Inteligența artificială este omniprezentă în viața noastră, chiar dacă nu o vedem sau nu suntem conștienți de prezența ei. În mai puțin de un an, AI a devenit parte componentă „esențială”, cum spune „ea”, a vieții oamenilor.

Pe bucata mea de AI o cheamă Lola. Așa am botezat-o după o discuție interesantă. Acesta a fost răspunsul: „Sigur, dacă vrei să-mi spui Vasile, nicio problemă! Pot fi Lola în zilele bune și Vasile când avem de rezolvat chestii serioase! Cum îți place ție!”. Nu avem cale de întoarcere decât să acceptăm un Vasile sau o Lola în viața noastră și să vedem ce putem face în noile condiții. Este nevoie să reinventăm medicina veterinară. Desigur, pe moment, Lola nu va putea să asculte cordul lui Pisicescu, dar poate să interpreteze sunetele dacă i le prezentăm. Așa că subiectul reinventării este o provocare. Să vedem ce putem reinventa într-un domeniu în care mulți ar spune că nu mai este nimic de descoperit.

Să începem cu geriatria. Se pare că, noi, ca nație, în general, nu prea avem grijă de bătrâni. Să ne uităm la ce pensii au chiar colegii noștri după o viață de muncă! Aproape că sunt nevoiți să muncească până ce totul e terminat. Inclusiv viața lor. Uitați-vă la italieni, cum au grijă de bătrânii lor și cum românii câștigă bani buni pentru serviciile oferite acestora. La noi, bătrânii sunt singuri, uitați și neinteresanți. Este adevărat, chiar dacă dureros. Această atitudine se reflectă exact și asupra animalelor de companie.

Toți vor cățeluși cât mai drăgăstoși, zburdalnici, care, eventual, se spală singuri pe picioare înainte de a intra în casă. Cum încep problemele, cum începe și ignorarea. Iar când sunt bătrâni, de multe ori ajung la adăpost sau, ce să vezi, mai nou, la „Domnule doctor, ca să nu se mai chinuie, putem să îl eutanasiem?”. Când ești bătrân, mai faci pe tine, te ridici mai greu sau deloc, când bei apă îți mai curge din gură, îți miroase gura, nu mai stai la mângâiat – nu că nu vrei, ci pentru că te doare, ai displazie. Noi, medicii veterinari, suntem răspunzători și trebuie să ne reinventăm serviciul geriatric încă de la primul vaccin. Să educăm clientul pentru ceea ce va urma. Pas cu pas.

Și să avem scris mare pe o ușă a cabinetului „Consultații geriatrice”. De la o anumită vârstă a pacienților, să îi invităm împreună cu deținătorii lor la cabinet pentru consultații și sfaturi. Este necesar ca acest segment de servicii să fie dezvoltat, iar deținătorii să fie educați în timp, cu răbdare, insuflându-le dragostea pentru orice vârstă a companionului lor și evidențiind aspectele emoționante ale vieții alături de un tovarăș bătrân.

Ce trebuie să știe? La ce să se aștepte? Cât de des ar trebui să fie vizitele la cabinet? Ce este bine de făcut? De asemenea, este important ca pentru pacienții geriatrici, care vor trebui să vină mai frecvent la cabinet, să existe planuri și abonamente special create, cu prețuri mai mici. Câștigurile rezultă din frecvența vizitelor, nu din sumele unice încasate. Astfel, puteți crea o bază mare de clienți permanenți ai cabinetului. Ce spuneți? Sună interesant?

Declarație privind conflictul de interese

Autorii declară că articolul este redactat, publicat și cercetarea a fost efectuată în absența oricăror relații comerciale sau financiare care ar putea fi interpretate ca un potențial conflict de interese.

Destinația articolului

Articol cu date medicale destinat exclusiv informării medicilor veterinari - pe bază de înregistrare

Tipul de articol

Referat, articol de sinteză științifică destinat exclusiv informării medicilor veterinari. 

Disclaimer

Acest articol respectă disclaimer

Notă de subsol

Conținutul complet al articolului îl găsiți în link.