„Să plec sau să rămân?” – Un apel pentru viitorii medici veterinari

Pentru că e doar una dintre sutele, poate miile de voci tinere care își caută un rost în profesie și o direcție într-o lume confuză. Voci care oscilează între vocație și dezamăgire. Între dorința de a practica medicina veterinară la standarde înalte și realitatea românească, adesea grea, haotică, frustrantă.

Și totuși, azi vrem să vă spunem altceva.
Nu plecați. Nu toți. Încă nu.

Nu pentru că „țara are nevoie de voi” spus cu patetism. Ci pentru că, acum, mai mult ca oricând, profesia veterinară din România are nevoie de oameni care să o schimbe din interior. Cu mintea, cu sufletul, cu știința, cu solidaritatea.

Nu vă plac salariile?

Atunci munciți bine, învățați continuu, construiți valoare. Nu cereți respect înainte să-l câștigați. Nu așteptați „să vi se dea”. Căutați modele. Căutați colegi care inovează. Cereți-le sfaturi. Dați dovadă de interes și veți atrage oportunități.

Nu vă plac taxele?

Uniți-vă în asociații puternice, cu lideri competenți profesional și cu viziune. Nu-i lăsați pe alții să vă reprezinte fără mandat. Alegeți și susțineți reprezentanți care pot negocia cu statul, cu instituțiile, cu societatea civilă.

Nu vă plac oportunitățile?

Atunci creați-le. Învățați ce înseamnă managementul unei clinici, al unei echipe, al propriei cariere. Acceptați că medicina veterinară nu este doar iubire și adăposturi pentru pisici. Este și antreprenoriat, și politică profesională, și comunicare, și muncă în echipă.

Nu vă plac proprietarii de animale din România?

Învațați să comunicați empatic și non-agresiv. Nu toți clienții sunt ideali, dar toți trebuie înțeleși. Și educați. Cu răbdare. Cu fermitate. Cu profesionalism. Nu cu sarcasm, nu cu furie.

Nimeni nu v-a spus, la admitere, că profesia de medic veterinar e doar despre iubire. Este și despre rezistență. Despre eșecuri. Despre incertitudine. Despre lupte birocratice. Dar și despre satisfacții imense.

România se schimbă. Încet, dar se schimbă. Oamenii se trezesc. Încep să ceară mai mult. Încep să respecte mai mult. Sunt deja orașe unde actul medical veterinar e privit ca o profesie de elită, nu ca un moft.

Sunt țări unde animalele nu mai sunt considerate bunuri, ci ființe cu drepturi egale copiilor. Și noi putem ajunge acolo. Dar cu voi. Cu generația care vine din urmă.

Fiți parte din schimbare. Nu din uitare

Nu plecați pentru că v-ați săturat. Rămâneți pentru că știți mai bine. Pentru că vreți mai bine. Pentru că puteți mai  bine.

Și dacă, într-o zi, veți alege totuși să plecați, măcar să știți că ați lăsat ceva în urmă. Un coleg mai tânăr învățat. Un proiect început. O asociație întărită. Un model. O șansă.

România veterinară nu va deveni mai bună fără voi.
Dar cu voi — ar putea fi extraordinară.

Suntem alături de voi, noi cei din 
Revista Veterinarul


Pentru toți cei care aleg să rămână.


Pentru toți cei care aleg să construiască.