Pierderea unui animal de companie este, pentru mulți oameni, comparabilă emoțional cu pierderea unui membru al familiei. Un nou studiu publicat în Journal of Veterinary Behavior analizează modul în care eutanasia influențează intensitatea și durata doliului la proprietarii îndoliați, evidențiind rolul crucial al implicării în decizie și al suportului oferit de echipa veterinară.

Cercetarea, realizată de Maria Vera Silva, Ricardo R. Santos și Miguel Barbosa, a inclus 123 de proprietari care au pierdut un animal de companie. Majoritatea participanților au fost femei (79,3%), iar datele au fost colectate prin chestionare validate pentru evaluarea doliului și a doliului prelungit, inclusiv Pet Bereavement Questionnaire și Persistent Complex Bereavement Inventory.

Eutanasia, vinovăția și intensitatea doliului

Rezultatele arată o realitate emoțională complexă. Proprietarii animalelor eutanasiate au raportat niveluri mai scăzute de vinovăție comparativ cu cei ale căror animale au murit din cauze naturale sau neașteptate. Totuși, aceștia au prezentat niveluri mai ridicate de intensitate a doliului.

Studiul a identificat mai mulți factori asociați cu reacții emoționale intense: vârsta proprietarului, sentimentul de excludere din procesul decizional privind eutanasia, regretul legat de momentul ales pentru procedură și vinovăția resimțită ulterior. În schimb, timpul scurs de la deces a fost asociat cu diminuarea intensității doliului.

Un element esențial evidențiat de cercetători este percepția suportului oferit de echipa veterinară. Proprietarii care au simțit că nevoile lor emoționale au fost înțelese și validate au raportat niveluri mai scăzute de vinovăție și distres.

Rolul implicării în decizie

Implicarea activă în decizia de eutanasie pare să aibă un efect protector. Atunci când proprietarii au fost informați clar, au înțeles prognosticul și au simțit că participă la procesul decizional, nivelul de vinovăție a fost mai redus.

Aceste rezultate confirmă ipoteza autorilor: o implicare mai mare în decizie și un suport empatic din partea medicului veterinar sunt asociate cu un doliu mai adaptativ.

Doliu nerecunoscut și presiune socială

Studiul abordează și conceptul de „doliu nerecunoscut” (disenfranchised grief), frecvent întâlnit în pierderea animalelor de companie. Deși atașamentul față de animale este profund, societatea tinde să minimizeze această pierdere. Lipsa validării sociale poate complica procesul de doliu și poate contribui la apariția doliului prelungit, o condiție recunoscută clinic în DSM-5-TR sub denumirea de Prolonged Bereavement Disorder.

În unele cazuri, durerea asociată pierderii unui animal poate fi chiar mai intensă decât cea experimentată anterior în urma pierderii unei persoane apropiate, în special atunci când animalul a reprezentat o figură de atașament stabilă și constantă.

Ritualurile și pregătirea pentru despărțire

Autorii subliniază importanța ritualurilor și a pregătirii pentru despărțire. Activități precum oferirea ultimei plimbări, un moment de liniște, scrierea unei scrisori sau organizarea unei ceremonii pot facilita acceptarea pierderii. După deces, înmormântarea sau incinerarea și crearea unui memorial pot contribui la procesarea emoțională a evenimentului.

Proprietarii care au realizat astfel de ritualuri au raportat un sentiment mai mare de calm și acceptare.

Implicații pentru practica veterinară

Concluziile studiului sunt clare: modul în care este gestionată eutanasia influențează profund experiența emoțională a proprietarilor. Comunicarea empatică, includerea activă a proprietarului în procesul decizional și sprijinul emoțional oferit înainte și după procedură pot reduce intensitatea vinovăției și pot preveni evoluția către doliu prelungit.

Pentru medicina veterinară, aceste date consolidează ideea că actul clinic nu se încheie odată cu procedura medicală. Relația terapeutică include și susținerea emoțională a familiei animalului.

Pierderea unui animal de companie este un eveniment profund, iar modul în care este însoțită această experiență poate face diferența între un doliu adaptativ și unul complicat.

Articol: Silva, Maria Vera, Ricardo R. Santos, and Miguel Barbosa. 2025. “Euthanasia and Prolonged Grief: A Cross-Sectional Study with Bereaved Pet Owners.” Journal of Veterinary Behavior 79 (May–June): 60–67. https://doi.org/10.1016/j.jveb.2025.04.007.