Animalele brahicefalice, precum buldogii francezi, pugii și alte rase cu bot scurt, prezintă un risc mai mare de complicații și mortalitate în timpul și după anestezie comparativ cu câinii care nu au această conformație. Acesta a fost unul dintre principalele mesaje transmise de Rebecca A. Johnson, DVM, PhD, DACVAA, în cadrul unei sesiuni susținute la Convenția AVMA 2026, dedicată particularităților anesteziei și analgeziei la aceste animale.

Potrivit acesteia, chiar și după luarea în considerare a stării generale de sănătate a pacientului, evaluată prin clasificarea American Society of Anesthesiologists (ASA), diferențele de risc rămân. Animalele brahicefalice au o mortalitate perioperatorie de 1,6 ori mai mare și un risc de 4,3 ori mai ridicat de complicații postanestezice, printre care regurgitarea, pneumonia de aspirație, dificultățile respiratorii, disforia și aritmiile ventriculare.

Rebecca A. Johnson a subliniat că fiecare 30 de minute suplimentare petrecute sub anestezie generală cresc riscul de complicații cu 18%, motiv pentru care durata anesteziei ar trebui redusă cât mai mult posibil. Ea a precizat că nu a fost identificat un sedativ sau opioid care să crească în mod particular riscul de complicații, deși anumite protocoale pot fi mai potrivite în funcție de pacient și de intervenția efectuată.

Evaluarea riscului înainte de anestezie

Rebecca A. Johnson a recomandat ca fiecare pacient brahicefalic să fie evaluat și încadrat într-un scor de risc înainte de anestezie. Ea a menționat sistemele de evaluare BRisk (Brachycephalic Risk) și sistemele de clasificare bazate pe conformație sau pe gradul de stenoză al nărilor la rase precum pugul și buldogul francez.

Conform acestor sisteme, un scor BRisk mai mare de 3 indică un risc mediu spre ridicat de complicații, iar un scor peste 4 indică un risc ridicat și justifică o discuție cu proprietarul înaintea procedurii.

Ea a recomandat utilizarea împreună cu clasificarea ASA, preluată din medicina umană. Astfel, doar conformația brahicefalică este suficientă pentru ca un pacient sănătos programat pentru o intervenție electivă să fie încadrat automat în categoria ASA 2. Rebecca A. Johnson a subliniat și importanța consemnării acestor evaluări în fișa medicală, afirmând că „Dacă nu îl notezi, este ca și cum nu s-ar fi întâmplat.”

De ce sunt animalele brahicefalice mai expuse complicațiilor?

Pe lângă stenoza nărilor și eversia saculilor laringieni, Rebecca A. Johnson a atras atenția asupra rolului cornetelor nazale, care rămân prezente chiar și după intervențiile chirurgicale și pot explica de ce unele operații nu rezolvă complet problemele respiratorii.

La acestea se adaugă limba voluminoasă, traheea flască, epiglota de dimensiuni reduse și granuloamele de la nivelul pliurilor vocale.

Ea a explicat că reducerea la jumătate a diametrului căilor respiratorii determină o creștere de 16 ori a rezistenței la fluxul de aer și a efortului respirator. Presiunea negativă din torace favorizează apariția edemului, inclusiv a edemului pulmonar, crește concentrația de dioxid de carbon din sânge și reduce nivelul oxigenului.

De asemenea, inflamația care apare după intubație poate îngusta și mai mult căile respiratorii deja afectate, motiv pentru care Rebecca A. Johnson a recomandat utilizarea unor sonde endotraheale de dimensiuni potrivite și evitarea traumatizării căilor respiratorii.

Alți factori care cresc riscul sunt tonusul vagal crescut, aritmiile ventriculare, hipoxia cronică și afecțiunile gastrointestinale, inclusiv hernia hiatală și refluxul gastroesofagian. Un istoric de boli gastrointestinale crește și riscul de aspirație.

Pregătirea începe înainte ca pacientul să ajungă în clinică

Rebecca A. Johnson a explicat că stresul determină eliberarea de catecolamine, ceea ce poate agrava multe dintre problemele acestor pacienți. Din acest motiv, ea a recomandat reducerea timpului petrecut în sala de așteptare, programarea intervențiilor la începutul zilei, semnarea documentelor înainte de prezentarea în clinică și, acolo unde este posibil și permis de legislația locală, așteptarea pacientului în mașina proprietarului până la momentul procedurii.

