CUPRINS

Știri

Analiza săptămânii

05:00 Analiza tarifele în medicina veterinară - partea a treia

19:30 Știrile săptămânii

Știrile săptămânii

În Marea Britanii serviciile veterinare sunt sub lupa Consiliului Concurentei de la ei din cauza prețurilor.

Autoritatea pentru Concurență și Piețe (CMA) (similară Consiliului Concurenței în România) a inițiat o investigație formală pe piața serviciilor veterinare pentru animalele de companie din Marea Britanie. Această decizie vine în urma unei consultări desfășurate la nivel de piață veterinară, care a confirmat preocupările inițiale ale autorității.

MA va analiza mai multe aspecte cheie pentru a determina dacă piața funcționează corect:

Informarea Consumatorilor: Se va verifica dacă proprietarii de animale primesc informațiile necesare la momentul potrivit pentru a lua decizii informate.
Diversitatea Furnizorilor: Se va examina dacă prezența unui număr limitat de companii veterinare în anumite zone locale afectează opțiunile disponibile pentru proprietarii de animale.
Profitabilitatea: CMA va evalua dacă profiturile obținute de companiile veterinare sunt conforme cu nivelurile așteptate într-o piață competitivă.
Influența Întreprinderilor Mari: Se va analiza dacă marile grupuri veterinare limitează opțiunile consumatorilor atunci când oferă tratamente sau recomandă servicii conexe.
Cadrul de Reglementare: Investigația va examina dacă reglementările actuale împiedică piața să funcționeze eficient.

Detalii în Autoritatea pentru Concurenta si Piete lansează o investigatie de piata pe serviciile veterinare din Marea Britanie

Dacă încadrați elevi și studenți pe perioada vacanței beneficiați de stimulente financiare

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) a anunțat recent lansarea unui program de stimulente financiare destinat angajatorilor, inclusiv cabinetelor veterinare, care încadrează elevi și studenți pe durata vacanței. Aceste stimulente sunt menite să încurajeze integrarea tinerilor pe piața muncii, oferindu-le oportunități de a acumula experiență profesională și de a-și dezvolta abilitățile într-un mediu practic. Vă recomandăm să citiți articolul pe veterinarul.ro pentru a descoperi cum să transformați această facilitate fiscală în avantaj pentru dumneavoastră. Până la urmă fiecare leu contează …nu? Articolul Stimulente financiare pentru cabinetele veterinare care încadrează elevi și studenți în perioada vacanței

Documentele esențiale pentru angajații cabinetelor veterinare într-un articol pe veterinarul.ro atât pentru angajați cât și pentru angajatori

Este posibil, în euforia primelor zile de muncă la noul job veterinar atât angajatul cât și angajatorul să omită faptul că documentele sunt importante pentru a dovedi anumite aspecte legale, care cu siguranță vor fi absolut necesare ceva mai târziu. Aceste documente sunt utile pentru un eventual control, în caz de probleme medicale, juridice, financiare atât pentru angajat cât și pentru angajator. Nu omiteți articolul care vă recomandă ce, cum și de ce este necesară o bună gestionare al acestor documente. Deschideți o agendă administrativă a cabinetului și notați aceste informații. La finalul articolului aveți o procedură pentru actualizarea agendei administratorului.

Noutăți privind e-Factura și ce trebuie să știe cabinetele veterinare despre noile reglementări

Începând cu 1 iulie 2024, cabinetele veterinare din România vor avea opțiunea de a utiliza sistemul e-Factura pentru relațiile cu clienții persoane fizice (B2C), urmând ca utilizarea acestuia să devină obligatorie de la 1 ianuarie 2025. Această schimbare este parte a unui proiect de Ordonanță de Urgență (OUG) pus în dezbatere de Ministerul Finanțelor, care include și o serie de clarificări utile pentru facturarea electronică.

Deci atenție la noile reglementări fiscale. De multe ori cabinetele veterinare trebuie să emită facturi si pentru entități care nu au cod fiscal cum ar fi producători individuali înregistrați la primărie, asociații obștești, cooperative fără formă juridică și multe altele. În aceste situații este necesar să știți când și cum utilizați e-Factura pentru aceștia. Documentați-vă atent pentru a nu fi în situații total neplăcute. Pe veterinarul.ro puteți citi articolul în care se explică diferențele între utilizarea e-Factura pentru persoane juridice, care în prezent este obligatorie și viitoarea modalitate de facturare pentru alte entități.

