Cuprins:

Știri:

00:26 Lucruri esențiale pentru internshipuri în cabinetele veterinare

01:16 Stagiatură vs. Internship: diferențele esențiale pentru medicii veterinari

02:05 Suprataxarea pentru contractele part-time: ce trebuie să știe medicii veterinari

Noutăți în știintă

03:03 Studiul modului de transmitere aeriană a virusului H5N1 la mamifere. 

03:56 Niveluri ridicate de gripă H5N1 detectate la șoareci hrăniți cu lapte crud de la vaci infectate

Analiza săptămânii

04:41 Tarifele în medicina veterinară -  a doua parte.

11:13 Analiza dezbaterilor din social media

20:03 Cum este în Franța

Știri:

 O nouă serie de absolvenți termină în curând. De aceea știrile de astăzi sunt despre cum putem să-i angajăm și ce facilități avem.

1.  Lucruri esențiale pentru internshipuri în cabinetele veterinare

Într-o lume în care dezvoltarea profesională rapidă și experiența practică sunt esențiale, internshipurile au devenit un instrument indispensabil pentru pregătirea noilor talente. Cu toate acestea, organizarea și desfășurarea unui program de internship nu sunt lipsite de provocări și reglementări stricte. Pentru medicii veterinari care doresc să integreze tineri interni în echipele lor, cunoașterea detaliată a Legii nr. 176/2018 este importantă. De la încheierea contractelor până la desemnarea îndrumătorilor și respectarea indemnizațiilor minime, fiecare aspect trebuie gestionat cu atenție. Acest articol vă va ghida prin cele șapte lucruri esențiale pe care trebuie să le știți înainte de a începe un program de internship în cadrul cabinetului dumneavoastră veterinar.

2. Stagiatură vs. Internship: Diferențele esențiale pentru medicii veterinari

Caracteristici cheie ale stagiaturii:

• Durată: Șase luni.
• Contract: Este necesar un contract individual de muncă și un contract de stagiu.
• Remunerație: Stagiarul primește un salariu stabilit în contractul de muncă.
• Beneficii financiare: Angajatorii pot primi subvenții de la stat în valoare de 2.250 lei/lună pentru fiecare stagiar.

Caracteristici cheie ale internshipului:

• Durată: Până la șase luni, dar poate fi și mai scurt.
• Contract: Internshipul se desfășoară în baza unui contract de internship, fără a implica un raport de muncă.
• Indemnizație: Internii primesc o indemnizație de cel puțin 50% din salariul minim brut.
• Beneficii financiare: Angajatorii pot primi 4.586 lei (aproximativ 1.000 de euro) pentru fiecare intern angajat pe perioadă nedeterminată după încheierea internshipului, cu condiția păstrării acestuia timp de doi ani.

Vedeți care sunt diferențele esențiale pentru medicii veterinari 

3. Suprataxarea pentru contractele part-time: ce trebuie să știe medicii veterinari

Începând cu luna iulie 2024, vor intra în vigoare noi reglementări privind suprataxarea pentru contractele de muncă part-time. Pentru anul 2024, Guvernul a introdus o facilitate care constă într-o sumă netaxabilă, conform OUG 115/2023 și OUG 59/2024. Începând cu 1 iulie 2024, această sumă netaxabilă va crește de la 200 de lei la 300 de lei. Aceasta se aplică atât salariaților cu normă întreagă, cât și celor cu normă parțială, dar în mod diferit. Aceste modificări vor avea un impact semnificativ asupra angajatorilor, inclusiv asupra cabinetelor veterinare care angajează personal cu normă parțială. Este esențial ca medicii veterinari care dețin cabinete să fie la curent cu aceste schimbări pentru a-și gestiona corect resursele umane și financiare.

Detaliile despre aceste facilități fiscale , le găsiți în articolele pe veterinarul.ro. 

Noutăți în știință

Nu vin vești bune referitor la gripa aviară.

