„Câinii nu transpiră și se bazează pe gâfăit, acesta are însă niște limitări serioase. Odată ce ajung la un punct de căldură excesivă, nu mai pot continua să se răcorească și pot trece de la o stare bună la leșin. Odată ce au suferit un atac cauzat de căldură complet, rata de supraviețuire este de aproximativ 50%”, spune Cynthia Otto, director al Penn Vet Working Dog Center. Leziunile provocate de căldură sunt cea mai frecventă cauză netraumatică de deces pentru câinii polițiști și militari, care se pot afla într-un mediu cu resurse limitate pentru răcire.

Dar, într-un nou studiu, Otto și alți cercetători de la Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universității Pennsylvania au identificat o metodă eficientă de răcire pentru situațiile de pe teren: antrenarea câinilor pentru a-și scufunda voluntar capul în apă cu temperatura de 22°C. Concluziile lor sunt publicate în Journal of the American Veterinary Medical Association.

Cercetătorii au efectuat un studiu randomizat în care 12 câini sănătoși mental și fizic, cu vârste cuprinse între opt luni și opt ani, au fost supuși unui protocol de răcire după exerciții fizice. Câinii au fost opriți fie după ce au făcut exerciții timp de 10 minute, au atins o temperatură corporală de 40,6°C, fie au prezentat două sau mai multe semne de stres termic, cum ar fi o limbă alungită și aplatizată sau urechi retractate. Fiecare câine a trecut ciclic prin patru protocoale, cu o separare de cel puțin 48 de ore între ele. 

Ei au constatat că, dintre cele patru protocoale de răcire testate, scufundarea voluntară a capului în apă a produs cea mai scăzută temperatură medie în cele cinci minute după exercițiu. A fost singura intervenție care a scăzut temperatura corporală în primele 30 de secunde și a condus la cele mai scăzute temperaturi la șase până la 40 de minute după intervenție. „Scufundarea voluntară a capului este un instrument important în prevenirea hipertermiei induse de exercițiu sau a stresului termic indus de exercițiu, iar acest lucru poate salva vieți”, spune Otto, autor principal al lucrării.

Celelalte trei protocoale au implicat fixarea a două pachete de gheață pe o zgardă în jurul gâtului câinelui, punerea unui prosop umed în jurul gâtului și plasarea a două prosoape umede sub axilele câinilor.

Concluziile studiului sunt valabile nu numai pentru câinii de serviciu, ci și pentru animalele de companie. Otto observă că câinii cu botul scurt, precum buldogul francez, cea mai populară rasă din Statele Unite, au mai multe dificultăți în scăderea temperaturii corporale prin gâfâit și, prin urmare, ajung cu mai multă ușurință în stări critice datorate supraîncălzirii. 

Sara Parnes, studentă la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității Pennsylvania și coautoare a studiului spune că, lucrând la studiu și primind întrebări despre cercetările sale de la prietenii proprietari de câini, s-a gândit la faptul că oamenii nu realizează cât de frecvente sunt accidentele datorate căldurii la animalele de companie. „Este foarte important ca mulți proprietari de animale de companie să știe că proprietarii pot lua măsuri acasă pentru a le reduce temperatura corpului și pentru a le salva viața”, spune aceasta.

Surse: 

• vet.upenn.edu
• penntoday.upenn.edu