Cercetători de la Washington State University au dezvoltat un model predictiv care ar putea ajuta la identificarea mai eficientă a speciilor animale care găzduiesc virusuri zoonotice emergente și agenți patogeni periculoși, precum virusul Ebola, care se pot transmite de la animale la oameni. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista EcoHealth.

Confirmarea unei specii care servește drept rezervor pentru un virus este importantă pentru înțelegerea și prevenirea transmiterii acestuia către oameni. Totuși, acest proces necesită detectarea virusului activ la un animal infectat, ceea ce poate fi dificil deoarece infecțiile sunt adesea rare, de scurtă durată și influențate de variații sezoniere. În multe cazuri, virusul poate fi detectat doar în anumite perioade scurte din cursul anului.

Modelul a fost dezvoltat de cercetători din cadrul Paul G. Allen School for Global Health, parte a College of Veterinary Medicine de la Washington State University. Acesta utilizează informații detaliate despre speciile suspectate că ar putea găzdui virusul, inclusiv date serologice care pot indica infecții anterioare și caracteristici biologice sezoniere, cum ar fi ciclurile de naștere. Scopul este identificarea perioadelor în care infecțiile sunt cel mai probabil active.

„Identificarea gazdelor reprezintă o provocare majoră pentru multe boli zoonotice”, a declarat Erin Clancey, biolog specializat în analiză cantitativă la Washington State University și coordonatoarea dezvoltării modelului. Aceasta a precizat că noua abordare oferă posibilitatea de a identifica momentele în care probabilitatea de a găsi virusul în populațiile sălbatice este cea mai mare.

Deși modelul poate fi aplicat oricărui virus zoonotic, Ebola a reprezentat un interes special pentru colaboratoarea sa, Stephanie Seifert, profesor asistent și coordonatoarea laboratorului Molecular Ecology of Zoonotic and Animal Pathogens din cadrul Allen School.

De la primul focar cunoscut la oameni, înregistrat în 1976 în Republica Democrată Congo, virusul Ebola a reapărut periodic. Epidemia din Africa de Vest din perioada 2014–2016 a infectat peste 28.000 de persoane și a provocat peste 11.000 de decese. În prezent, Africa Centrală se confruntă cu un focar al tulpinii Bundibugyo a virusului Ebola, declarat de Organizația Mondială a Sănătății drept Urgență de Sănătate Publică de Interes Internațional.

În ciuda deceniilor de cercetare, rezervorul natural al virusului Ebola nu a fost confirmat, deși mai multe specii de lilieci sunt considerate candidate probabile.

„Acesta este un virus care probabil există la niveluri foarte scăzute în populațiile de animale sălbatice și apare într-una dintre cele mai bogate regiuni ale lumii din punct de vedere al biodiversității”, a declarat Stephanie Seifert. Aceasta a comparat căutarea rezervorului natural al virusului cu găsirea unui ac într-un car cu fân.

Modelul a fost testat inițial folosind date simulate, pentru care perioadele de infecție erau deja cunoscute, iar rezultatele au arătat că poate prezice cu acuratețe aceste tipare. Ulterior, cercetătorii au aplicat modelul pe date publicate anterior despre specii de lilieci suspectate că ar putea găzdui virusul Ebola, inclusiv liliecii fructivori de culoarea paiului și liliecii cu cap de ciocan, pentru a identifica perioadele în care infecțiile erau cel mai probabil prezente.

Prin identificarea acestor intervale restrânse, modelul poate contribui la eficientizarea activităților de teren. Prelevarea de probe din populațiile de animale sălbatice este adesea costisitoare și dificilă din punct de vedere logistic, mai ales în regiuni izolate, unde accesul, relieful și condițiile meteorologice sezoniere pot reprezenta obstacole importante.

„O provocare majoră nu este doar identificarea speciei potrivite, ci și stabilirea momentului potrivit pentru recoltarea probelor”, a declarat Stephanie Seifert. Aceasta a explicat că, dacă acea perioadă este ratată, șansele de a detecta virusul sunt reduse.

Pe lângă stabilirea momentului optim pentru prelevarea probelor, modelul ar putea ajuta și la înțelegerea perioadelor în care este mai probabil să apară transmiterea virusului de la animale la oameni. Compararea perioadelor estimate de vârf ale infecțiilor din populațiile sălbatice cu momentul apariției focarelor la oameni ar putea permite identificarea unor modele utile pentru supraveghere și intervenție.

„Nu poți petrece un an întreg într-o regiune izolată așteptând momentul potrivit. Este nepractic și costisitor”, a declarat Erin Clancey. Aceasta a subliniat că modelul oferă cercetătorilor posibilitatea de a planifica mai eficient activitățile de teren atunci când resursele sunt limitate.

Sursa: phys.org