Următoare știre se referă la

O reglementare fiscală nouă care se referă la contribuția pentru concediile medicale

În rândul profesiilor liberale și persoanelor fizice autorizate (PFA) care activează în domeniul medical veterinar, există o nelămurire frecventă legată de dreptul la concediu medical, în ciuda plății contribuției la sănătate (CASS). Deși CASS asigură accesul la serviciile de sănătate publică, acesta nu acoperă și dreptul la concediu medical. Pentru a beneficia de concedii medicale, este necesară plata unei contribuții suplimentare, distincte de CASS. Vă recomand detaliile pe veterinarul.ro

Analiza Săptămânii

Tarifele în Medicina Veterinară - partea a treia

În primul podcast despre tarife, evaluând situația existentă în industria veterinară am concluzionat, pe baza dovezilor legislative naționale și europene, că este interzisă orice practică de stabilire a unor prețuri minimale, maximale sau orice alt tip de înțelegere referitoare la tarife și prețuri. Însă, nu este interzis ca la nivel de ramură, CMVRO, patronatele și sindicatele salariaților să stabilească un salariu minim sau grile de salarizare minimă pentru medicii veterinari din România. Aceste grile pot constitui un bun punct de plecare în calculul tarifelor în funcție de criterii obiective.

În episodul al doilea, am discutat dilemele morale legate de a câștiga bani din suferința oamenilor. Am concluzionat că, din aceste motive, există codul de deontologie și regulamentele dispuse de Colegiul Medicilor Veterinari, care veghează asupra aspectelor morale ale profesiei. De asemenea, am analizat câteva discuții și propuneri ale colegilor, transmise prin social media, email sau chat.

Ca și criteriu de comparație, am utilizat sistemul francez de intervenție al statului, implicarea organizațiilor profesionale și sindicatele salariaților în stabilirea veniturilor medicilor veterinari, costuri care se regăsesc în tarifele practicate de cabinete, dar și în plățile unitare efectuate de statul francez către medicii veterinari pentru acțiunile obligatorii, dispuse pentru a fi obligatorii pentru fermieri.

Astăzi, pe baza acestor două concluzii și utilizând exemplul serviciilor medicale din Germania și Franța, voi ridica câteva problemele și întrebări importante la care, noi toți trebuie să găsim răspunsuri favorabile referitor la tarife. Astfel, împreună, vom încerca, până data viitoare, pe baza acestor probleme, să formulăm temele dezbaterii publice pe care o vom avea cu președintele CMVRO în dezbaterea lunară despre „Starea profesiei“.

Îi voi ruga pe colegii concesionari, care au un apetit deosebit de a discuta separat față de restul profesiei referitor la tarife încasate de la stat, să încerce să vadă în ansamblu această chestiune, nu numai prin prisma banilor primiți în cadrul contractului de concesiune. Această situație tipică de „client captiv“ pe care o au cu statul este în defavoarea lor, afectând totodată și sistemului veterinar în ansamblu. În podcastul viitor, vom discuta și despre această situație paradoxală, prin care unii medici veterinari cred că sunt oarecum o altă breaslă și că pe ei nu îi afectează restul profesiei liberale. Așadar, îi rog pe colegi să privească această discuție plasând statul și banii încasați pe activitățile concesionate ca venind de la un proprietar cu ceva mai multe cunoștințe și informații despre medicina veterinară și care are interese clare și marje mici de valori monetare din care să plătească serviciile prestate de medici. Sunt convins că majoritatea colegilor tineri așa văd lucrurile. La final, toți suntem medici veterinari, cu toții câștigăm bani prestând servicii medicale veterinare. Toți avem cam aceleași probleme de rezolvat referitor la tarifele din medicina veterinară. De aceea, împreună putem găsi rezolvări mult mai ușor și mai bune, decât singuri, în colțul nostru de univers.