Studiul modului de transmitere aeriană a virusului H5N1 la mamifere

Gripa aviară continuă să se extindă la alte mamifere. În martie 2024, gripa aviară H5N1 înalt patogenă a fost identificată la bovinele de lapte pentru prima dată în Statele Unite. Până în luna mai, nouă state au raportat focare de infecție. Deși metoda de transmitere printre bovine este încă necunoscută, noi cercetări publicate pe 15 mai în Nature Communications demonstrează că o tulpină înrudită de H5N1, subtipul cladei 2.3.4.4b, care a provocat un focar la nurcile de crescătorie în 2022, s-a transmis prin aer la un număr limitat de dihori. Detalii in articolul pe veterinarul.ro

Niveluri ridicate de gripă H5N1 detectate la șoareci hrăniți cu lapte crud de la vaci infectate 

Cercetările recente arată că șoarecii hrăniți cu lapte crud de la vaci infectate cu H5N1 au prezentat niveluri ridicate de virus în organele respiratorii și niveluri mai scăzute de virus în alte organe vitale. Aceste descoperiri sugerează că consumul de lapte crud de către animale poate prezenta un risc de infecție cu H5N1 și ridică întrebări cu privire la riscul potențial pentru oameni.

Analiza săptămânii

Să continuăm discuția despre tarifele în medicina veterinară - a doua parte

În podcastul de săptămâna trecută, am plecat de la două ipoteze și, analizând argumentele faptice și legislative, am ajuns la următoarele concluzii:

Nu putem stabili, prin înțelegeri de orice formă, prețuri minime sau maxime pentru activitățile sanitare veterinare care să fie de referință, deoarece acest lucru nu este legal conform legilor concurenței. Fiecare cabinet stabilește propriul preț.

În crearea prețului pentru un serviciu medical veterinar se adună costurile fixe: cota pentru salariul medicului și/sau asistentului (dacă este cazul), consumabilele, medicamentele, amortizările, costurile fixe ale cabinetului și, dacă mai rămâne loc, profitul. Acestea sunt principiile de stabilire a prețului unui serviciu, dictate de literatura de specialitate financiar-contabilă și reglementate legal de legile fiscale ale României și UE.

Conform legilor naționale și europene, există un salariu minim care trebuie aplicat de toate entitățile economice din România. A plăti un medic veterinar cu salariul minim pe economie este jalnic, dacă nu chiar imoral.

Cu alte cuvinte, prețul serviciului veterinar este dictat de piață prin costuri și jocul cerere-ofertă. 

Cel care plătește serviciul, fie că este statul, fermierul sau proprietarul de animale de companie, va căuta să plătească cât mai puțin pentru cât mai mult beneficiu. Cabinetul medical va încerca să ofere un serviciu cât mai ieftin ca și costuri, dar cu un profit cât mai mare, deci un preț cât mai ridicat.

Apar, în cazul serviciilor medicale, umane sau veterinare, problemele etice veșnice:

1. Este moral să pui un preț cât mai mare pentru un serviciu care ameliorează o suferință?

2. Este moral să nu oferi un serviciu medical dacă nu ești plătit cu cât ceri?

Din punct de vedere economic, nu poți pleca cu mașina din service, dacă nu achiți integral factura. Nu poți pleca din magazin, dacă nu poți achita integral mâncarea. Legal, nu poți circula cu mașina dacă nu ai ITP și asigurare, așa cum a subliniat un coleg de-al nostru pe Facebook.

În medicina umană, situația moralitate versus business s-a rezolvat. Statul a impus un salariu minim pentru medici și un calcul în funcție de grade, specializări și vechime. Serviciile medicale de stat și cele private pleacă de la aceste salarii în negociere.

Să vedem câteva exemple de salarii în sistemul medical din 2024:

• Medic primar: 12.500 de lei brut
• Medic rezident anul 1: 5.700 lei brut
• Asistent medical: 3.900 lei brut
• Infirmieră: 3.550 lei brut
• Brancardier: 2.950 lei brut

Situația este clară. Costul unei intervenții medicale se calculează astfel: preț ora cadru medical + costuri fixe + costuri variabile + profit.

De ce s-a ajuns la această situație cu veniturile și salariul minim pentru medicii umani? Deoarece toți plecau din țară și pur și simplu nu mai erau medici disponibili.

Interesant este că, pe social media, există mult prea puține comentarii referitoare la prețurile din cabinetele private ale medicilor umani. În domeniul veterinar, abundă comentariile negative referitoare la costul serviciilor medicale veterinare. Fermierii aproape că urăsc medicii veterinari din cauza prețurilor. De ce s-a ajuns la această situație? Ați putea spune că, în cazul medicinii umane, costurile se referă la propria persoană, iar în domeniul veterinar se referă la altceva. Dar unii oameni iubesc animalele de companie ca pe propriii copii și totuși se arată nemulțumiți. În cazul fermierilor, care trăiesc și câștigă bani de pe urma intervenției medicilor veterinari, de ce există acest comportament?

