Cum este văzută România în raportul FVE privind starea medicinii veterinare

De curând, Federația Veterinarilor Europeni (FVE) a publicat un raport cuprinzător despre deficitul de medici veterinari și starea medicinii veterinare în Uniunea Europeană. Se pare că, peste tot în UE, situația medicinii veterinare este complicată. În acest raport, situația României pare a fi bună spre foarte bună. Citiți în articol concluziile și decideți singuri privind acest raport.

În zilele următoare, vom prezenta pe larg rezultatele acestui raport. Este util să vedem cum prezintă fiecare organizație reprezentativă la nivel de țară situația medicinii veterinare din țara respectivă. De asemenea, concluziile studiului sunt interesante pentru a ne ajuta să analizăm încotro se îndreaptă această profesie pe întreg continentul. Dar, deocamdată, să vedem cum este văzută România.

Concluziile studiului despre România

„În prezent, România nu are un deficit de medici veterinari în zonele rurale și izolate, deoarece, datorită modificării legislației, a fost acoperit întregul teritoriu național. România are peste 2.600 de cabinete veterinare în zonele rurale. Cele mai multe dintre acestea își oferă serviciile pentru fermele non-profesionale și, din 1999, au și un contract cu statul, care subvenționează următoarele activități: eliberarea certificatelor de sacrificare și transport, identificarea și înregistrarea, activități de control al bolilor și vaccinare.

În România, au fost realizate studii cuprinzătoare pentru a cartografia deficitul de forță de muncă în domeniul veterinar, care au pus în lumină provocările existente în acest domeniu. Aceste studii au servit drept bază pentru politicile și inițiativele ulterioare menite să abordeze problema deficitului de medici veterinari.

Începând cu luna august 2020, o politică de referință, Legea nr. 236/2019, a fost introdusă de Guvernul României pentru a combate deficitul de profesioniști din domeniul veterinar. Conform acestei legi, guvernul alocă 2.000 de euro pe lună fiecărui medic veterinar practicant care are un contract cu statul. Acest stimulent financiar substanțial nu numai că oferă un venit suplimentar medicilor veterinari, dar servește, de asemenea, la facilitarea acoperirii cheltuielilor curente de practică ale acestora.

Împreună cu acest stimulent, România a întreprins și o abordare teritorială cuprinzătoare. Întregul teritoriu național a fost împărțit în circumscripții sanitar-veterinare, fiecare reprezentând cel puțin o unitate administrativ-teritorială cu un minim de 300 de unități de animale mari, toate pe o rază de cel puțin 30 de kilometri. Pentru fiecare circumscripție sanitar-veterinară, se stabilește un contract între stat și un cabinet veterinar, organizat în conformitate cu legea. Aceste contracte asigură desfășurarea eficientă a acțiunilor sanitar-veterinare necesare, aducând serviciile veterinare esențiale mai aproape de locul unde este cea mai mare nevoie de ele.

Punerea în aplicare a Legii nr. 236/2019 a marcat un punct de cotitură semnificativ în eforturile țării de a rezolva problema lipsei de medici veterinari. Ca urmare directă a acestor măsuri, a existat o creștere vizibilă a numărului de tineri profesioniști care au ales să se mute în zonele rurale și îndepărtate, unde serviciile lor erau cele mai necesare. Această migrație a tinerilor medici veterinari a fost un răspuns pozitiv la stimulentele și oportunitățile oferite de guvern, contribuind la o mai bună acoperire veterinară în regiunile insuficient deservite.

Mai mult, deși există tineri absolvenți care aleg să urmeze o carieră veterinară în străinătate, cu o medie de 100 de medici veterinari care emigrează anual, această tendință nu a stârnit un semnal de alarmă în România. Acest lucru se datorează, în primul rând, capacității țării de a produce în mod continuu un număr suficient de noi absolvenți. Oferta internă a României de noi medici veterinari asigură existența unei forțe de muncă constante și stabile pentru a satisface cererea globală de servicii veterinare în țară.

În concluzie, abordarea României pentru a aborda deficitul de forță de muncă în domeniul veterinar cuprinde atât stimulente financiare, cât și organizarea teritorială, ceea ce duce la o distribuție mai echilibrată a profesioniștilor veterinari și asigură capacitatea continuă a țării de a satisface cererea de servicii veterinare.“