Atunci când celebrul naturalist Charles Darwin a experimentat cu reproducerea plantelor și evoluția acum mai bine de un secol, a făcut o descoperire curioasă. Plantele de porumb polenizate în cruce erau mai înalte și mai fertile decât cele auto-polenizate. Această observație a dat naștere conceptului cunoscut sub denumirea de „vigoare hibridă” (denumită tehnic heteroză), prin care o gamă mai largă de gene face un organism mai rezistent.

Totuși, ideea că vigoarea hibridă face câinii de rasă mixtă în mod inerent mai sănătoși decât cei din rase pure — o credință persistentă, inclusiv printre unii medici veterinari — devine tot mai puțin valabilă, conform mai multor studii științifice. (Câinii de rasă mixtă sunt descendenți din mai multe rase, în timp ce câinii hibrizi sunt un amestec al două rase distincte.)

Cel mai recent studiu, publicat în august și realizat de practicanți de la Colegiul Veterinar Regal din Anglia (RVC), a constatat o diferență limitată de sănătate între trei hibrizi populari — Labradoodle, Cavapoo și Cockapoo — și strămoșii lor cu pedigree. Iar un studiu publicat în noiembrie 2023, realizat de Dog Aging Project, o inițiativă americană de cercetare a Universității Texas A&M și a Universității din Washington, a mers și mai departe. Aceasta a sugerat că patrupedele din rase pure sunt, în medie, mai puțin predispuse să dezvolte afecțiuni medicale comune decât câinii de rasă mixtă.

Fiecare studiu a avut lacune importante. Ambele, de exemplu, s-au bazat pe rapoarte ale proprietarilor de câini, care pot fi mai susceptibili la erori de judecată decât profesioniștii veterinari instruiți. De asemenea, concluziile nu sunt valabile în orice situație. De exemplu, cercetătorii din ambele echipe au recunoscut că descendenții unui câine de rasă pură, cu predispoziție genetică pentru anumite boli sau cu trăsături fizice extreme — precum câinii Pug cu față aplatizată care au dificultăți de respirație — ar fi mai bine dacă celălalt părinte ar proveni dintr-o rasă diferită, mai puțin predispusă la boli.

Dominanța „designer doodle”

Metișii „designer” au câștigat popularitate de când primul Labradoodle a fost creat în Australia în 1980. Wally Conran, care lucra atunci pentru Royal Guide Dog Association of Australia, dorea să creeze un câine care să nu lase păr, pentru o femeie oarbă al cărei soț era alergic la câinii cu blană lungă, a spus Conran într-un interviu din 2019 cu postul public australian. Noua rasă era rezultatul unei combinații dintre un Labrador retriever (pentru natura sa plăcută) cu un pudel. Conran a spus că a inventat numele „Labradoodle” și a cerut departamentului de relații publice al angajatorului să promoveze puii ca fiind hipoalergenici — deși nu avea dovezi că ar fi fost. În retrospectivă, Conran a spus că a crea Labradoodle a fost „regretul vieții sale”. El crede că popularitatea hibridului a dus la practici de reproducere potențial nesănătoase. Dar o modă cu Doodle a fost lansată. Astăzi, pare că există un „pudel-cross” cu orice rasă. Cercetările despre aceștia nu sunt însă deloc abundente.

„Nu există niciun studiu actual care să fi analizat metișii specifici și sănătatea lor generală”, a spus Gina Bryson, cercetător postuniversitar la RVC și autor al studiului publicat în august. „Aceste rase sunt atât de populare, dar totuși știm foarte puțin despre ele.”

În studiul lor, Bryson și colegii săi au intervievat proprietarii a 9.402 câini din Regatul Unit. Grupul de studiu a inclus câini din rasele Labradoodle, Cavapoo, Cockapoo și rasele din care au descins aceștia: Labradori, Spanieli Cavalier King Charles, Cocker Spanieli și Pudeli.

Cercetătorii au identificat 57 dintre cele mai frecvente afecțiuni care afectau toți câinii, ceea ce a dus la 342 de comparații de sănătate luând în considerare cele trei rase hibride și rasele lor progenitoare. Au constatat că probabilitatea de a avea una dintre afecțiunile medicale nu era semnificativ diferită între câinii hibrizi și rasele lor progenitoare în 296 (sau mai mult de 86%) dintre comparațiile de sănătate. Pentru comparațiile rămase, rezultatele au fost aproape egal distribuite: metișii „Poodle” au avut o probabilitate mai mare în 24 de comparații și o probabilitate mai mică în 22 de comparații.