Este vorba doar de percepția valorii. În cazul medicinii umane, pacienții evaluează actul medical și valoarea acestuia după cum se simt mai bine sau mai rău. Dacă au plătit pentru o intervenție care nu a reușit, reclamațiile curg la parchet și Colegiul Medicilor.

În cazul medicinii veterinare, în afară de medicul veterinar care știe și înțelege ce a făcut, restul oamenilor din jurul său, mai ales cei care au plătit, oricare ar fi ei (stat, fermier, aparținător al animalului de companie), nu înțeleg absolut nimic. Nu își dau seama dacă situația animalului este mai bună sau mai rea. Pur și simplu nu înțeleg pe ce au dat banii și de ce au suferit așa de mult. De aici provin toate problemele în medicina veterinară referitoare la tarife.

Suplimentar, în medicina veterinară din România există următoarea anomalie, pe care am să o formulez ca o întrebare pe care am primit-o de la un vecin: „De ce, în localitatea rurală în care trăiesc părinții mei, vaccinarea antirabică la câine este gratuită, plătită de stat, iar la cabinetul veterinar unde îmi duc eu câinele este contra cost și costă 50 de lei?” Cum vede, cum percepe deținătorul animalelor de companie de la oraș această situație?

O mare iubitoare de animale a formulat, la adresa unui medic veterinar, următoarea reclamație: „L-am chemat pe domnul doctor să îmi vaccineze cățelușii (50 de bucăți) și mi-a cerut o mulțime de bani. Dar vecinii mei au vaccinat câinii gratuit. Nu vreau să-i plătesc, na... Ce o să-mi faceți? Și nici nu vă primesc în curte. Vorbiți cu avocatul meu.” Eu, gură cască în fața medicului veterinar de la un cabinet privat de animale mici, medicului veterinar concesionar, proprietarei înconjurate de vecini (care o reclamau că are mult prea mulți câini), avocatului, poliției, poliției animalelor și jandarmilor. Ce ar fi trebuit să spun eu? Fiecare avea propria dreptate și propriul adevăr. Orice aș fi spus, mi-aș fi pus în cap pe toți ceilalți și pur și simplu nu aș fi avut dreptate. Fiecare adevăr al fiecărui grup de oameni din fața mea avea în spate legi clare.

Și această situație este o anomalie. Cum se poate corecta? Sunt persoane cu multă carte în domeniul nostru care au puterea să rezolve această situație. Poate doar ar trebui să asculte mai atent vocea medicinii veterinare? Semnale sunt foarte multe și din toate direcțiile. Cuțitul nu a ajuns încă la os, dar nu mai este mult, iar lucrurile evoluează încet și sigur. Știți, ca broasca aceea pusă la fiert care nu simte cum se apropie apa de punctul de fierbere.

Continuând în acest mod,ducem medicina veterinară într-un viitor previzibil care nu este favorabil nici medicilor veterinari, nici CMVRO, nici ANSVSA și nici proprietarilor. În această direcție este posibilă dispariția medicilor veterinari individuali, creșterea prețurilor, goluri în aplicarea măsurilor de prevenție, goluri în monitorizarea bolilor grave, circulația medicamentelor la negru. Lumea trebuie să se descurce și nu va aștepta pe nimeni. Viața nu ne așteaptă.

Ce spun medicii veterinari că ar trebui să se întâmple - am făcut un sumar din răspunsurile primite pe social media, telefonic sau prin mesaje:

1. Dacă ar trebui sau nu să se modifice sistemul actual.

• Există colegi care consideră că sistemul: prezența la cabinet 8 ore pe zi, asigurarea a tot ce este necesar pentru cabinet și verificare o dată pe an sunt suficiente cu plata o dată pe lună. Din păcate și eu pot să spun că nu se mai poate așa, dar este o opinie vehiculată mai ales printre colegii mai în vârstă care au prins vremurile trecute.
• Unii medici veterinari spun că nu ar trebui să se întâmple nimic mai mult decât este acum așa cum afirmă și colegul nostru că „"OUG 117,...." a fost o "lege" bună, care menține în teren un personal sanitar veterinar înalt calificat care își face datoria chiar prin simpla supraveghere, știut fiind că prevenția este esențială pentru menținerea sub control a situației epizootologice la nivel național. Consider de asemenea că actualizarea tarifelor în concordanță cu creșterile salariale și evoluția prețurilor este imperios necesară“.
• Dar există colegi mai tineri care nu își mai doresc acest sistem de plată, ci un sistem dinamic cum este această propunere: „Acesta este motivul pentru care aș prefera ca plata să fie efectuată de către proprietar. În acest fel, fiecare entitate își va face treaba și în loc de controale asupra MVLPI, vor exista controale la unități-exploatatii (conform Reg EU), CARE VOR CONDUCE PROPRIETARII CĂTRE CABINETE !“. În acest segment există două categorii. Una care dorește ca statul să subvenționeze prin crescătorul de animale plata acțiunilor concesionate. Cealaltă categorie, mai drastică, dorește separarea celor profesionale de neprofesionale, strict prin diferențierea ca și comerciale și necomerciale și tratarea separat și ca subvenție și ca monitorizare și acțiuni. 

