Studiile efectuate la om, au demonstrat că Toxoplasma gondii are un anumit rol în crizele de epilepsie. Știind acest aspect, mai mulți cercetători de la Universitatea din Perugia, și-au propus să investigheze dacă există o corelație între detecția serologică a infecției cu Toxoplasma gondii și Neospora caninum și evoluția epilepsiei la câini.

 Pe baza înregistrărilor medicale medicale a Spitalului Veterinar Didactic al Universității din Perugia, cercetătorii au urmărit câinii testați serologic pentru T. gondii și N. caninum pe baza unor criterii specifice de studiu. Au fost incluși în studiu câini cu un diagnostic clinic de epilepsie, dar și câini cu alte afecțiuni.

Este știut că Toxoplasma gondii și Neospora caninum afectează atât câinii cât și pisicile, iar semnele clinice reflectă cel mai adesea afectarea sistemului nervos central. Se crede că disfuncția neurologică este cauzată de proliferarea intracelulară a tahizoiților. Animalele afectate de toxoplasmoză sau neosporoză prezintă adesea semne oftalmice și neurologice concomitente, în special câini și pisicile juvenile. Prin urmare, în cazurile neurologice trebuie efectuat un examen oftalmologic amănunțit pentru a căuta modificări fundice și/sau uveite care apar în boala inflamatorie. Probabil că acestea au fost considerentele pe baza cărora echipa de cercetători a studiat o potențială legătură între prezența paraziților și epilepsia la câini.

Studiul s-a realizat pe o sută douăzeci și opt de câini, 64 cu epilepsie și 64 fără semne clinice de epilepsie. Șaptesprezece dintre cei 64 de câini epileptici (26,6%; 95% CI: 15,7% până la 37,4%) și douăzeci și unu dintre cei 64 de câini non-epileptici (32,8%; 95% CI: 21,3% până la 44,3%) au fost testați pozitiv pentru T. gondii. Opt dintre câinii epileptici (12,5%; 95% CI: 4,4% până la 20,6%) și trei dintre câinii non-epileptici (4,7%; 95% CI: 0% până la 9,9%) au fost testați pozitiv pentru N. caninum . Nu a existat nicio diferență semnificativă statistic în rata seroreactivității T. gondii sau N. caninum între câinii epileptici și ne-epileptici.

Rezultatele obținute par să infirme rolul T. gondii și N. caninum ca agenți cauzali ai epilepsiei la câini. 

Linkul studiului https://doi.org/10.1111/jsap.13735