Dr. Ollie Bardsley, sub îndrumarea profesorului Tim Williams de la Universitatea din Cambridge, a desfășurat un proiect de cercetare finanțat de BSAVA PetSavers, axat pe explorarea nucleozomilor serici ca posibil marker biologic pentru carcinomul urotelial (UC) la câini.

Contextul studiului

Carcinomul urotelial este cea mai frecventă formă de neoplazie a tractului urinar inferior canin. Diagnosticarea presupune, de regulă, investigații imagistice urmate de prelevarea de celule sau țesuturi sub anestezie generală, procedură care poate necesita trimiterea la un centru specializat. Din acest motiv, se caută metode non-invazive, sensibile și specifice, aplicabile în medicina veterinară generală.

Nucleozomii sunt fragmente de cromatină eliberate în spațiul extracelular în timpul morții celulare sau inflamației și au fost propuși anterior ca biomarkeri potențiali în cancerul canin. Teste comerciale ELISA pentru detectarea nucleozomilor au fost validate pentru uz veterinar, în special în cazuri de limfom sau hemangiosarcom.

Desfășurarea cercetării

În studiul derulat în primăvara anului 2024, 40 de câini tratați anterior la Queen’s Veterinary School Hospital au fost împărțiți în trei grupuri: 13 câini diagnosticați cu UC, 12 cu infecții urinare (UTI) și un grup de control. S-au folosit probe serice stocate anterior și testate cu ajutorul unui kit ELISA comercial.

Testele au arătat o variabilitate scăzută intra-test (coeficient de variație de 14%), dar o variabilitate inter-test neobișnuit de mare, probabil din cauza degradării nucleozomilor în urma ciclurilor de congelare-decongelare.

Rezultate surprinzătoare

Contrar ipotezei inițiale, concentrațiile de nucleozomi au fost mai mari în grupul de control decât în grupurile cu UC sau UTI (mediana 262 ng/ml vs. <36.6 ng/ml în ambele grupuri afectate). Aceste rezultate sunt contrare altor studii care indicau creșteri ale nucleozomilor în boli inflamatorii și neoplazice. Autorii sugerează că manipularea suboptimă a probelor (de exemplu, întârzierea între recoltare și congelare) ar putea explica aceste valori.

Nu s-au identificat diferențe semnificative între sexe sau corelații între vârstă și nivelul nucleozomilor. În mod interesant, 16 dintre cele 40 de probe au depășit pragul de 81 ng/ml considerat "risc crescut" de producătorul testului, ceea ce ar putea indica fie manipulare deficitară a probelor, fie afecțiuni nediagnosticate în grupul de control, având în vedere că pacienții proveneau dintr-un spital de referință.

Primește ultimele noutăți veterinare

Abonează-te la newsletterul săptămânal Veterinarul.ro

În fiecare luni îți trimitem pe e-mail cele mai importante știri și articole din domeniul veterinar.

Mă Abonez

Relevanță clinică

În practica veterinară, testele urinare pentru mutația BRAF sunt deja utilizate, însă au o sensibilitate relativ scăzută (aproximativ 64%). Un test sanguin precis ar putea oferi un sprijin suplimentar în diagnosticarea UC și ar putea ghida decizia de a efectua investigații imagistice și biopsii. Deși acest studiu nu susține utilizarea nucleozomilor serici ca marker diagnostic, autorii sugerează continuarea cercetărilor folosind probe recoltate și manipulate optim, posibil din plasmă EDTA.

Sprijinul oferit de BSAVA PetSavers

Studiul a fost posibil datorită finanțării oferite de BSAVA PetSavers, care a acoperit costurile testelor ELISA și consumabilelor de laborator. Dr. Bardsley încurajează colegii interesați de cercetare în medicina veterinară să ia în considerare această sursă de finanțare. El intenționează să prezinte rezultatele la Congresul BSAVA 2025.

Sursa: bsava.com