2. Cine să plătească acțiunile dispuse de stat:

• 87% dintre medicii veterinari spun că acțiunile sanitare veterinare ar trebui să fie plătite integral de stat. A mai existat o categorie minoritară care spunea că ar dori ca acțiunile să fie plătite doar de proprietari, dar care a dispărut până la finalul votului. A mai rămas o categorie care a votat ca plata sa fie făcută parțial de stat, parțial de proprietar, dar este minoritară. Ce este interesant este că media de vârstă a acestei categorii este de sub 35 de ani.
• Argumentul adus de un coleg spune așa: „Nu se pot face campanii naționale cu bani de la oameni. Știți foarte bine că și dacă este gratis, tot ne lovim uneori de obstacole și trebuie răbdare și muncă de convingere.”
• Ca un contrargument care poate fi perfect valabil, poate fi amintit următorul răspuns: „În situația de față suntem la mila proprietarilor, în genunchi, rugându-ne de ei. Din momentul în care trebuie să plătească, autoritățile statului vor fi OBLIGATE să găsească pârghii, în așa fel încât fiecare proprietar să se conformeze legii. Acum această obligație (de facto) este a noastră, noi trebuie să găsim soluții în așa fel încât să îndeplinim Planul cifric” și efectuarea integrală a acțiunilor - ceea ce este perfect adevărat.
• O cale de mijloc între cele două prezentate este ceea ce spune alt coleg: „Acțiunile sanitar-veterinare obligatorii, inclusiv identificările (crotalie, microcip+manoperă) trebuie suportate de stat, iar lipsa executării acțiunilor să revină în sarcina proprietarului de animale, nu a medicului veterinar.”
• Și ca o sinteză: „Totuși, în România, legea a devenit facultativă... și pentru unii și pentru alții... regulamentele (mult trâmbițate) europene sunt sau nu aplicate în totalitatea lor? Mai nou, instituțiile abilitate emit note de serviciu pe bandă, multe în afara legii... și totuși cine răspunde? Noi, autoritatea, țăranul...”
• Iar în final, un coleg spune: „Fiind obligatorii, consider că trebuie plătite de către cel care obligă” și probabil așa este și corect.

3. Referitor la atitudinea proprietarilor de animale, medicii veterinari au avut opinii interesante.

Astfel, o colegă a spus pe bună dreptate: „Până la urmă ar trebui să ne comparăm și să gândim ca și colegii noștri cu cabinete private. Medicul este cel căutat de proprietar și nu invers.” Cele mai multe comentarii la opiniile exprimate le-a avut colegul Marian Stăicuț și este singurul căruia îi spun numele, deoarece a fost și cel mai curajos în abordări și a avut un exemplu interesant. Cel cu stația de ITP: „Dacă nu faceți ITP-ul la mașină, vine inginerul de la stația RAR să se roage de dumneavoastră? Nu! Și cu toate acestea, faceți ITP-ul, și dumneavoastră și... proprietarul de animale va găsi bani pentru ITP. De ce?” Întrebarea este foarte bună. Doar că în acest caz, poliția rutieră, dacă te prinde, îți pune amendă și îți ia și numerele de înmatriculare, iar astfel nu mai poți merge cu mașina. Dacă așa s-ar întâmpla și cu animalele care nu sunt vaccinate, oare le-ar mai scoate din curte? spune un alt coleg. Dl. dr. Stăicuț vine cu potențiale soluții: „Deci nu vine inginerul de la stația ITP să-ți bată în poartă că trebuie să-ți faci ITP-ul? Nici în cazul nostru nu trebuie să fie altfel. Proprietarul te notifică că trebuie să desfășoare acțiunile x, în perioada y. De ce te va notifica proprietarul? Pentru că între timp o echipă, eventual mixtă - Primărie, Poliție - chiar Poliția animalelor și eventual, dar nu obligatoriu, un inspector de la DSV, dar fără nicio legătură cu medicul de liberă practică, au trecut și au verificat câteva exploatații randomizat și au constatat că nu dețin niciun document care să ateste efectuarea acțiunilor sanitar-veterinare, drept pentru care au fost sancționați (avertisment într-o primă etapă). O altă metodă ar fi marcarea de către MVLP în aplicațiile SNIIA a exploatațiilor în care au fost efectuate acțiunile s-v x, y, z. Pentru cele nemarcate și la care a trecut o perioadă mai mare de 12 luni, aplicația trimite o alertă către organele de control care se vor deplasa către exploatațiile respective, fără să deranjeze în vreun fel MVLP. Dacă activitatea s-ar desfășura în acest fel, ce ziceți domnule doctor, comparația ar fi reală? V-ar căuta proprietarul de animale și v-ar ruga el pe dvs. să-i faceți cât puteți de repede acțiunile, indiferent de costuri?”

