Succesul… sa practici profesia cu bucurie - Andrei Timen

Cand ati inceput cariera de medic veterinar si care au fost primele cazuri pe care le-ati avut de tratat ca si medic?

Am absolvit Facultatea de Medicina Veterinara din Cluj in 1993 iar primul loc de munca a fost ca stagiar la Circumscriptia Sanitar Veterinara Cluj 1, asa se numea pe vremea aceea. Era un dispensar pentru animale de ferma, dar asiguram asistenta si la animale de companie. Atunci era o perioada in care numarul de animale mari era mult mai mare decat cel din ziua de astazi si patologia era foarte variata. Tin minte unul din cazurile care apoi mi-a dat multa incredere in munca a fost o cezariana la o bovina facuta in curtea dispensarului, fiind proaspat absolvent, vestea s-a dus repede in comunitate. Se spunea ca a venit un medic tanar si face cezariana foarte usor si animalul isi revine foarte rapid si in conditii bune. Acesta a fost unul din primele cazuri. sase luni am activat la circumscriptia respectiva, iar apoi, din 1994 am castigat un concurs la Facultatea de Medicina Veterinara din Cluj, sectia de Chirurgie, unde am lucrat urmatorii 14 ani.

Cum a fost inceputul, cand v-ati deschis primul cabinet?

In 1996, impreuna cu alti doi colegi am deschis primul nostru cabinet de medicina de animale de companie. in acelasi an, dupa sase luni de zile, l-am deschis pe al doilea, tot in Cluj, iar dupa cativa ani, aveam trei puncte de lucru, trei cabinete medicale veterinare pentru animale de companie din Cluj. Am fost trei asociati initial, iar din 2006, am preluat firma de la colegii mei si avem o clinica veterinara care functioneaza zilnic 14 ore pe zi. In perioada aceea, erau deja in Cluj doua cabinete de animale de companie iar in scurt timp mai deschizand inca trei, eram in primele 6 cabinete veterinare din oras, deci era clar perioada de pionerat. Oamenii veneau atunci cu mare incredere la noi, vedeau ca sunt unitati medicale dedicate strict numai animalelor de companie, putin putin ramaneau surprinsi cand vedeau varsta noastra, eram tineri absolventi. Majoritatea aveam in jur de 25 - 29 de ani si poate, cel mai greu a fost sa le castigam increderea pentru ca erau obisnuiti cu oameni peste o anumita varsta sa fie medici veterinari. Numarul de animale de companie era foarte foarte mare, intr-adevar in acea perioada a fost un boom si lucram foarte foarte mult. Stateam mult peste orele de program, patologia era foarte variata dar sigur, metodele de investigatie si de tratament nu se compara cu cele care sunt in momentul de fata in medicina veterinara.

Va amintiti care a fost primul echipament in care ati investit in momentul in care ati deschis cabinetul?

Unul dintre primele echipamente a fost un aparat de anestezie gazoasa, la facultate aveam un astfel de aparat si l-am vrut si in cabinet. Apoi, sigur, ne-am dotat, incet incet pentru a putea raspunde cerintelor tuturor proprietarilor iar niciodata nu se opreste aceasta dotare a cabinetului, permanent trebuie sa fii in ton cu ce se intampla pe plan european si pe plan mondial si acest upgrade la aparatura trebuie facut permanent la patru - cinci ani de zile, obligatoriu.

Cate ore munciti pe saptamana si cum arata o zi tipica de lucru din viata dvoastra?

Eu fac si administratie si partea de medicina veterinara. Dimineata ma ocup de partea de administratie, incepand cu ora 10.00 pana la ora 13.00 este munca administrativa, contracte cu furnizorii si tot ce inseamna aprovizionare iar incepand cu ora 13.00 - avem interventiile chirurgicale. Eu fac mai mult chirurgie, pana la ora 20.00- 21.00, operatiile se fac cu programari. in general, pe la ora 21.30, plec de la clinica, de luni pana vineri, iar sambata, toata dimineata este pentru pacientii care nu sunt din Cluj si care au posibilitatea sa se deplaseze numai la sfarsit de saptamana. Sambata lucrez pana in jurul pranzului. Deci, am undeva la 10 - 12 ore pe zi, activitate medical veterinara.

