mă provoace, să-mi ofere repere solide și să mă învețe că performanța în medicina veterinară se construiește prin disciplină, curiozitate, respect pentru pacient și echipă. Pentru toate acestea, îi port o admirație profundă și îi sunt recunoscătoare.

Privind în urmă, ce ați fi vrut să știți încă din primele luni de practică?

Alina: Privind în urmă, mi-aș fi dorit să înțeleg încă din primele luni de practică faptul că medicina veterinară nu se rezumă la relația directă dintre medic și pacient. În realitate, ea funcționează într-un trio complex: medic-proprietar-pacient.

Această triadă ne-a arătat în ultimii ani cât de dificilă este meseria noastră, poate una dintre cele mai dificile profesii din lume. Nu tratăm doar animalul bolnav, ci gestionăm emoțiile, temerile și așteptările oamenilor care îl însoțesc.

Suntem adesea puși în postura de terapeuți pentru aparținători, iar acest rol nu este ceva pentru care te pregătește universitatea. Îl înveți în timp, prin experiențe reale, prin empatie și prin multe momente în care trebuie să fii foarte ferm, dar și foarte uman.

Aș fi vrut să știu mai devreme că această componentă a profesiei este la fel de importantă ca partea medicală și că abilitatea de a comunica și de a susține proprietarii este o competență pe care trebuie să o dezvoltăm constant.

Ce v-a determinat să alegeți o specializare într-un domeniu atât de specific precum nefrologia și terapia extracorporală?

Alina: Petrecând atât de mult timp în clinica facultății în perioada studenției, am avut privilegiul de a fi martoră la un moment cu adevărat istoric pentru medicina veterinară din România: prima hemodializă la câine, realizată în februarie 2014. Pentru mine, acel moment a fost un punct de cotitură. A fost, fără exagerare, dragoste la prima vedere.

Am înțeles atunci că vreau să fiu parte dintr-un domeniu capabil să ofere o șansă reală la viață pacienților aflați în situații critice. Să poți performa o terapie atât de complexă și să vezi cum un animal își recapătă încet șansa la viață este o experiență extraordinară, care te marchează definitiv.

Specializarea în nefrologie și terapia extracorporală a venit și dintr-o dorință profundă de cunoaștere. Era, și încă este un domeniu complex, provocator, tehnic și insuficient explorat la momentul respectiv. Curiozitatea, dorința de performanță și faptul că puteam contribui la dezvoltarea unei nișe aproape inexistente în România m-au motivat să merg mai departe.

Astăzi, privesc în urmă și îmi dau seama că acel moment unic din 2014 a fost începutul unui drum pe care l-am ales cu inima, dar l-am continuat cu disciplină, pasiune și dorința de a aduce un plus real în medicina veterinară.

Cum a decurs procesul de specializare și ce a presupus să ajungeți la nivelul actual de expertiză?

Alina: Procesul de specializare a fost, fără îndoială, una dintre cele mai intense și solicitante etape ale carierei mele. Ca orice medic veterinar care își dorește cu adevărat să aducă o contribuție reală în domeniul său de expertiză, drumul meu a presupus multe nopți nedormite, sărbători și zile de naștere petrecute departe de familie, momente de oboseală, dar și o cantitate uriașă de muncă și perseverență.

Dar specializarea reală nu înseamnă doar sacrificiu. Înseamnă să investești constant în tine: să participi la cursuri, workshopuri, conferințe și să cauți mereu răspunsuri noi.

Deși dobândisem deja experiență în hemodializă încă din timpul facultății, am simțit foarte clar că nu este suficient. Așa că, imediat după absolvire, am început doctoratul în nefrologie și terapia extracorporală. În această perioadă am efectuat și un internship de trei luni la Universitatea din Pisa, în cadrul Spitalului Veterinar Ospedale Didattico Veterinario “M. Modenato”, în Departamentul de Nefrologie. A fost un stagiu intens, solicitant, dar incredibil de valoros, care m-a întors acasă cu o dorință și mai puternică de a continua pe acest drum.

Imediat după susținerea tezei de doctorat, am făcut un pas și mai ambițios: m-am înscris la Academia de Hemodializă, aflată la acel moment sub egida Universității UC Davis din California. Au urmat doi ani extrem de dificili, cu numeroase examene și un program care cerea un echilibru delicat: lucram în sectorul privat, predam la Facultatea de Medicină Veterinară București în cadrul disciplinei Urgențe în Medicina Animalelor de Companie și în același timp mă pregăteam pentru certificare.