Sună interesant, spun eu, și responsabilizează și proprietarul. Concluzia care rezultă din majoritatea comentariilor este că responsabilitatea efectuării sau neefectuării acțiunii trebuie să fie la proprietarul animalelor. Ceea ce mi se pare de bun simț.

Din toate mesajele colegilor pe social media, la sondajul propus de dl. profesor Andronie Viorel, Președintele CMVRO, care se referea la cine să plătească manoperele solicitate de stat, au reieșit trei aspecte generale, respectiv:

1. Medicii veterinari nu așteaptă bani gratis, ci vor să muncească cinstit și cu folos.

2. Medicii veterinari vor mai mult decât bani, doresc mecanisme reale, funcționale și aplicabile care să dea sens muncii lor.

3. Medicii veterinari doresc respect și recunoașterea efortului depus de ei, atât din partea statului, cât și din partea proprietarului.

Par solicitări de bun simț și reale. Și medicii veterinari și-au dat seama că piața nu poate fi controlată sau influențată de nimeni, oricât s-ar chinui și orice ar face. Piața este cumulul de relații și interconexiuni între toți actorii pieței. Piața înseamnă schimburi, iar schimbul este un atribut al vieții. Există viață, există schimburi. Curge permanent, continuu și este condusă de legi intrinseci simple pe care nu le putem influența.

Când un organism se îmbolnăvește, noi, ca medici, încercăm să restabilim acest echilibru de schimburi în interiorul organismului și între organism și restul mediului. Doar atât putem face. La fel este și piața economică veterinară și orice piață doriți dvs., chiar și piața Matache. În piața Matache, ca în orice altă piață, există intermediari, producători, impostori, hoți și restul. Încercați să scoateți din piața Matache pe cei care nu au niciun metru de pământ, dar vând ca și producători?  Încercați să le impuneți să nu mai vândă decât anumite produse și la prețuri impuse. Este o utopie. Istoria a dovedit că regimurile totalitare au dispărut tocmai pentru că au încercat să impună reguli ne-naturale cu forța. Au reușit un timp limitat, în funcție de resursele deținute, și cum resursele nu sunt infinite, timpul a decis, iar piața a acționat natural.

Nu este simplu în a găsi o soluție și un mecanism viabil, care să corespundă sistemelor de piață existente astăzi unde jucătorii pe piața veterinară au început să fie fermieri puternici si potenți financiar, fabrici mari de mâncare, firme mari de medicamente, corporații medicale. Acești actori, care în termeni economici se cheamă stekeholderi, nu vor aștepta medicii veterinari autohtoni să se scarpine  după ureche pentru a găsi soluții care sa nu-i lase să moară și care să îi încurce pe ei. Dacă nu vedeți ansamblul și încotro se îndreaptă această piață, înseamnă că jocurile sunt făcute și dvs din păcate nu faceți parte dintre jucători.

Și vă dau două exemple din multe care se pregătesc: 

1. creșterea porcilor și gospodăriile populației.
2. laptele utilizat în fabricile de procesare din România este din Ungaria în cea mai mare parte.

Cu ce vă veți ocupa dvs în viitor? Trageți fiecare concluzia care o doriți, doar să știți că sunteți pe margine nu în teren. 