Sunteti presedintele unei organizatii care ”lucreaza” la instruirea medicului veterinar practician in cabinetele de animale mici. Care credeti ca sunt principalele dezavantaje ale medicului veterinar roman si care credeti ca ar fi solutiile pentru a le depasi?

Sigur, fata de colegii nostri din tarile vest europene avem cateva dezavantaje, in primul rand aparatura, costurile sunt foarte ridicate si mai ales pentru un practician la inceput de profesie, este destul de greu sa se doteze la nivelul celor din vest. insa, incet incet se fac pasi tot mai mari, astfel incat s-a redus foarte foarte mult diferenta dintre cabinetele veterinare de animale mici din Romania si cele din Vest. in al doilea rand, sigur, ca si vid legislativ din punctul meu de vedere, ar trebui o lege a radiologiei veterinare. Este foarte, foarte greu sa autorizezi un aparat Roentgen, costurile sunt foarte ridicate iar la vecinii nostri de peste granita, ma refer la tarile foarte apropiate de noi cum sunt Ungaria, cum este Serbia, in doua trei saptamani un aparat Roentgen poate fi autorizat. Un simplu exemplu va dau, in Budapesta sunt peste 300 de aparate Roentgen, din moment in ce in Romania sunt sub 100. Acest lucru s-ar putea remedia foarte usor, in momentul in care, sigur, prin Parlament ar exista o lege a radiologiei veterinare care sa stipuleze exact conditiile in care ne putem autoriza un astfel de aparat. in al treilea rand, din punctul meu de vedere, lipsesc procedurile veterinare. Ar trebui sa avem un ghid de proceduri si ar trebui sa avem protocoale medical veterinare care sa fie unice, desigur, hotarate impreuna cu Colegiul Medicilor Veterinari - actul medical sa fie la un nivel ridicat - toate cabinetele sa practice o medicina veterinara moderna si adaptata secolului in care traim. Aceste protocoale sau aceste proceduri nu sunt restrictive pentru medicul veterinar, ci dimpotriva ele exista pentru a sprijini in mod pozitiv activitatea medical veterinara si in toate tarile vest europene, ca sa nu mai vorbim de Statele Unite ale Americii exista de ani buni sau de zeci de ani astfel de protocoale care nu fac altceva decat sa ajute medicul veterinar in activitatea de zi cu zi.

Credeti ca se poate vorbi despre succes in medicina veterinara, avand in vedere si toate obstacolele pe care medicul veterinar le are de depasit in activitatea sa?

Eu cred ca ne putem compara cu colegii nostri din vestul Europei. Foarte mult din scoala romaneasca se pune accent pe simtul clinic, pe examinarea animalului, pe contactul direct cu animalul, ceea ce ii dezvolta un simt clinic medicului veterinar mult mai ridicat decat celui din Vest. in schimb, handicapul nostru, este intr-adevar aparatura, pe care, inca nu ne-o putem permite, atat de moderna. Dar foarte multi colegi de-ai nostri care au plecat si lucreaza peste hotare fac cinste profesiei noastre si suntem mandri de ei ca au reusit foarte bine. Asta inseamna ca pregatirea lor este foarte buna iar adaptabilitatea la noile conditii de munca si la sistemul din tarile respective tine de fiecare persoana in parte. Eu consider ca medicii veterinari din Romania sunt medici buni, sunt clinicieni buni, daca sigur, situatia economica ar permite sa avem aceleasi sau conditii macar apropiate de cei din vestul Europei, saltul ar fi mult mai rapid si ne-am apropia mult mai mult de ei.

