Studiu retrospectiv privind efuziunea parapneumonică la 130 de câini cu diagnostic clinic de pneumonie

Efuziunea parapneumonică, o complicație a pneumoniei care implică acumularea de lichid în plămâni, este o afecțiune care poate agrava severitatea bolii și poate îngreuna tratamentul. În cadrul acestui studiu, echipa a analizat înregistrările medicale ale câinilor diagnosticați cu pneumonie bacteriană la spitalul universitar de învățământ din Liege, între anii 2017 și 2021.

Criteriile de diagnostic au inclus semne și constatări clinice compatibile cu bronhopneumonia bacteriană, radiografii toracice compatibile cu această afecțiune, niveluri crescute ale proteinei C reactive (CRP) în sânge sau o evoluție clinică pozitivă ca răspuns la terapia cu antibiotice. Pacienții cu pneumonie parazitară, cu alte forme de pneumonie inflamatorie non-bacteriană sau cu neoplazie pulmonară au fost excluși din studiu.

Rezultatele au arătat că din 130 de câini incluși în studiu, 44 (33,8%) au dezvoltat efuziune parapneumonică. În patru dintre aceste cazuri (4/44; 9%), a fost efectuată o toracocenteză, un procedeu în care se extrage fluidul din plămâni. Acesta a arătat fie un transudat modificat (2 cazuri), fie un exudat septic (2 cazuri).

Concluziile studiului indică faptul că, deși efuziunea parapneumonică pare a fi o condiție relativ frecventă la câinii cu un diagnostic prezumtiv de pneumonie bacteriană, intervențiile precum toracocenteza sau plasarea unui tub toracic sunt rareori efectuate. În plus, rezultatele sugerează că rezultatul câinilor cu și fără efuziune parapneumonică pare a fi similar. Aceste rezultate ar putea avea implicații importante în practica veterinară, sugerează cercetătorii, subliniind necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine rolul efuziunii parapneumonice în evoluția și managementul pneumoniei bacteriene la câini.

Aceste descoperiri ar putea conduce la reconsiderarea abordării terapeutice pentru câinii care prezintă această complicație. În prezent, toracocenteza și plasarea unui tub toracic, care pot fi proceduri invazive și pot avea propriile lor riscuri, sunt adesea utilizate pentru a gestiona efuziunea parapneumonică. Însă, dacă rezultatele clinice pentru câinii cu și fără efuziune parapneumonică sunt de fapt similare, așa cum sugerează aceste rezultate, atunci poate fi necesară o reevaluare a necesității și eficacității acestor intervenții.

Studiul realizat de Burnotte, Graziano și Gommeren oferă o bază de date valoroasă pentru cercetări viitoare privind efuziunea parapneumonică la câini. În plus, deschide drumul pentru studii suplimentare care să exploreze mai în detaliu mecanismele care stau la baza apariției efuziunii parapneumonice și modul în care aceasta afectează evoluția bolii.

Cercetările ulterioare ar putea, de asemenea, să se concentreze pe dezvoltarea și evaluarea unor modalități alternative de gestionare a efuziunii parapneumonice, care pot fi mai puțin invazive sau care ar putea îmbunătăți calitatea vieții pentru câinii cu pneumonie bacteriană.

În concluzie, studiul aduce o contribuție importantă la literatura existentă pe această temă și reprezintă un pas înainte spre înțelegerea și îmbunătățirea tratamentului efuziunii parapneumonice la câini. Cu toate acestea, mai sunt necesare cercetări suplimentare pentru a consolida aceste descoperiri și pentru a dezvolta strategii mai eficiente și mai sigure de gestionare a acestei complicații. 

Context

Pneumonia bacteriană este definită ca o inflamație a parenchimului pulmonar secundară unei infecții bacteriene. Clasificarea pneumoniei se bazează de obicei pe localizarea anatomică (parenchimul pulmonar sau bronhiile) sau pe mecanismele de bază asociate cu infecția: pneumonie prin aspirație (PA), pneumonie comunitară (PAC), răspândirea hematogenă a bacteriilor, corp străin sau imunodeficiență. Conform rapoartelor, cele mai frecvente două tipuri de pneumonie bacteriană la câini sunt PAC și AP.

Revărsarea parapneumonică este definită ca fiind acumularea de lichid liber în spațiul pleural în asociere cu un diagnostic simultan de pneumonie bacteriană. Incidența efuziunii parapneumonice de severitate variabilă la pacienții umani este raportată ca fiind de până la 40-60%. Revărsăturile parapneumonice sunt clasificate în trei categorii. Efuziile parapneumonice necomplicate, care sunt efuziuni exsudative, neutrofile, asociate cu o citologie și o cultură negative; Efuziile parapneumonice complicate, care rezultă dintr-o cantitate mică de bacterii; Empyema thoracis în care există puroi franc în spațiul pleural cu citologie și cultură pozitive. Terapia antibiotică promptă poate preveni dezvoltarea efuziilor parapneumonice, precum și evoluția efuziilor parapneumonice (ne)complicate în empyema thoracis.

În medicina veterinară, efuziunea parapneumonică asociată cu pneumonia bacteriană la câini este rar descrisă în publicațiile științifice. Informațiile privind incidența, managementul corelația dintre identificarea efuziunii parapneumonice și nivelurile proteinelor de fază acută, precum și impactul efuziunii parapneumonice asupra rezultatelor pacienților lipsesc.

Scopul principal al acestui studiu retrospectiv a fost de a evalua incidența efuziunii parapneumonice la câinii cu diagnostic clinic de pneumonie într-o clinică universitară veterinară. Al doilea obiectiv a fost de a raporta dacă acești pacienți au necesitat toracocenteză și plasarea unui drenaj toracic. Un al treilea obiectiv a fost acela de a compara concentrațiile serice ale proteinei C-reactive (CRP) la câinii cu și fără efuziune parapneumonică. Un ultim obiectiv a fost acela de a compara rezultatul câinilor cu și fără efuziune parapneumonică.

Sursa: Priscilla Burnotte*, Nicolas Graziano and Kris Gommeren, Department of Small Animal Clinical Science, Faculty of Veterinary Medicine, University of Liège, Liège, Belgium, A retrospective study on parapneumonic effusion in 130 dogs with a clinical diagnosis of pneumonia, Front. Vet. Sci., 16 March 2023, Sec. Veterinary Emergency and Critical Care Medicine, Volume 10 - 2023 | https://doi.org/10.3389/fvets.2023.1144148