Astăzi discutăm despre elementele pe care le putem controla și elementele asupra cărora nu avem un control deplin și care intră în componența tarifelor noastre, influențând profitul nostru. Pentru cei care doresc să aprofundeze subiectul la finalul articolului pe veterinarul sunt elementele generale care stau la baza conceperii unui tarif.

Ideea de la care plecăm este că suntem nevoiți să evaluăm corect ce putem să controlăm, ce putem să influențăm și ce putem să controlăm. Este necesar să ne concentrăm doar asupra a ceea putem controla. Suntem aproape obligați să găsim împreună elementele care trebuie să constituie baza profundă, fundația bine construită a tarifelor veterinare și care poate fi utilizată legal și moral pentru a justifica sumele cerute proprietarilor.

Căutând soluții la rezolvarea acestor dileme am întrebat medicii veterinari, atât în social media cât și în discuții directe despre opiniile personale referitoare la tarife.

Am adresat medicilor veterinari concesionari din România următoarele întrebări: „ Să spunem că sunteți ANSVSA, câți bani doriți să dați medicilor veterinari? Pentru ce? Cum? Și cum veți verifica aceste sume?"

Am adresat medicilor veterinari proprietari de cabinete următoarele întrebări: „Mulți se plâng de faptul că există medici veterinari care practică prețuri de dumping, mult sub prețul pieței. Mulți clienți se plâng că prețurile cabinetelor sunt nejustificat de mari. Care sunt principiile de calculare a prețurilor serviciilor? Dacă ați fi proprietarul animalului, câți bani ați da pe serviciul X? Ce vă așteptați să primiți și ce explicații doriți de la medic?“

Ce răspunsuri am primit? Niciunul care să se refere la sume de bani, motivația sumelor de bani, modul cum ele ar trebui oferite, de ce și cum să fie verificată efectuarea acestor plăți și calitatea serviciilor.

Ce am primit? Zeci de răspunsuri despre :“de ce să fim plătiți“, "cu ce muncă importantă facem noi", cu amenințări de genul „eu plec și nu mai fac nimic“ sau „mai bine mă duc în construcții că se câștigă mai bine“.

Sunt total confuz. De ce medicii veterinari nu au o măsură clară a valorii lor exprimată în bani? De ce medicii veterinari nu spun, așa cum spun colegi din alte țări, că „eu valorez 70 de euro pe oră“ sau, cum a spus un coleg din Germania, „ora mea de muncă ca medic veterinar este 150 de euro cu chitanță“? Și ei știau exact câți bani vroiau în plus în 2024: „da, cu cel puțin 15-20 euro pe oră mai mult“.

Deci, 22 de zile x 8 ore pe zi înseamnă 176 de ore plătibile conform Codului Muncii x 150 euro pe oră înseamnă un venit mediu lunar de 26.400 euro pe lună sau 12.320 euro/lună.

Să vedem cum este în Germania.

În prezent, nu există contracte colective fixe pentru medicii veterinari. Vă reamintesc că modelul francez, prezentat în podcastul anterior, include un contract colectiv care stabilește clar că există o limită minimă a salariului unui medic veterinar.

Aceasta înseamnă că, în Germania, salariile sunt o chestiune de negociere. Cu toate acestea, există diferite grupuri de interese care oferă îndrumări exacte despre valoarea acestor salarii, îndrumări care sunt respectate, și anume:

Asociația Federală Veterinară (BTK): Pentru începutul carierei, salariul recomandat este între 3.130,00 euro până în luna a șasea și crește la 3.657,00 euro din luna a șaptea - adică 17,89 - 20,89 euro/oră.

Asociația Medicilor Veterinari Angajați (BaT): Recomandarea începe cu un salariu de pornire de 3.710,00 euro până în luna a șasea și crește la 4.102,00 euro din luna a șaptea, respectiv 21,2 - 23,44 euro/oră.

Asociația Federală a Medicilor Veterinari Practicanți (bpt): Recomandarea începe de la 3.500 de euro în primul an și crește până la maximum 5.090 de euro de la 14 ani de practică.

Aceste valori erau valabile anul trecut, dar pentru acest an se așteaptă o creștere anuală a salariului de peste 2%, în condițiile unei inflații mai mari de 6%.