După absolvirea Academiei, am continuat în același ritm. M-am specializat suplimentar în medicina de urgență și am ținut pasul permanent cu noutățile din nefrologie și terapia extracorporală.

Nivelul actual de expertiză nu este rezultatul unui singur moment, ci al unui parcurs lung, în care am învățat să fiu disciplinată, curioasă, ambițioasă și dedicată. Și, poate cel mai important, al dorinței continue de a aduce un plus real pacienților și colegilor care au nevoie de această nișă medicală.

Ce rol au avut cursurile internaționale și stagiile externe în dezvoltarea dvs. profesională?

Alina: Cursurile internaționale și stagiile externe au avut un rol esențial în dezvoltarea mea profesională. M-au învățat un lucru simplu, dar extrem de important: niciodată nu este suficient, niciodată nu poți spune «gata, știu destule».

Fiecare curs, fiecare workshop și fiecare stagiu în străinătate mi-a deschis perspective noi asupra profesiei noastre și mi-a oferit oportunități pe care nu le-aș fi putut avea altfel. Am înțeles cum se lucrează în centre de referință, cum se structurează echipele, cum se dezvoltă protocoalele și cum se cultivă excelența.

Cred cu tărie că aceste experiențe nu sunt doar despre formare profesională. Sunt despre formarea ta ca individ în profesie: despre flexibilitate, adaptabilitate, deschidere și capacitatea de a învăța continuu.

Aceste stagii m-au ajutat să evoluez nu doar ca medic, ci și ca om, să privesc medicina veterinară cu mai multă maturitate, curaj și responsabilitate.

 Ce le-ați spune medicilor tineri care își caută încă direcția: cum pot identifica specializarea potrivită?

Alina: Predând medicina de urgență în anul V, observ deseori că mulți studenți nu sunt încă hotărâți sau nu și-au descoperit cu adevărat direcția profesională. Le spun mereu că cea mai bună cale de a identifica specializarea potrivită este să experimentezi cât mai mult: să faci practică în cabinete, clinici și spitale, să mergi pe teren și să participi la voluntariate.

Doar prin experiență directă poți înțelege ce îți place cu adevărat, ce tip de pacienți sau cazuri te atrag și unde te simți cu adevărat util. Da, presupune sacrificiu și uneori să-ți rupi din timpul liber, dar acest effort este mic comparativ cu beneficiul pe termen lung: să alegi un drum care te pasionează cu adevărat.

Cred cu tărie că implicarea activă și curiozitatea constantă sunt cheia pentru a-ți descoperi vocația și pentru a construi o carieră solidă și împlinitoare în medicina veterinară. 

Cum vedeți evoluția medicinei veterinare în România în următorii 10 ani?

Alina: Medicina veterinară este într-o continuă schimbare și progres, iar România nu face excepție. Sunt sigură că în următorii 10 ani vom beneficia de tehnologii și terapii avansate care ne vor permite să oferim pacienților noștri îngrijire la standarde tot mai ridicate.

Privind în urmă, aproape nimeni nu s-ar fi gândit, acum 11 ani, că în România se va realiza hemodializa la animale sau că pacienți din alte țări vor veni la noi pentru această terapie. Acest lucru arată că inovația este posibilă și că domeniul nostru poate evolua rapid.

Sunt ferm convinsă că următorul deceniu va aduce și mai multe surprize plăcute, oportunități de dezvoltare și realizări care vor transforma medicina veterinară românească într-un domeniu de excelență recunoscut international.

Ce tehnologii sau direcții științifice credeți că vor transforma cel mai mult practica medicală veterinară?

Alina: Cred că în următorii ani mai multe tehnologii și direcții științifice vor transforma profund practica medicală veterinară.

Terapia extracorporală și tehnologiile de suport vital avansate precum hemodializa, plasmafereza sau dispozitivele de suport cardiac/pulmonar vor deveni din ce în ce mai accesibile și mai sofisticate.

Terapia regenerativă și celulele stem pentru regenerarea țesuturilor, tratamentele cu celule stem și medicina regenerative cred ca vor deschide noi posibilități în tratamentul afecțiunilor cronice sau degenerative.

Telemedicina și monitorizarea de la distanță prin intermediul dispozitivelor inteligente, aplicațiile de monitorizare și consultațiile online vor facilita accesul la îngrijire și urmărirea mai atentă a pacienților cronici sau aflați la distanță.

Sunt extrem de multe domenii care cred că se vor dezvolta și ne vor pune la dispoziție instrumentele necesare să salvăm cât mai multe vieți.