Pentru a veni în ajutorul celor care pot decide, dar și al medicilor veterinari care caută soluții, am să povestesc cum este în Franța.

Cum funcționează sistemul francez: 

A. În Franța Ordinul Medicilor Veterinari funcționează și reglementează sitemul medical veterinar din 1942.

Au avut timp până astăzi să greșească de mai multe ori până să găsească soluții la probleme la care noi de abia știm a vorbi despre ele. Toți medicii veterinari din Franța, oriunde ar lucra sunt obligați să fie în această organizație.

B. Încă din 1936, hotărârea Mercier a stabilit natura contractuală a relației dintre un îngrijitor și pacientul său.

Decizia Mercier spune așa: „În condițiile în care între medic și clientul său se formează un adevărat contract cuprinzând, pentru medic, angajamentul, dacă nu în mod evident de a vindeca pacientul, cel puțin de a-i acorda îngrijiri, nu oricare, ci conștiincioase, atente și, sub rezerva circumstanțelor excepționale, în concordanță cu datele obținute din știință; încălcarea, chiar și involuntară, a acestei obligații contractuale se sancționează cu o răspundere de aceeași natură, care este și contractuală.”

Cu alte cuvinte, în Franța este obligatoriu un contract între medicul veterinar și deținătorul de animale și decizia Mercier obligatorie.

Care sunt motivele adoptării de Ordinul medicilor veterinari din Franța a acestei reglementări din 1936 - De ce un contract de îngrijire?

• Se întâmplă adesea ca clientul să conteste consimțământul informat despre care medicul veterinar credea că a fost acordat. În acest caz, o explicație orală din partea practicianului, chiar dacă este de bună calitate, va fi insuficientă în cazul unui litigiu adus în fața instanțelor, care necesită dovada materială a consimțământului.
• Un contract scris de îngrijire este un mijloc de comunicare care adaugă seriozitate procedurii medicale.
• Codul Consumatorului prevede că „Orice vânzător de produse sau prestator de servicii trebuie, prin marcare, etichetare, afișare sau orice alt proces adecvat, să informeze consumatorul cu privire la prețuri, posibile limitări ale răspunderii contractuale și condițiile speciale de vânzare (…)”.
• Directiva Servicii impune tuturor furnizorilor de servicii obligația de a furniza clienților lor condițiile generale ale serviciului. Acest concept a fost introdus sub forma Condițiilor generale de funcționare pentru unitățile de îngrijire veterinară (CGFESV). Aceste CGFESV constituie primul nivel al contractului de îngrijire prin descrierea, în termeni generali, a întregii funcționări a locului de practică. Acestea trebuie să fie ușor accesibile publicului și să poată oferi informații despre serviciile oferite și prețurile acestora.

Poate ar fi utilă adoptarea și la noi. Ce spuneți?

C. Salariul minim al unui medic veterinar în Franța este obligatoriu definit în „Contractul colectiv” de muncă și nu are voie să fie mai mic decât remunerație minimă calculată în funcție de nivelul și valoarea punctului convențional. Se negociază în fiecare an între partenerii sociali, adică ordinul medicilor, sindicatele care reprezintă salariații și asociațiile patronale (SNVEL). În fiecare lună, angajatorul are obligația să elibereze medicului veterinar o fișă de plată în care să rezulte salariul de bază și elementele acestuia (ore suplimentare, spor de vechime în muncă, indemnizație de concediu plătită etc.). Salariul plătit este salariul net, care corespunde salariului brut minus contribuțiile salariale la asigurările sociale. Salariul de bază al unui medic veterinar în Franța poate varia semnificativ. De exemplu, poate oscila între 1.922 EUR și 11.891 EUR brut pe lună, cu un salariu mediu de aproximativ 6.907 EUR brut pe lună.

D. Medicul veterinar care deține un mandat de stat

Medicul veterinar care deține un mandat de stat este numit „medic veterinar mandatat”. Este oarecum similar cu medicul veterinar concesionar din România. Nu sunt medici veterinari oficiali. În Franța, un „mandat” sau procură este un act prin care o persoană dă alteia puterea de a face ceva pentru mandant și în numele lui. Îndeplinește misiuni în numele statului. Prefectul, după o cerere de candidaturi, alege dintre candidați un medic veterinar cu care semnează o convenție care stabilește, ca un contract, misiunea, drepturile și îndatoririle medicului veterinar astfel mandatat. În acest caz, statul răspunde pentru prejudiciul cauzat sau suferit de medicul veterinar mandatat, cu excepția cazului de culpă personală. Acești veterinari desemnați de stat realizează diverse misiuni reglementate, inclusiv supravegherea bolilor reglementate, realizarea de acte de profilaxie, controale sanitare și intervenții în cazuri de maltratare a animalelor.