Cu alte cuvinte, medicii veterinari din Franța, Germania și alte state europene știu exact cât valorează ora de muncă pentru ei. Mai mult, dacă întrebi un medic veterinar care are cabinet, cât câștigă lunar din cabinet, el îți va spune că are un venit de x euro/oră, încasat ca orice salariat. Iar despre profit? Răspunsul este invariabil același: „Păi văd la finalul anului, nu?“

Să facem un mic test acum. Este necesar să fii sincer tu cu tine. Spuneți repede și cu voce tare: cifra exactă cât câștigați pe oră.? … Pot face pariu că ați găsit zeci de cuvinte prin care să spuneți, de exemplu, „Păi stai să vezi că în funcție de...“ sau „Depinde dacă...“ și în cel mai bun caz, spuneți „Păi să calculez că dacă...“

Nu. Răspunsul trebuia să fie exact: „x lei/oră.“ Dacă ați răspuns așa, deja sunteți cu un mare pas înainte. Continuați să vă pregătiți și veți găsi soluții salvatoare. Dacă nu ați răspuns, înseamnă că aveți o mare problemă. Acum nu oferiți servicii. Sunteți doar un vânzător cu adaos comercial.

Aceasta este cauza reală a tarifelor din industria noastră, indiferent dacă sunt plătite de proprietar, stat, aparținător sau oricine altcineva care intră în cabinetul dumneavoastră și vă solicită un serviciu.

Mulți medici veterinari în România vând serviciile veterinare ca și cum ar vinde medicamente. Cât să fie tuberculinarea? Păi acum e 20 de lei și vreau 30 de lei. Cât este vaccinarea antirabică? Păi acum e 10 lei și eu vreau 40 de lei. Și de ce la cabinetele private este între 50 și 100 de lei? Păi stai să vezi că... sau variante de genul: „Eu am cabinetul nou deschis în zonă, cât să pun vaccinarea la câini? Păi ăla din dreapta are 100 de lei, ăla din stânga are 90 de lei... eu pun 60 de lei ca să îmi fac clientelă.“

Toate acestea sunt etichetate de știința economiei ca vânzare de bunuri, nu oferirea de servicii. În vânzare, se pune adaosul comercial. Adică la costul de producție se adaugă adaosul comercial de 20-30-120%, se calculează profitul de 10-30-300% și rezultă prețul de vânzare.

Pentru servicii este altfel, mai ales pentru serviciile veterinare.

Și se mai miră cineva că tarifele oferite de stat pentru acțiunile contractate sunt mici? Dacă aveți de plătit un serviciu, oricare ar fi acesta, și aveți doi sau trei ofertanți în fața voastră care, fără să vă ofere nicio explicație a costului cerut pentru serviciul ce urmează să vi-l presteze, vă cer o anumită sumă de bani și apoi se ceartă între ei cine să ofere mai puțin doar pentru a vă prinde de client, ce ați face? Alegeți pe cel mai ieftin, că dacă nu vă spune nimeni despre calitatea actului, de rezultate, de expertiză sau de beneficii, nu aveți pe ce da banii și vă interesează doar prețul cel mai mic.

De aceea nu cred că statul trebuie arătat cu degetul că vă oferă un preț pe care mulți dintre voi l-au făcut și mai mic doar pentru a prinde un contract după principiul „să prind neapărat concesiunea asta că voi lua cel puțin 10.000 lei lunar“. Nu cred că trebuie arătat cu degetul noul vostru vecin care lansează prețuri de dumping și clienții pleacă la el.

În ambele cazuri, calul troian se află la voi în afacere. Și dacă nu vedeți această bombă cu ceas, piatră de moară sau cal troian, cum vreți să-i spuneți, asta nu înseamnă că nu există. Simțiți sigur efectele lună de lună în încasări dar mai ales atunci când trebuie să plătiți costurile fixe. Clienții nu pot fi făcuți vinovați că vor prețul cel mai ieftin. Statul nu poate fi făcut vinovat că încearcă să plătească cât mai puțin pentru cât mai mult. Voi când mergeți la cumpărături alegeți cu ochii închiși produsele de pe raft? Nu cred. Sunt aproape convins că alegeți produsele după ce cântăriți foarte bine prețul.