Pentru reducerea stresului, ea utilizează gabapentin administrat cu o zi înainte și în dimineața intervenției, alături de alte medicamente alese în funcție de fiecare pacient. De asemenea, a discutat despre truse de medicație preanestezică pe care proprietarii le pot administra acasă înaintea prezentării la clinică. Acestea pot include gabapentin, trazodonă, melatonină, maropitant, ondansetron sau cisapridă, în funcție de necesitățile pacientului, pentru reducerea stresului și a complicațiilor gastrointestinale.

În ceea ce privește pregătirea pentru anestezie, Rebecca A. Johnson a recomandat o perioadă de post de 4–6 ore, precedată de o ultimă masă ușor digestibilă, renunțând la perioadele mai lungi de post. Ea a atras atenția și asupra necesității lubrifierii corespunzătoare a ochilor, având în vedere predispoziția acestor animale pentru proptoză și ulcere corneene.

Administrarea de oxigen timp de trei minute înaintea inducției poate prelungi perioada până la apariția desaturării de la aproximativ un minut la aproximativ cinci minute, dacă masca este menținută corect.

Recomandări privind medicația și inducția anesteziei

Referindu-se la medicamentele anticolinergice, Rebecca A. Johnson a afirmat că acestea sunt controversate și că le utilizează rar, deoarece reduc partea apoasă a secrețiilor, dar lasă secrețiile mai vâscoase și mai greu de eliminat.

Ea a prezentat diferite opțiuni de opioide, de la butorfanol pentru analgezie ușoară și de scurtă durată până la fentanil pentru analgezie intensă. Totodată, a descris utilizarea lidocainei intravenoase sau a fentanilului pentru reducerea tusei la intubație și o tehnică de inducție care combină ketamina și propofolul.

Rebecca A. Johnson a subliniat că inducția prin mască nu este recomandată la acești pacienți și a atras atenția că animalele sedate nu trebuie lăsate nesupravegheate, deoarece relaxarea musculară poate duce rapid la obstrucția căilor respiratorii.

Obiectivul este utilizarea unei anestezii echilibrate, a explicat Rebecca A. Johnson, care permite reducerea dozelor fiecărui medicament și limitarea efectelor adverse prin combinarea mai multor tehnici și metode de analgezie.

Ea a recomandat folosirea tehnicilor de anestezie locală, a perfuziilor cu rată constantă și a altor metode analgezice pentru a reduce necesarul de anestezice inhalatorii.

Perioada de recuperare necesită cea mai mare atenție

Rebecca A. Johnson a subliniat că recuperarea este perioada cu cel mai mare risc pentru animalele brahicefalice. În această etapă pot apărea obstrucția căilor respiratorii, hipoxia, hipertermia și aspirația.

Ea a evidențiat importanța diferențierii durerii de disforie și delirul de trezire, deoarece fiecare dintre aceste situații necesită o abordare diferită.

Animalele ar trebui menținute în decubit sternal, iar extubarea trebuie realizată doar atunci când pacientul își poate proteja singur căile respiratorii. Monitorizarea atentă trebuie continuată până la trezirea completă, deoarece multe complicații apar după extubare și nu în timpul anesteziei.

Printre opțiunile discutate pentru gestionarea obstrucției căilor respiratorii după intervenție s-au numărat dexametazona, atunci când este indicată, epinefrina nebulizată, tamponarea căilor respiratorii și, în ultimă instanță, traheostomia.

Rebecca A. Johnson a încurajat clinicile să dezvolte protocoale proprii pentru managementul pacienților brahicefalici, menționând exemplul unui spital în care implementarea unui astfel de protocol a fost asociată cu reducerea episoadelor de detresă respiratorie postoperatorie, deși cazurile de aspirație au continuat să apară.

La finalul prezentării, Rebecca A. Johnson a revenit asupra celor trei idei principale ale sesiunii: animalele brahicefalice prezintă un risc crescut în perioada perioperatorie, managementul pacientului este la fel de important ca alegerea medicamentelor, iar cele mai multe complicații apar în timpul recuperării. Ea a concluzionat că managementul pacientului are un rol mai important decât alegerea medicamentelor.

Sursa: dvm360.com