Unde este vigoarea hibridă observată de Darwin cu mulți ani în urmă? O posibilă explicație este că nivelul de diversitate în bazele genetice ale câinilor este cu mult diferit față de porumb și plantele de acest tip.

„Deoarece multe specii de culturi și animale domestice sunt adesea încrucișate, diversificarea lor genetică prin încrucișare poate duce la stocuri mai sănătoase și randamente de producție mai mari. Însă vigoarea hibridă nu funcționează neapărat la fel în cazul câinilor, deoarece câinii ca specie sunt deja foarte diversificați genetic”, explică Dr. Dan O'Neill, profesor asociat de epidemiologie veterinară la RVC și unul dintre autorii studiului.

De fapt, unele rase de câini sunt atât de diferite genetic una de cealaltă, încât fiecare ar putea fi considerată aproape o specie în sine, sugerează el: „Practic, încrucișăm specii, nu rase, și producem un nou tip de câine care poate fi foarte diferit de ambele rase părinte.”

Un alt factor care diferențiază culturile și animalele domestice de câini: Crescătorii și fermierii nu au neapărat aceleași obiective, remarcă O'Neill. Crescătorii pot selecta trăsături pe care le percep ca fiind mai atractive pentru aspectul câinelui, uneori în detrimentul sănătății animalului. O concentrare atât de îngustă asupra aspectului a dus la crearea unor rase cu trăsături fizice extreme, cum ar fi brahicefalia (fețe aplatizate), care le fac mai predispuse la probleme de sănătate.

Din cauza numărului lor mare, bulldogii francezi au influențat semnificativ statisticile pentru toate rasele pure.. „Din cauza popularității imense a bulldogilor francezi, sănătatea câinilor din rase pure, la nivel de populație, este mult, mult, mult mai proastă decât acum 10 ani”, a spus O'Neill.

Studiul Dog Aging Project a abordat această problemă pe o scară mai largă. Acesta a comparat sănătatea a 25 de rase pure cu câini de rasă mixtă (uneori numiți „mutt”).

Folosind date raportate de proprietari pentru 27.541 de câini din Statele Unite, cercetătorii au identificat 53 de afecțiuni medicale comune. Dintre câinii din rase pure, 22,3% erau liberi de toate afecțiunile medicale, conform proprietarilor lor. Comparativ, 20,7% dintre câinii de rasă mixtă erau liberi de afecțiuni, o diferență care s-a dovedit a fi semnificativă din punct de vedere statistic.

Totuși, a existat o nuanță: rasele cu tulburări genetice sau trăsături fizice extreme care sunt predispuse la anumite afecțiuni de sănătate aveau o probabilitate mai mare de a dezvolta probleme de sănătate.

Riscurile de boală sunt și mai mari pentru rasele de câini cu bazine genetice mici și niveluri mari de consangvinizare. Un alt studiu din aprilie 2023, bazat pe date de la Finnish Kennel Club, a descoperit că aceste rase au adesea o speranță de viață mai scurtă. Acest lucru poate explica recentele constatări din studiul Dog Aging Project publicat în noiembrie 2023, a spus Dr. Kate Creevy, ofițerul șef veterinar al proiectului și coautor al lucrării.

„Pentru rasele de câini care au o dimensiune atât de mică a populației, nu este surprinzător că odată ce o boală ajunge într-o rasă, nu există nicio modalitate de a o elimina”, a spus Creevy, care este profesor de medicină internă pentru animale mici la Universitatea Texas A&M.

Cercetarea Dog Aging Project publicată anul trecut a fost al doilea studiu de acest tip realizat de grup care compară câinii din rase pure și cei din rase mixte. În prima lor incursiune în acest subiect, cercetătorii au analizat datele despre speranța de viață a 20.970 de câini consultați în trei clinici veterinare independente din Statele Unite. Ei nu au găsit nicio diferență semnificativă între cele două categorii în ceea ce privește longevitatea câinilor. Totuși, câinii din rasele pure cu populații mai mari sau cu rate mai mici de consangvinizare aveau un timp mediu de supraviețuire cu trei până la șase luni mai lung decât rasele cu populații mici și mai multă consangvinizare.