Serviciile veterinare au o caracteristică aparte. Înglobează mult mai multe elemente decât un simplu adaos comercial. Așa cum am spus o parte dintre acestea sunt descriseîn articolul „Impactul tarifelor asupra calității serviciilor medicale oferite de afacerile veterinare“.

Pentru a începe să rezolvăm această chestiune a tarifelor în medicina veterinară trebuie să aflăm care este venitul minim lunar pentru un medic veterinar. Acest venit trebuie să acopere la un nivel minim decent necesitățile personale, necesitățile profesionale și pe cele sociale. Un medic veterinar nu este un muncitor în fabrică. La ora 8 deschide strungul, muncește până la pauză, are o oră pauză de masă și apoi iar muncește până la 17 când pleacă acasă. Medicul veterinar are necesități personale ca tot omul și ca muncitorul nostru. Dar medicul veterinar are obligația legală și morală să se pregătească continuu, ceea ce costă timp și bani. Are obligația să respecte măsuri de biosecuritate în fiecare secundă a vieții lui profesionale, care nu afectează doar integritatea lui, ci și pe cea a tuturor ființelor vii din jurul lui. Să ne gândim la antrax, la tuberculoză, bruceloză, gripă aviară și lista este lungă tare. Să respecte și să aplice pentru viața lui și a celor din jurul său măsuri de protecție a muncii destul de elaborate. Să nu mai vorbim că medicul veterinar trebuie să aibă o viață socială în comunitatea în care există. Astăzi, veniturile unui medic veterinar trebuie să reflecte toate aceste elemente din lista pe care am prezentat-o doar ca exemplu, ea fiind mult mai lungă.

Acesta poate fi un prim pas. Cineva, cumva, trebuie să stabilească care este venitul minim pe care trebuie să îl încaseze ca și salar un medic veterinar în România pentru a putea să-și exercite profesia. Adică, să utilizeze în bune condiții știința și experiența pe care le are pentru a rezolva probleme de viață și de moarte respectă condițiile morale și deontologice dispuse de legile și regulamentele profesiei. CMVRO, ca reprezentant și garant al medicilor veterinari liber profesioniști, sindicatul medicilor veterinari angajați care din păcate nu există (atenție nu al funcționarilor publici), eventual patronatele din profesie, toți aceștia, prin intermediul membrilor lor, sunt în măsură să stabilească prin negociere care este venitul minim garantat al unui medic veterinar în România. Se poate stabili și cadrul legal obligatoriu. Există salariu minim garantat în România și Uniunea Europeană? Există. Va fi chiar unitar, la fel în toată Uniunea Europeană, calculat din toamna acestui an. În Europa, toate asociațiile profesionale au stabilit care este venitul minim al unui medic veterinar, care, spun ele, garantează aplicarea corectă și deontologică a acțiunilor medicale veterinare minime, cu o calitate garantată.

Și de aici pornim în discuția filozofică sau economică despre tarifele în medicina veterinară. De la acel salariu minim obligatoriu, stabilit de instituțiile de forță ale medicinii veterinare, de la care nu se poate abate nimeni. Atunci, la întrebarea "ce venit ai?", orice medic veterinar din România va ști ce să răspundă: „x lei pe oră“.

Cum va negocia statul cât plătește pentru acțiunile sanitare veterinare? Simplu. Un medic are salariul x lei/oră. Eu, statul, vreau să tuberculineze 15 animale pe oră, sau 30 sau 1, pentru a obține o calitate a serviciului de atâtea puncte de evaluare, pentru care plătesc:

- x lei/oră, dar nu mai puțin de (salariul minim garantat)

- y+z materiale

- a+b cheltuieli adiționale (transport, acte etc.)

Mai țineți minte modelul francez?

Cum va stabili un cabinet medical prețul serviciului său:

Acțiunea X este realizată în 0,5 ore x venit lunar medic x costuri fixe x profit este egal cu ......

Clientul, când intră în cabinet, știe că doctorul X are tariful orar de x lei pe oră, iar specialistul Y are tariful y lei pe oră și știe exact ce să ceară și cui, și de ce plătește.