În ansamblu, cred că medicina veterinară va deveni tot mai integrată, multidisciplinară și centrată pe pacient, iar aceste tehnologii vor face diferența între tratamente standard și îngrijire de nivel înalt, oferind șanse reale de supraviețuire și calitate a vieții pacienților noștri.

Credeți că în viitor hemodializa sau plasmafereza vor deveni proceduri uzuale în clinicile mari?

Alina: Deși hemodializa și plasmafereza sunt proceduri complexe, atât din punct de vedere medical, cât și logistic, cred că ele ar trebui să devină disponibile pentru cât mai mulți pacienți. Aceste terapii oferă șanse reale de supraviețuire și îmbunătățire a calității vieții animalelor aflate în situații critice.

Totuși, este extrem de important ca aceste proceduri să fie efectuate doar de personal specializat, cu experiență în domeniu. Realizate necorespunzător, ele pot avea consecințe grave, uneori fatale. Accesibilitatea trebuie însoțită de siguranță și competență, pentru ca beneficiile să fie reale și constante.

Aceste terapii oferă șanse reale de supraviețuire și îmbunătățire a calității vieții animalelor aflate în situații critice.

În contextul noilor tendințe – digitalizare, telemedicină, echipamente avansate – ce competențe trebuie să dezvolte generațiile viitoare de veterinari?

Alina: Generațiile viitoare de veterinari se vor confrunta cu o profesie tot mai complexă, marcată de digitalizare, telemedicină și echipamente avansate. Pentru a fi pregătiți, cred că tinerii medici trebuie să dezvolte atât competențe tehnice, cât și competențe umane.

Pe partea tehnică, este esențial să stăpânească utilizarea echipamentelor moderne, interpretarea rapidă a datelor și integrarea telemedicinei în practica de zi cu zi. În paralel, abilitățile de comunicare, empatie și gestionarea relației medic-proprietar-pacient vor rămâne cruciale, pentru că tehnologia nu poate înlocui înțelegerea și încrederea care se construiesc între oameni și animale.

În plus, trebuie să fie curioși și să învețe continuu: medicina veterinară evoluează rapid, iar adaptabilitatea, gândirea critică și dorința de a inova vor face diferența între un profesionist bun și unul de excelență. În fond, viitorul medicinei veterinare combină știința de vârf cu empatia și responsabilitatea, iar tinerii medici veterinari trebuie să fie pregătiți să le îmbine armonios

Cum ar trebui adaptată educația medicală veterinară pentru a pregăti mai bine studenții pentru profesia de mâine?

Alina: Cred că educația medicală veterinară trebuie să evolueze constant pentru a pregăti studenții pentru realitățile profesiei de mâine. Pe lângă fundamentele teoretice solide, este esențial ca programa să includă experiență practică intensivă, stagii în cât mai multe clinici și spitale, simulări de cazuri complexe și expunere la tehnologii moderne, cum sunt telemedicina și echipamentele de diagnostic avansat.

De asemenea, trebuie să dezvoltăm competențe precum: comunicare, empatie, gândire critică și luarea deciziilor sub presiune. Medicina veterinară nu este doar știință, ci și relație cu pacientul și cu proprietarul, iar aceste abilități se învață practic, nu doar din manuale.

În plus, educația trebuie să încurajeze curiozitatea și învățarea continuă, pentru că profesia noastră evoluează rapid. Studenții pregătiți astfel vor deveni nu doar medici competenți, ci și inovatori, capabili să aducă plus-valoare în fiecare etapă a carierei lor.

Ce le recomandați studenților care vor să profite la maximum de anii de facultate?

Alina: Le-aș recomanda studenților să profite la maximum de fiecare oportunitate pe care le-o oferă anii de facultate. Să meargă la practică, să participe la workshopuri, conferințe și stagii, și să nu ezite să întrebe, să observe și să învețe din fiecare caz. Este important să fie curioși și implicați, să înțeleagă că procesul de învățare nu se termină odată cu absolvirea, ci începe cu adevărat atunci când intră în contact direct cu pacienții.

Pe lângă partea practică, îi încurajez să dezvolte și abilități complementare: să învețe să lucreze în echipă, să gestioneze timpul eficient, să se documenteze corect și să comunice clar rezultatele și planurile de tratament. De asemenea, să fie deschiși la interdisciplinaritate, pentru că medicina veterinară modernă implică adesea colaborarea cu specialiști din domenii conexe: farmacie, laborator, imagistică sau chiar inginerie medicală.

