Un studiu prezentat în cadrul Forumului American College of Veterinary Internal Medicine (ACVIM) 2025, desfășurat la Louisville, Kentucky, a analizat 375 de pisici din Regatul Unit cu un prim diagnostic de diabet și a concluzionat că vârsta de 15 ani sau mai mult este un factor de risc atât pentru netratarea cu terapie anti hiperglicemică, cât și pentru mortalitatea timpurie (în cel mult 30 de zile).

Potrivit dr. Oliver Waite, medic veterinar, lector universitar la The Animal Hospital of Murdoch University din Australia de Vest, aproximativ 1 din 100 până la 1 din 500 de pisici vor fi diagnosticate cu diabet de-a lungul vieții. În cadrul prezentării sale, el a menționat că până la 10% dintre pisicile tratate cu doze mari de prednison pot dezvolta diabet, iar peste 85% dintre acestea îl dezvoltă în primele trei luni de terapie. De asemenea, castrarea masculilor reprezintă un factor de risc pentru apariția diabetului.

Conform datelor, 20% dintre pisicile diagnosticate cu diabet nu primesc tratament antihiperglicemic. Waite a declarat că există puține informații privind aceste cazuri: „Nu pare să existe suficiente date legate de semnalmentele pacienților, semnele clinice la prezentare sau analizele de laborator efectuate în jurul momentului diagnosticării”.

Totodată, până la 20% dintre pisici mor în decursul a 30 de zile de la primul diagnostic de diabet. 

„Este chiar mai alarmant când analizăm câte dintre aceste pisici sunt eutanasiate. Eutanasia este cauza principală a mortalității, iar cel mai probabil acest lucru se întâmplă fie din cauza diabetului în sine, fie a comorbidităților asociate. Însă este greu de stabilit dacă aceste pisici au primit terapie și au decedat în timpul tratamentului sau dacă au fost eutanasiate înainte”, a subliniat Waite.

Studiul a utilizat date din programul VetCompass, o inițiativă britanică ce extrage și analizează dosarele medicale veterinare. Au fost analizate fișele pisicilor tratate în clinici veterinare de îngrijire primară din Regatul Unit între 1 ianuarie și 31 decembrie 2019. Au fost aplicate modele statistice multivariate pentru a identifica factorii de risc pentru lipsa terapiei și mortalitatea sub 30 de zile.

Waite a precizat că cele mai frecvente semne clinice la prezentare au fost setea excesivă (polidipsia), pierderea în greutate și urinarea frecventă (poliuria). Semnele asociate cu neuropatia diabetică sau cetoacidoza diabetică au fost rareori menționate. Cu toate acestea, semnele clinice, comorbiditățile și analizele de laborator nu au fost asociate cu mortalitatea timpurie.

Peste 80% dintre pisicile din studiu (n=310) au primit terapie antihiperglicemică, însă aproximativ 10% dintre acestea au decedat în primele 30 de zile de la diagnostic. 65 de pisici nu au primit deloc tratament.

Primește ultimele noutăți veterinare

Abonează-te la newsletterul săptămânal Veterinarul.ro

În fiecare luni îți trimitem pe e-mail cele mai importante știri și articole din domeniul veterinar.

Mă Abonez

Singurul factor semnificativ identificat atât pentru lipsa tratamentului, cât și pentru mortalitatea timpurie a fost vârsta de 15 ani sau mai mult.

„Știm că vârsta nu este o boală, așa ni se spune mereu. Însă aici este greu de ignorat, pentru că pare să influențeze drastic deciziile și rezultatele pentru acești pacienți”, a declarat Waite.

În încheiere, Waite a menționat că aceste informații vor servi drept referință pentru viitoarele tratamente, în special odată cu introducerea noilor terapii, precum inhibitorii SGLT-2. El a adăugat: „Vom avea nevoie de aceste date de bază pentru a putea evalua în ce măsură inhibitorii SGLT-2 îmbunătățesc calitatea vieții pacienților, respectarea tratamentului și reducerea morbidității și mortalității”.

Sursa: dvm360.com