În concluzie,

Ce spuneți, este un model fezabil stabilirea la nivel de ramură a unui salar minim pentru medicii veterinari și stabilit o grilă de salarizare? Poate greșesc. Poate și francezii greșesc și este posibil ca și nemții. Dar ideea este de a discuta și de a căuta soluții. Tu ce soluții vezi?

Scrie-ne ideile tale sau, așa cum vezi tu această problemă. Dacă ai argumente, te aștept să intervii telefonic la dezbaterea pe care o vom realiza cu președintele CMVRO exact pe această temă.

Săptămâna aceasta a fost interesantă pe Facebook.

O postare care iese din tiparul obișnuit în Grupul Dezbateri Medici Veterinari din România este postarea colegului nostru, care este și unul din administratorii grupului, dl. dr. Ciprian Tănase. Astfel, domnul doctor a ajutat un student al Facultății de Medicină și Farmacie Victor Babeș Timișoara care, împreună cu cadrele medicale coordonatoare, realizează un studiu ce își propune să identifice factorii de risc la care sunt expuși medicii veterinari, cât și consecințele acestora asupra stării de sănătate. Se pare că riscurile zilnice ale medicilor veterinari sunt cunoscute și de alții și sunt de interes. Sunt convins că mulți colegi au înțeles importanța unui astfel de studiu și au completat chestionarul. Îl rugăm pe colegul nostru, dr. Ciprian Tănase, să ne prezinte și rezultatele acestuia. Poate părea un exercițiu al unui student. Da, este. Un exercițiu științific pentru a-l pregăti pentru viitor. Dar pentru noi poate fi o bună măsură să vedem unde ne situăm pe o scară a riscurilor și este un studiu util pentru a demonstra riscurile profesiei văzute de alții.

De la președintele CMVRO, dl. dr. Andronie Viorel, aflăm cu încântare că există colegi care au recuperat unele drepturi. Ne întristăm că a fost nevoie de timp, efort și mulți nervi pentru a obține aceste drepturi în instanță. Aceeași întrebare o am și eu ca dl. profesor: de ce nu sunt mai mulți care să fi luptat pentru dreptul lor? Un reputat cercetător comportamental a spus că, pentru a fi curajoși, unii oameni au nevoie de susținerea și confirmarea comunității. Concluziile le formulați personal.

O altă postare interesantă este a dnei. dr. Livioara Rotaru, care l-a prezentat pe Tomi, un motan negru care a avut o experiență cu final fericit pe masa de operație. Poate ar fi interesant dacă Tomi ne-ar putea povesti ce a văzut dincolo în cele 30 de minute de resuscitare. Felicitări, dnă. dr., și cred că medicii veterinari ar trebui să se laude mai mult cu ce fac. Realizările profesionale fac bine profesiei. Încurajează și pe alții.

Ca o concluzie astăzi, privitor la social media, este cum a evoluat tonul discuțiilor în comentarii. Se pare că medicii veterinari au înțeles că discuțiile sunt bune. Că fiecare are o opinie. Că fiecare are alt punct de vedere care poate fi diferit de cel general. Este o evoluție foarte bună pentru profesie. Discuțiile contradictorii au fost înlocuite cu dezbateri. Atacurile la persoană, cu argumente. Statistica social media arată că doar 2-3% din cei care citesc postează și 0,5% au opinii contrare. Deocamdată, statistica lucrează și în grupurile profesionale veterinare din social media. Pentru toată profesia este util ca mulți, mult mai mulți medici să aibă curajul să vorbească, să spună ce cred și să aducă argumentele lor. Așa, și ce dacă își dau seama că au greșit în postare sau au avut o opinie care nu este populară? Este chiar mai bine. Așa se pot înțelege mult mai bine cauzele, se pot găsi potențiale rezolvări sau pur și simplu comunicăm. Felicitări tuturor participanților. Nu pot să nu îl felicit în special pe dl. dr. Andronie Viorel, care nu știu de unde mai găsește timp să răspundă aproape la toate întrebările. Și mai postează și alte informații utile. Este un efort pe care cred că toți îl apreciați, chiar dacă nu sunteți întotdeauna de acord cu ceea ce spune.