Un nou studiu realizat de o echipă de cercetători de la Lumbry Park Veterinary Specialists, parte a rețelei CVS, a identificat faptul că, la câinii cu leziuni expansive intracraniene (iSOL), scorurile medii de sedare la 15 minute după administrarea intravenoasă (IV) de butorfanol au fost semnificativ mai mari comparativ cu cei fără astfel de leziuni. De asemenea, un procent mai mare de câini cu hipertensiune intracraniană (ICH) au ajuns în poziție de decubit (90%) față de cei fără ICH (46,5%) după administrarea butorfanolului IV.

Opioidele, inclusiv butorfanolul, sunt utilizate frecvent în medicina veterinară ca medicație pre-anestezică, pentru a facilita manipularea animalului, a-l calma și pentru o inducție anestezică mai lină. Această cercetare oferă o nouă perspectivă asupra posibilității de a utiliza butorfanolul și ca metodă de predicție a prezenței iSOL și ICH la câinii suspectați de afecțiuni intracraniene, permițând astfel ajustarea protocoalelor anestezice pentru a preveni creșterea suplimentară a presiunii intracraniene.

Obiectivul principal al cercetării a fost de a determina dacă, la câinii cu iSOL identificate prin RMN sau cu indicii imagistici de ICH, scorurile de sedare sunt mai mari și instalarea decubitului este mai rapidă după administrarea IV de butorfanol, comparativ cu câinii fără boli intracraniene. Cercetătorii au emis ipoteza că o doză de 0,2 mg/kg de butorfanol administrată IV ar produce scoruri de sedare semnificativ mai mari și un timp mai scurt până la decubit la câinii cu iSOL și ICH.

Studiul observațional a inclus 53 de câini prezentați pentru RMN cerebral. Fiecărui câine i s-a administrat 0,2 mg/kg de butorfanol IV, iar calitatea sedării și timpul până la instalarea decubitului au fost evaluate înainte de administrare și apoi la fiecare 5 minute timp de 15 minute, utilizând o scală de sedare modificată (scor maxim: 18). Decubit a fost definit ca momentul în care câinele se așază și nu mai poate sta în picioare.

Rezultatele au arătat că, la 15 minute după administrarea butorfanolului, câinii cu iSOL au avut scoruri mediane de sedare semnificativ mai mari decât cei fără iSOL (12 față de 5; p<0.01). De asemenea, un număr mai mare de câini cu ICH a ajuns la decubit (9 din 10; 90%) comparativ cu cei fără ICH (20 din 43; 46,5%; p=0.01).

„Când este suspectată o boală intracraniană, administrarea de butorfanol ca premedicație anestezică poate fi folosită pentru a prezice prezența iSOL și ICH vizibile la RMN”, a declarat Emma Sansby, medic veterinar rezident în anestezie și analgezie la Lumbry Park Veterinary Specialists și coordonatoarea studiului. „Dacă un câine ajunge la decubit sau are un scor de sedare mai mare de 10 în decurs de 15 minute de la administrarea butorfanolului, ar trebui utilizat un protocol anestezic adaptat pentru prezența ICH, pentru a nu agrava presiunea intracraniană.”

„Aceste adaptări includ, dar nu se limitează la: preoxigenare adecvată, pentru a preveni hipoxemia și ridicarea capului cu cel mult 30 de grade; prevenirea creșterii presiunii venoase centrale, evitând compresia jugulară și presiunea intraabdominală sau intratoracică excesivă; o inducție anestezică lină, prin asigurarea unei profunzimi suficiente a anesteziei înainte de intubația traheală, pentru a preveni reflexul de tuse și o ventilație mecanică judicioasă, pentru a menține un nivel scăzut-normal al dioxidului de carbon expiratoriu (end-tidal)”, a mai explicat Emma Sansby.

Lucrarea a fost publicată în Journal of Veterinary Anaesthesia and Analgesia.

Sursa: veterinary-practice.com