Veterinarii mandatați sunt remunerați de stat pentru serviciile lor. Plata este stabilită prin ordin ministerial și este considerată un venit din exercitarea unei profesii liberale. Aceasta poate varia în funcție de natura și complexitatea misiunilor desfășurate, iar statul este responsabil pentru eventualele daune suferite sau cauzate de aceștia în timpul îndeplinirii atribuțiilor lor.

Să dăm un exemplu de ce atribuții au spre exemplu referitor la câini:

Medicii veterinari sanitari (mandatați) sunt medici veterinari care lucrează cu clienți și care dețin o autorizație sanitară eliberată de prefectul departamentului lor. Ei identifică animalele de companie (cip electronic, tatuaj cu dermograf) și eliberează pașaportul Numai ei pot vaccina animalele împotriva rabiei și pot certifica vaccinarea antirabică pe pașaport. Ei sunt cei care efectuează tratamentul împotriva echinococozei atunci când este obligatoriu și care îl certifică pe pașaportul câinelui. Tot ei sunt cei care examinează animalul și certifică că este în stare bună de sănătate, autorizând documentele de călătorie. Ei pot completa și certificatul internațional de sănătate, dar acesta trebuie apoi validat de un medic veterinar oficial al țării.

E. Fiecare acțiune medicală veterinară plătită de stat, are propriul mod de calcul și propriul act normativ, unde sunt detaliate toate informațiile despre acțiuni, intervenții și plăți

Să luăm un caz concret.

Un decret publicat la 21 mai 2024 stabilește măsurile financiare referitoare la boala hemoragică epizootică, pe care le plătește statul francez medicilor veterinari, și modalitatea de plată.

Decretul stabilește măsurile compensatorii oferite de către stat pentru activitățile desfășurate de medicii veterinari. Astfel, statul plătește vizitele la animalele suspecte și stabilirea diagnosticului de boală epizootică hemoragică (EHD), fiind decontate următoarele activități:

• acțiunile necesare pentru tratarea suspiciunii;
• recensământul animalelor prezente în unitate;
• prescrierea măsurilor sanitare care trebuie respectate;
• raportul de vizită și certificatele corespunzătoare;
• recoltarea de probe destinate diagnosticului de laborator la animalele care prezintă semne clinice susceptibile de a fi legate de EHD. 

Per vizită efectuată, plata este de șase ori valoarea procedurii definite de Ordinul Medicilor Veterinari.

Pentru recoltarea de probe:

• prelevare de sânge de la bovine sau căprioare: o cincime din valoarea procedurii medicale veterinare (la data de 27.05.2024, valoarea procedurii medicale veterinare este de 14,18 euro fără taxe);
• prelevare de sânge la speciile de ovine și caprine: o zecime din valoarea procedurii medicale veterinare;
• în cazul în care este necesară prelevarea de organe în scopul analizelor virusologice, per probă: o cincime din valoarea procedurii medicale veterinare.

Aceste măsuri financiare sunt menite să compenseze activitatea medicilor veterinari și să asigure desfășurarea eficientă a acțiunilor sanitar-veterinare necesare pentru controlul și prevenirea bolilor la animale.

Deplasările cauzate de aceste activități vor fi remunerate conform prevederilor decretului din 30 septembrie 2004 (compensarea cheltuielilor de deplasare și remunerarea timpului de deplasare în cota de 1/15 din AMV pe kilometru parcurs).

Statul acoperă și costul analizelor efectuate într-un laborator autorizat.

Contribuțiile financiare în acest caz vor fi plătite proprietarului animalelor. În cazul în care beneficiarii au încălcat cerințele de sănătate normative, contribuțiile financiare din partea statului vor fi suspendate.

Intervențiile veterinare plătite de stat

În general, intervențiile veterinare plătite din ordinul statului prevăd prețuri pentru:

• vizita la fermă,
• analize de sânge,
• reacții intradermice (la tuberculină, brucelină),
• vaccinări,
• cheltuieli de călătorie.

