Sterilizarea și castrarea câinilor au fost, timp de decenii, considerate măsuri standard de bună practică în medicina veterinară, aproape la fel de importante precum vaccinarea. Un articol amplu publicat în 2025 în Journal of Small Animal Practice pune însă sub semnul întrebării această abordare universală și propune o schimbare de paradigmă: deciziile privind gonadectomia trebuie adaptate fiecărui animal în parte, pe baza dovezilor științifice disponibile.

Beneficii reale, dar nu universale

Autorul subliniază că gonadectomia rămâne eficientă în reducerea riscului de:

• tumori mamare și piometru la femele,
• hiperplazie prostatică benignă la masculi,
• anumite afecțiuni ale aparatului reproducător.

Totuși, datele acumulate în ultimele trei decenii arată că sterilizarea este asociată și cu un risc crescut pentru alte patologii, inclusiv:

• anumite tipuri de cancer (osteosarcom, hemangiosarcom, limfom),
• afecțiuni ortopedice (ruptura ligamentului încrucișat, displazii),
• incontinență urinară,
• obezitate.

Aceste riscuri variază semnificativ în funcție de rasă, sex și vârsta la intervenție, iar pentru multe rase riscul absolut rămâne scăzut.

Contează vârsta la sterilizare?

Un capitol central al articolului este dedicat vârstei optime pentru gonadectomie. Studiile analizate arată că:

• sterilizarea pediatrică sau prepuberală crește riscul de boli ortopedice, în special la rasele medii, mari și gigante;
• intervențiile foarte timpurii sunt asociate cu un risc mai mare de incontinență urinară la femele;
• din aceste motive, gonadectomia înainte de pubertate nu este recomandată în prezent pentru câinii de companie, indiferent de rasă.

Pentru femele, autorul recomandă ca intervenția să fie efectuată după pubertate, preferabil în anestru, pentru a reduce riscul de pseudogestație și dezechilibre hormonale.

Sterilizarea și comportamentul: un mit frecvent

Contrar percepției larg răspândite, gonadectomia nu este un tratament pentru problemele de comportament. În unele cazuri, mai ales când este realizată precoce, aceasta poate chiar accentua anxietatea sau agresivitatea. Autorul recomandă ca problemele comportamentale să fie gestionate de specialiști în comportament, iar în cazuri selectate să se testeze mai întâi castrarea medicală temporară.

Este nevoie de o schimbare radicală?

Răspunsul autorului este clar: nu trebuie abandonată sterilizarea, dar nici aplicată automat tuturor câinilor. În locul recomandărilor standardizate, medicina veterinară trebuie să adopte o abordare individualizată, care să țină cont de:

• rasă și predispoziții genetice,
• sex,
• vârstă,
• stil de viață,
• valoare reproductivă,
• capacitatea proprietarului de a gestiona un animal intact și de a respecta controale periodice.

În acest context, tehnicile de conservare a gonadelor, precum vasectomia și histerectomia, revin în atenție ca opțiuni sigure din punct de vedere chirurgical, dar care necesită monitorizare atentă pe termen lung.

Implicații pentru practica veterinară

Articolul subliniază că această schimbare de paradigmă va avea un impact direct asupra activității cabinetelor veterinare. Consilierea proprietarilor va necesita:

• consultații mai lungi,
• discuții detaliate despre riscuri și beneficii,
• renunțarea la recomandările „one size fits all”.

În concluzie, întrebarea nu mai este „când sterilizăm?”, ci „dacă, când și de ce sterilizăm acest câine”. Medicina veterinară bazată pe dovezi impune decizii personalizate, iar articolul publicat în Journal of Small Animal Practicereprezintă una dintre cele mai solide sinteze științifice care susțin această direcție.

sursa: Romagnoli, S. (2025), When – and whether – should we spay/neuter companion dogs. J Small Anim Pract, 66: 761-766. https://doi.org/10.1111/jsap.13894