Bacteria Staphylococcus aureus este larg răspândită și, în majoritatea cazurilor, nu provoacă boli. Totuși, anumite forme ale acesteia pot deveni patogene, iar unele variante dezvoltă rezistență la antibiotice. O echipă de cercetători de la Universitatea de Medicină Veterinară din Viena (Vetmeduni) a arătat într-un studiu recent că muștele pot juca un rol important în dezvoltarea și răspândirea rezistenței la antibiotice, acționând ca purtători ai bacteriei în fermele de porci.

Bacterii rezistente și răspândite în fermele de porci

Staphylococcus aureus, mai ales forma sa rezistentă la meticilină (MRSA), reprezintă o provocare semnificativă pentru sănătatea publică. Această bacterie este rezistentă la antibioticele β-lactamice și deseori prezintă rezistență multiplă. MRSA asociat cu animalele (LA-MRSA), în special complexul clonal 398 (CC398), este întâlnit frecvent în fermele de porci.

Pentru a înțelege mai bine rolul muștelor în transmiterea bacteriei, cercetătorii au analizat prezența și caracteristicile moleculare ale MRSA la muștele de casă (Musca domestica) și la muștele de grajd (Stomoxys calcitrans) din fermele austriece de porci. 

„Am urmărit să aflăm mai multe despre rolul lor în transmiterea MRSA și în rezistența antimicrobiană”, a explicat Lukas Schwarz, autorul principal al studiului, din cadrul Centrului Clinic pentru Medicina Populațiilor de Pești, Porci și Păsări al Vetmeduni. 

MRSA a fost identificat în 41,7% dintre cele 24 de ferme de porci analizate. Izolatele bacteriene au fost găsite în 53,2% dintre muștele de casă, 19,1% dintre muștele de grajd, 17% dintre probele prelevate de pe cizmele lucrătorilor și 10,6% dintre probele de praf.  

„Toate izolatele au fost rezistente la cefoxitin și aparțineau complexului CC398, purtând diferite gene de rezistență”, a precizat Flora Hamar, autoarea principală a studiului.

Rezistența nu s-a limitat la antibioticele β-lactamice. Cercetătorii au identificat o rezistență de 100% la tetraciclină, 74% la eritromicină și clindamicină, 32% la ciprofloxacină și 17% la combinația trimetoprim-sulfametoxazol. În 94% dintre izolate s-a constatat rezistență multiplă (MDR). Cauzele exacte ale acestei rezistențe multiple nu sunt încă clare, dar vor fi investigate într-un proiect viitor.

Muștele de casă, vectori mai importanți decât muștele de grajd

Muștele de casă s-au dovedit purtători mai frecvenți ai bacteriei MRSA (26%) comparativ cu muștele de grajd (9,4%). Probele de mediu, inclusiv cele de praf și de pe cizme, au confirmat contaminarea extinsă din adăposturi.

„Studiul nostru arată prevalența ridicată a bacteriei LA-MRSA în fermele austriece de porci și identifică muștele drept vectori care contribuie la răspândirea sa”, a subliniat Lukas Schwarz. El a adăugat că rezultatele evidențiază necesitatea aplicării unor măsuri riguroase de biosecuritate, cum ar fi combaterea eficientă a muștelor și protocoale stricte de igienă, pentru a reduce riscul asociat MRSA în mediile agricole.

Cercetătorii consideră că măsurile de sănătate publică ar trebui să se concentreze pe utilizarea atentă a antibioticelor și pe o abordare One Health, pentru a limita răspândirea bacteriilor rezistente între oameni, animale și mediul înconjurător. Printre măsurile integrate se numără controlul populațiilor de muște de casă și muște de grajd din ferme, pentru a preveni răspândirea bacteriilor rezistente între adăposturi și în mediul exterior.

Sursa: vetmeduni.ac.at