Îi sfătuiesc să exploreze și latura academică și de cercetare, să participe la proiecte de cercetare, să scrie articole sau să se implice în conferințe, pentru că asta le oferă o înțelegere mai profundă a profesiei și a modului în care se dezvoltă medicina veterinară la nivel global.

Nu în ultimul rând, recomand să nu neglijeze echilibrul personal: sănătatea lor fizică și mentală, pasiuni și relații sociale, pentru că un medic bun este și un om echilibrat. Chiar dacă efortul și sacrificiile sunt reale, experiențele acumulate, conexiunile și lecțiile învățate în facultate sunt fundația unei cariere solide și a unei vieți profesionale împlinite.

Ce ar trebui să caute studenții într-o practică sau într-un mentor?

Alina: Într-o practică, studenții ar trebui să caute un mediu în care să se poată dezvolta și crește frumos, un loc în care să se simtă în siguranță să pună orice întrebare și să învețe din fiecare situație. Este important ca practica să le ofere expunere reală la cazuri, să le permită să observe, să participe și să înțeleagă procesul deciziilor medicale, fără teamă de judecată.

În ceea ce privește un mentor, este esențial să fie o persoană pe care o admiră și o respectă, de la care pot învăța nu doar profesional, ci și personal. Un mentor nu este doar cel care te laudă când faci bine, ci și cel care te corectează cu răbdare, îți arată unde poți îmbunătăți și te ghidează astfel încât să devii un profesionist desăvârșit. Sub umbrela unui astfel de mentor, studenții se simt sprijiniți să experimenteze, să greșească și să învețe, dezvoltându-și încrederea și competențele necesare pentru a face față provocărilor medicinei veterinare. 

Ce competențe personale, dincolo de cunoștințele tehnice, face diferența în succesul unui viitor medic veterinar?

Alina: Dincolo de cunoștințele tehnice, ceea ce face diferența în succesul unui medic veterinar este răbdarea, empatia și curiozitatea continuă. Capacitatea de a asculta, de a înțelege medicina și de a interacționa cu proprietarii Dar și  dorința de a învăța constant transformă un profesionist bun într-un medic veterinar excepțional.

Dacă ar fi să transmiteți un singur mesaj generației actuale de studenți, care ar fi acela?

Alina: Nu așteptați să fiți gata, nu căutați scurtături: învățați, greșiți, întrebați, puneți-vă întrebări și curajul va deveni al vostru. Medicina veterinară este despre pasiune, perseverență și impact real asupra vieților pe care le întâlniți. Fiecare zi este o șansă să deveniți mai buni, nu o ratați. 

Ce sfat ați oferi unui medic tânăr care simte presiune, nesiguranță sau teamă de a lua decizii clinice?

Alina: Acesta este un subiect extrem de delicat, pentru că medicina veterinară este o profesie cu un grad ridicat de abandon în primii ani după absolvire, iar presiunea, nesiguranța sau teama de a lua decizii clinice sunt sentimente normale și comune.

Le-aș spune medicilor tineri că nu trebuie să simtă că trebuie să știe totul din prima zi. Experiența se construiește treptat, iar fiecare caz, fiecare greșeală și fiecare succes contribuie la formarea lor ca profesionist.

Este esențial să cereți sfatul colegilor sau mentorilor, să folosiți resursele disponibile, să analizați fiecare decizie și să vă bazați pe protocoale și dovezi științifice. În același timp, trebuie să aveți încredere în propria judecată: încrederea se construiește prin practică, perseverență și auto-reflecție.

Totodată poate cel mai important, să înțeleagă că a simți presiune sau teamă nu înseamnă slăbiciune, ci că îți pasă cu adevărat de pacient. Medicina veterinară este complexă, solicitantă și responsabilă, dar răbdarea, empatia și curajul de a învăța din fiecare experiență transformă teama inițială în competență și în satisfacție profesională.

Cum pot medicii debutanți să-și construiască încrederea profesională fără să își supraestimeze competențele?

Alina: Construirea încrederii profesionale în primii ani nu înseamnă să îți supraestimezi competențele, ci să înveți să echilibrezi cunoștințele cu responsabilitatea și auto-reflecția. Este important ca medicii debutanți să fie conștienți de limitele lor și să ceară sfatul colegilor sau mentorilor atunci când este nevoie, fără teama de a părea nesiguri.

Participarea activă la practică, analiza fiecărui caz și înțelegerea deciziilor luate, precum și implicarea în cursuri, workshopuri și formare continuă, ajută la consolidarea treptată a competenței și a încrederii reale. Încrederea autentică se clădește pe experiență, disciplină și empatie, nu pe impresia că știi totul.

