Cercetători de la University of Nottingham au descoperit o particularitate biologică surprinzătoare la pisicile domestice, care ar putea explica de ce acestea sunt atât de predispuse la boala renală cronică. Spre deosebire de câini și de majoritatea celorlalte mamifere, pisicile par să acumuleze grăsimi neobișnuite în interiorul celulelor renale, uneori încă de la o vârstă foarte fragedă.

Acest nou studiu, publicat în Frontiers in Veterinary Science și coordonat de profesorul David Gardner și dr. Rebecca Brociek de la School of Veterinary Medicine and Science din cadrul universității, arată că aceste lipide sunt departe de a fi obișnuite.

Folosind analize chimice avansate, echipa de cercetare a descoperit că pisicile acumulează un grup rar de trigliceride modificate (cel mai frecvent tip de grăsime din organism, esențial pentru stocarea energiei provenite din alimente). Unele dintre aceste trigliceride prezintă legături chimice neobișnuite sau structuri ramificate, foarte rar întâlnite la alte mamifere.

Multe dintre aceste grăsimi au legături de tip eter, care se comportă diferit față de grăsimile alimentare obișnuite. La câini nu a fost observat deloc acest tipar, iar la pisicile sălbatice scoțiene (Scottish Wildcats) a fost întâlnit doar ocazional.

„Faptul că aceste tipuri de grăsimi neobișnuite se acumulează în rinichii pisicilor domestice, chiar de la vârste fragede, ar putea oferi un indiciu important pentru a înțelege de ce pisicile domestice sunt deosebit de predispuse la boala renală cronică, una dintre cele mai frecvente și grave afecțiuni care afectează pisicile vârstnice”, a declarat Dr. Brociek.

Cercetătorii sugerează că această acumulare distinctivă de lipide în interiorul celulelor renale ar putea reprezenta un semn timpuriu al unui stres de lungă durată asupra rinichiului, contribuind potențial la deteriorarea țesutului în timp.

„Sperăm ca în curând să înțelegem de ce aceste grăsimi neobișnuite se acumulează în cazul pisicilor domestice. Trebuie doar să colectăm suficiente dovezi pentru a demonstra acest lucru. Dacă ipoteza se confirmă, credem că am putea dezvolta suplimente sau diete modificate care să prevină acumularea acestor structuri lipidice neobișnuite, ceea ce ar putea îmbunătăți sănătatea pe termen lung a animalelor noastre de companie”, a declarat prof. Gardner

Descoperirea deschide un nou domeniu de cercetare în biologia felină, sugerând că metabolismul particular al pisicilor le poate predispune la probleme renale. În viitor, acest lucru ar putea duce la instrumente de diagnostic mai bune, diete îmbunătățite și tratamente noi pentru protejarea sănătății rinichilor la pisici.

Mai multe informații: Rebecca A. Brociek et al., Lipid droplets in felid kidneys: prevalence and composition by lipidomics, Frontiers in Veterinary Science (2026). DOI: 10.3389/fvets.2026.1711591

Sursa: phys.org