Un studiu recent publicat în Journal of Animal Physiology and Animal Nutrition evidențiază faptul că temperatura de procesare a hranei pentru câini poate influența semnificativ nivelul unor compuși chimici asociați reacțiilor de tip Maillard, inclusiv produși finali de glicare avansată (AGEs).

Cercetarea, realizată de echipa Food Quality and Safety (FoQuS) din cadrul Hacettepe University, a analizat 41 de produse comerciale pentru câini, incluzând diete proaspete, hrană uscată (kibble), hrană umedă, produse liofilizate și presate la rece. Analiza de laborator a vizat markeri precum lizina disponibilă, produși de glicare, compuși α-dicarbonilici, acrilamidă și furfurali.

Rezultatele arată diferențe clare între tipurile de hrană, în special în funcție de nivelul de procesare termică. Hrana umedă a înregistrat cele mai ridicate concentrații de AGEs, inclusiv CML și CEL, precum și niveluri crescute de compuși α-dicarbonilici, sugerând o expunere termică mai intensă. În cazul hranei uscate, s-a observat un grad mai mare de „blocare” a lizinei, ceea ce indică o reducere a disponibilității acestui aminoacid esențial.

În contrast, dietele proaspete au prezentat un conținut mai ridicat de lizină totală și, în general, niveluri mai scăzute de produși avansați de glicare, deși markerii inițiali ai reacției Maillard au fost totuși detectați. Acrilamida a fost identificată doar în două probe de hrană uscată, iar anumite tipuri de furfurali nu au fost detectate în niciun produs analizat.

Studiul nu a identificat o corelație între prețul produselor și nivelul acestor compuși chimici, sugerând că procesarea, mai degrabă decât costul, este un factor determinant.

Autorii subliniază însă că rezultatele trebuie interpretate cu precauție. Studiul este de tip observațional și nu stabilește o relație directă între tipul de dietă și efectele clinice asupra sănătății câinilor. De asemenea, dimensiunea inegală a eșantioanelor și condițiile de depozitare ar fi putut influența unele rezultate.

În plus, efectele asupra sănătății ale consumului de AGEs la animalele de companie rămân insuficient clarificate, fiind un domeniu în curs de cercetare atât în medicina veterinară, cât și în nutriția umană. Autorii menționează și posibile conflicte de interese, studiul fiind finanțat de o companie din industria hranei pentru animale, iar unul dintre coautori fiind afiliat unei firme producătoare de hrană proaspătă.

Pentru medicii veterinari, concluzia principală este că metoda de procesare a hranei poate influența anumite caracteristici nutriționale, însă semnificația clinică a acestor diferențe nu este încă pe deplin stabilită. În recomandările nutriționale, procesarea trebuie luată în considerare alături de factori esențiali precum vârsta animalului, starea de sănătate și compoziția generală a dietei.

Sunt necesare studii suplimentare care să coreleze aceste rezultate de laborator cu efecte clinice concrete, înainte de a formula recomandări ferme pentru practica veterinară.

Sursa: https://improveinternational.com