Pe scurt, trebuie să fii curajos, dar umil; să îți asumi responsabilitatea deciziilor și, în același timp, să știi când să cauți sprijin. Din punctul meu de vedere, aceasta este baza unei cariere solide și sustenabile în medicina veterinară.

Ce pietre de temelie ar trebui să stea la baza carierei oricărui medic veterinar?

Alina: Pietrele de temelie ale carierei unui medic veterinar nu sunt doar cunoștințele și experiența practică, ci și integritatea, responsabilitatea și curiozitatea continuă. Integritatea te definește ca profesionist: respectarea principiilor etice, asumarea responsabilității pentru deciziile tale și transparența în relația cu proprietarii.

Responsabilitatea nu se limitează la pacient; include grija pentru echipă, pentru mediul în care lucrezi și pentru modul în care contribui la dezvoltarea domeniului tău.

Curiozitatea continuă este ceea ce menține medicina veterinară vie și inovatoare: dorința de a descoperi, de a testa și de a învăța constant te împinge să cauți soluții noi și să rămâi mereu conectat la evoluțiile științifice globale.

Pe lângă acestea, aș adăuga reziliența și capacitatea de a gestiona emoțiile. Profesia noastră presupune frecvent confruntarea cu situații dificile sau tragice, iar echilibrul personal devine la fel de important ca excelența profesională. În combinație, aceste pietre de temelie construiesc un medic veterinar nu doar competent, ci și respectat și admirat în comunitatea sa.

Cât de importantă este comunicarea cu proprietarii pentru un medic la început de drum și cum poate fi antrenată această abilitate?

Alina: Comunicarea cu proprietarii este esențială pentru orice medic veterinar, și cu atât mai mult pentru cei aflați la început de drum. Ea poate face diferența între dorința de a te perfecționa și riscul de abandon profesional. Un medic tânăr poate avea cunoștințe solide, poate fi pregătit tehnic, dar dacă nu reușește să transmită clar informațiile, să asculte grijile și să construiască încredere, impactul asupra pacientului și asupra carierei sale poate fi limitat.

Această abilitate se antrenează și se dezvoltă prin practică constantă și conștientă: discutarea fiecărui plan de tratament cu mentorii, participarea la simulări de conversații dificile, reflectarea asupra reacțiilor proprii și ale proprietarilor și învățarea din fiecare interacțiune. Cititul și studiul despre comunicare empatică, managementul stresului și psihologia comportamentală a proprietarilor poate fi la fel de util ca instruirea tehnică.

Un medic care comunică bine nu doar explică procedurile, ci creează siguranță și încredere, gestionează așteptările și reduce anxietatea proprietarilor, ceea ce contribuie direct la succesul tratamentului și la satisfacția profesională. În plus, comunicarea eficientă este un exercițiu de responsabilitate și empatie, două calități care formează nucleul unei cariere durabile și respectate în medicina veterinară.

De 16 ani, Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății. Mulțumim pentru contribuția și implicarea adusă, editorilor și abonaților medici veterinari români, fără de care nu am fi putut exista. Le datorăm recunoștința noastră pentru perseverența de a rămâne fideli principiului care ne ghidează din prima zi: Veterinarul.ro există pentru și împreună cu comunitatea veterinară din România.

Primește ultimele noutăți veterinare

Abonează-te la newsletterul săptămânal Veterinarul.ro

În fiecare luni îți trimitem pe e-mail cele mai importante știri și articole din domeniul veterinar.

Mă Abonez

Articole cu același subiect:

Semnal de alarmă în Europa: tot mai puține medicamente veterinare esențiale, risc pentru fermieri și siguranța alimentară

Industria atrage atenția asupra unui declin fără precedent al tratamentelor disponibile pentru anima...

De la stetoscop la tabletă grafică: povestea Monicăi Pancu, medicul veterinar care a transformat empatia în artă vizuală

După mai bine de un deceniu dedicat medicinei veterinare, Monica Pancu a ales să își urmeze o altă p...

Creșterea numărului de animale de companie și noile tendințe în comportamentul proprietarilor din Statele Unite

Numărul câinilor de companie din Statele Unite a crescut constant în ultimele decenii, de la 52,9 mi...

Medic veterinar din West Virginia, amendat cu aproape un milion de dolari pentru gestionarea necorespunzătoare a opioidelor

Dr. Clara Ann Mason, medic veterinar în Winfield, statul West Virginia, a fost obligată să plătească...