Cat la suta din timpul dvoastra acordati pregatirii continue?

Eu am o deviza: in fiecare zi trebuie sa fii putin mai bun decat ieri. Deci aceasta pregatire continua tine de fiecare medic in parte si trebuie neaparat adaptata la noile descoperiri, la noile terapii sau tratamente care exista in medicina veterinara de animale de companie. Sigur programul cu puncte este important pentru ca se cuantifica la nivel national modul cum medicii veterinari isi realizeaza aceasta pregatire continua, dar noi incercam sa aducem informatie noua, prin AMVAC, sa aducem informatie noua, aici, in tara, cu lectori din afara. Costurile sunt mai mici astfel pentru colegii din tara. Pregatirea continua nu se opreste niciodata si daca vrei sa fii un medic veterinar bine informat, trebuie permanent sa citesti, sa participi la intalniri - seminarii, workshopuri si apoi sa pui in practica ce ai invatat. Ca sa va dau un exemplu, pe mormantul unui laureat Nobel pentru fizica, scrie: ”Aici mi-am incheiat studiile„. in fiecare zi trebuie astfel sa fii un pic mai bun decat in ziua precedenta.

Cum definiti succesul din perspectiva dvoastra?

Succesul este sa mergi la munca cu bucurie, cu placere. Pentru mine, medicina veterinara este si meseria mea dar este si hobby, astfel incat, in nici un moment nu exista plictiseala la munca, in nici un moment nu exista frustrari, ci mergi cu bucurie si incerci sa faci in fiecare zi, mai bine, tot mai bine pentru pacienti. in al doilea rand trebuie sa ai o echipa foarte buna. Succesul nu este niciodata individual ci trebuie sa fie o echipa buna, exact ca in sport. Degeaba capitanul joaca foarte bine daca restul echipei nu face fata, desigur, echipa nu are rezultate. Deci a avea niste oameni bine pregatiti langa tine, a reusi sa ii coordonezi, asta din punctul meu de vedere reprezinta succesul in medicina veterinara.

Va considerati un medic veterinar de succes?

Da, ma consider un medic veterinar de succes pentru ca zilnic imi asigura meseria mea noi provocari pe care incercam sa le rezolvam si inca o data repet. Avand profesia si hobbyul comun, sigur, sigur, fac cu placere si este o bucurie pentru mine fiecare zi de munca.

Daca ar fi sa o luati de la capat, ce ati face la fel? Ce ati schimba?

Cu siguranta profesia as alege-o tot medicina veterinara si tot medicina animalelor de companie si culmea, tot in Romania. Sigur, in decursul a 20 de ani de cand lucrezi mai faci si greseli si a doua oara, cu siguranta le-as ocoli. Este mult mai usor sa inveti din greselile altora decat din greselile tale, dar numai cine nu munceste nu greseste.

Care este primul lucru pe care ati dori sa il stie un medic veterinar proaspat iesit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui sa le stie atunci cand se gandeste sa deschida un cabinet?

Trebuie sa stie ca facultatea il invata unde sa caute. Deci facultatea pregateste medici veterinari generalisti, dar sa considere ca procesul de invatare si de pregatire nu se opreste, ci de abia incepe. In al doilea rand, sa caute pana in momentul in care iti gaseste un loc de munca adecvat in care sa se simta intr-adevar in largul lui. Sa faca cu placere ceea ce face, sa iubeasca viata, sa iubeasca, in cazul nostru, animalele de companie. Sa nu fie condus de ideea unui castig pe termen scurt, ci in a respecta animalul, a respecta actul medical veterinar si cu siguranta, atunci rezultatele vor fi si cele financiare, si celelalte vor fi cele asteptate. Sa fie siguri pe ei, scoala medicala veterinara romaneasca produce medici veterinari buni, dar pregatirea continua sa fie unul din principalele obiective in activitatea sa profesionala.