Până în 2012, aceste prețuri erau stabilite după procedura medicală ordinară (AMO), stabilită în fiecare an de către Consiliul Național al Ordinului Veterinar (CNOV) în funcție de evoluția indicelui prețurilor INSEE la consum. Pentru a rupe dependența de un indice ordinal, prin decretul ministerial din 21 decembrie 2012 a fost instituit un act medical veterinar (AMV), care să se aplice de la 1 ianuarie 2013. Cuantumul acestuia, stabilit în paritate cu AMO, adică 13,85 euro fără taxe, nu a fost niciodată reevaluat. Prețurile politicii de sănătate sunt acum exprimate în AMV. Anumite intervenții sunt supuse unui tarif orar de 6 AMV pe oră. În același timp, AMO a evoluat în fiecare an, fiind în medie de 14,14 din 2015.

Valoarea punctului: În 2024, valoarea punctului utilizat pentru calcularea salariilor în sectorul veterinar a fost stabilită la 17,40 EUR pe oră, o creștere de 4% față de 2023. Această valoare este utilizată pentru a calcula salariile minime și alte remunerații în funcție de poziția și responsabilitățile medicului veterinar. Nu se acceptă salarii mai mici decât aceste sume, indiferent dacă plătește statul sau cabinetul veterinar salariul.

Concluzii despre sistemul francez

Există contracte între medicii veterinari și proprietarii de animale pe care aceștia trebuie să le semneze dacă vor ca medicul să efectueze vreo acțiune/intervenție medicală. Lipsa contractului reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale.

În calculul salariului unui medic veterinar se pleacă de la salariul minim aprobat la nivel de stat prin negociere între toți actorii implicați și este calculat pe oră. Salariul minim este obligatoriu pentru toți medicii veterinari din Franța, la care se adaugă diverși indici.

Statul, pentru tot ceea ce dorește să efectueze ca activități veterinare obligatorii, calculează un cost al întregii acțiuni luând în considerare toate elementele de calcul ale acțiunii respective: salariu pe oră, consumabile, transport, laborator, consultanță, consultație etc., fiind interesat și controlând calitatea actului medical din perspectiva rezultatelor concrete.

Plata compensației pentru activitatea obligatorie se achită proprietarului de animale. Menționăm că sunt activități care nu se plătesc proprietarilor, dar sunt situații speciale.

Beneficiarii plăților compensatorii, adică proprietarii, dacă încalcă cerințele de sănătate, nu mai primesc aceste plăți compensatorii.

Și ultima, care este adăugată de mine și vă rog să o tratați ca atare: în Franța nu poți să faci absolut nimic cu animalul de fermă sau de companie dacă încalci cerințele de sănătate. În unele cazuri, proprietarii riscă mai mult decât o contravenție.

Sper că aceste informații să fie utile celor implicați în procesul de stabilire, negociere și decizie a tarifelor. Modul de funcționare al serviciilor veterinare în Franța este ceva mai vechi decât în România, iar experiența și organizarea par a urmări elemente fundamental bune. Au și ei problemele lor de aplicare, dar parcă sistemul funcționează mai bine. Acest sistem este preluat de multe state, iar din ce văd, Uniunea Europeană înclină către aceeași abordare. În Belgia, Olanda și Germania există un sistem aproape similar. Poate ar trebui să nu reinventăm roata, ci să o cumpărăm gata făcută, bună doar de utilizat. Este o opinie.

Cert este că în episodul trei al acestei teme, „Tarifele în medicina veterinară”, vom discuta cu dl. profesor Viorel Andronie, Președintele CMVRO, ceva mai în detaliu și mai tehnic aceste mecanisme de stabilire a prețurilor existente și diverse variante viitoare. Dacă sunteți inspirați și doriți să participați la discuție, vă rugăm să vă construiți argumente tehnice limpezi, să aveți cifre și calcule, să aveți exemple concrete și să vă înscrieți la dezbatere. Desigur, vor exista reguli stricte pe care le voi aplica pentru a menține discuțiile în spiritul constructiv și dinamic al unor discuții de afaceri. Dacă vom organiza o sesiune live video, din păcate, posibilitățile tehnice ne vor opri la maxim 5 colegi care pot interveni video. Dar telefonic sau pe chat, nu există o limită. Desigur, în funcție de disponibilitatea domnului profesor, vom anunța exact data și ora. Până atunci, cei care doresc să se înscrie să mă contacteze pe messenger, whatsapp, pe emailul sau telefonul cunoscut al redacției.

https://www.legifrance.gouv.fr/loda/id/JORFTEXT000049592747/