Melcii de apă dulce, cunoscuți pentru transmiterea unor boli parazitare la oameni, pot avea și un alt rol în răspândirea bolilor. Un studiu realizat de Liverpool School of Tropical Medicine (LSTM) a analizat pentru prima dată, prin metode genetice, materiile fecale ale acestor melci și a descoperit că ele conțin bacterii cu gene care pot duce la rezistență la antibiotice.

Mostrele au fost colectate din 15 locații de apă dulce din Malawi, Uganda, Zanzibar și Marea Britanie. Cercetătorii au identificat gene asociate rezistenței atât la antibiotice utilizate frecvent, cât și la tratamente de ultimă instanță, cum sunt carbapenemele și colistina. Printre acestea s-au numărat gene legate de bacterii din mediu. Gene asemănătoare au apărut anterior în surse naturale și au fost preluate de bacterii ce provoacă boli la oameni.

Rezultatele arată că aceste gene sunt frecvente în materiile fecale ale melcilor, chiar și în zone îndepărtate unde antibioticele de ultimă instanță sunt rareori folosite. Acest lucru sugerează că melcii reprezintă un rezervor al rezistenței la antibiotice. Dacă utilizarea acestor antibiotice va crește, pe fondul lipsei de eficiență a altor tratamente, există riscul ca genele descoperite să fie transferate către bacterii care provoacă boli.

Concluziile au fost publicate în revista Microbial Genomics și subliniază importanța unei abordări de tip One Health, care ia în considerare legăturile dintre sănătatea oamenilor, a animalelor și a mediului.

„Melcii de apă dulce sunt bine cunoscuți pentru transmiterea unor boli precum schistosomiaza. Ei reușesc acest lucru în regiunile tropicale și subtropicale deoarece se dezvoltă adesea în locuri folosite pentru spălat sau pentru adăpatul animalelor. În studiul nostru, am observat că materiile lor fecale conțin bacterii cu gene de rezistență la antibiotice, care ar putea fi preluate de bacterii patogene, făcând astfel ineficiente tratamentele cu antibiotice de ultimă instanță”, a declarat Angus O’Ferrall, doctorand la LSTM și autor principal al cercetării.

„Îmbunătățirea accesului la apă sigură și la sisteme de salubritate în comunitățile care depind acum de surse contaminate ar putea contribui atât la reducerea bolilor parazitare, cât și la limitarea apariției rezistenței la antibiotice”, a mai spus O’Ferrall.

„Acest studiu arată avantajele muncii comune, în care parazitologii de la LSTM s-au ocupat de recoltare, iar microbiologii de analiza genetică a bacteriilor. Rezultatele arată clar un punct unde intervenția prin acces la apă curată ar putea reduce expunerea oamenilor și animalelor la bacterii care conțin gene de rezistență cu potențial periculos”, a declarat profesorul Adam Roberts, coordonator al studiului.

Veterinarul.ro prezintă faptele și dezbaterile din profesie, cu scopul de a informa și sprijini comunitatea veterinară. Publicăm articole care reflectă atât perspectivele medicilor, cât și impactul asupra societății.

Sursa: lstmed.ac.uk