Aceste modificari sunt inaparente clinic in prima jumatate a gestatiei, apoi devin din ce in ce mai evidente si ajung la valoarea maxima in momentul partu - ritiei. in timpul perioadei puerperale, capacitatea de aparare si de adaptare a organismului este redusa, ceea ce va determina aparitia complicatiilor puerperale, mai ales a bolilor aparatului genital si afectiunilor metabolice, care vor determina reducerea fecunditatii dupa fatare.

La nivelul aparatului genital sunt intalnite leziuni produse in timpul parturitiei (mai mult sau mai putin grave), iar la nivel uterin se afla lichide, tesuturi distruse (provenite de la nivelul endometrului sau invelitorilor fetale) si sange. Acest amestec lichid aflat intr-o cavitate inchisa si cu temperatura optima, constanta vor constitui un mediu deosebit de favorabil pentru dezvoltarea florei bacteriene, flora care isi poate exacerba patogenitatea. Secretia lactata contribuie si ea la suprasolicitarea organismului modificand homeostazia organismului.

Din punct de vedere endocrin, la majoritatea speciilor, lactatia este defavorabila involutiei uterine. La toate aceste modificari se pot adauga distociile (aparute in timpul parturitiei), care pot agrava modificarile genitale si perturba activitatea sistemului nervos precum si alte maladii care se pot acutiza in timpul acestor perioade.Datorita acestor considerente perioada puerperala este considerata o perioada critica in viata reproductiva a femelelor, aflanduse la hotarul dintre fiziologic si patologic.