Ar putea această constatare și altele, cum că unele rase pure de câini sunt mai predispuse la boli și au o speranță de viață mai scurtă, să susțină ideea că vigoarea hibridă este o realitate pentru cel puțin anumite tipuri de câini?

Speranța de viață la metiși vs. câini din rasă pură

Cercetătorul RVC O'Neill a reflectat asupra întrebării despre speranța de viață. Un studiu publicat în 2013, pe care l-a coautorat, părea să susțină ideea unui efect de vigoare hibridă în câinii de rasă mixtă, găsind că, dintre 5.095 de animale de companie din Anglia, hibrizii, în medie, trăiau cu 1,2 ani mai mult decât câinii de rasă pură.

„Pe hârtie, acest lucru este tentant”, a spus O'Neill. „Asta pare să spună că vigoarea hibridă este cu adevărat puternică … dar nu este faptul că sunt metiși care îi face să trăiască mai mult.”

În schimb, O'Neill sugerează că „regresia la medie” — sau revenirea la normal — ar putea fi în joc, prin care un încrucișat între doi câini relativ „sănătoși”, cum ar fi un Pudel și un Cocker Spaniel, creează un pui cu trăsături care reflectă media părinților lor mai sănătoși.

Dacă cercetătorii RVC care au realizat studiul din 2024 ar fi cercetat mai multe rase cu consangvinizare semnificativă sau morfologii extreme, cum ar fi fețele aplatizate sau pliurile excesive de piele, rezultatele ar fi putut fi diferite, susține O'Neill.

Creevy, care nu a fost implicată în studiul RVC, a subliniat că cercetătorii nu au observat efectul vigoarei hibride în doodles deoarece rasele lor părinte nu „au problema unui bazin genetic foarte mic sau a unui fenotip extrem din start.” (Fenotipul se referă la trăsăturile observabile ale unui organism, spre deosebire de genotipul său, adică structura genetică.)

Un studiu aflat acum în derulare la RVC compară sănătatea Pugilor, o rasă brahicefalică de rasă pură, cu sănătatea a două rase cu botul mai lung, Jack Russell terrier și Beagle, versus sănătatea a două încrucișări de designer: Jack Russell terrier cu Pug (jugs) și Beagle cu Pug (puggles).

„Acum încrucișăm un câine foarte bolnav și un câine foarte sănătos și încercăm să vedem ce obținem la mijloc”, a explicat O'Neill.

Cercetătorii speră că cei mai sănătoși câini vor fi câinii din rasele pure cu botul mai lung (Jack Russell și Beagle), iar câinii de rasă pură cu fața aplatizată (Pugii) vor prezenta cele mai multe probleme de sănătate. Metișii de designer, spun ei, vor fi undeva la mijloc.

În general, O'Neill crede că cu cât un câine are mai puține trăsături fizice extreme, cu atât va fi mai sănătos și va trăi mai mult.

„Asta nu este vigoare hibridă”, a spus O'Neill. „Este pur și simplu regresia la a fi un câine, spre deosebire de direcția în care a mers multă parte din creșterea câinilor în ultimii 150 de ani, care a împiedicat câinii să fie câini.”

Un drum înainte pentru proprietarii de câini, veterinari, cercetători

O posibilă limitare a studiilor RVC și Dog Aging Project este că au explorat un spectru larg de tulburări — de la displazia de șold până la ingerarea de ciocolată — pentru a oferi o vedere de ansamblu asupra sănătății câinilor. Dar atunci când se evaluează existența vigoarei hibride, ar trebui luate în considerare doar tulburările genetice, spune Dr. Mark Rishniw, directorul cercetării clinice la Veterinary Information Network, o comunitate online pentru profesie și părinte al VIN News Service.

„Îngrijorarea mea cu aceste studii este că, practic, confundă starea generală de bine cu vigoarea hibridă”, a spus Rishniw.

Problemele de sănătate, cum ar fi infecțiile cu Giardia sau mușcăturile de câine, nu spun nimic despre sănătatea câinilor din rase pure față de cei din rase mixtă sau hibrizi, susține Rishniw. „Riscul este identic”, a spus el.

Această viziune nu este susținută universal. Anita Oberbauer, om de știință în domeniul animalelor și decan asociat pentru cercetare la Universitatea din California, Davis, susține că studiile privind vigoarea hibridă sunt foarte utile, dar admite că sunt necesare studii mai aprofundate. „Mai multă cercetare în acest domeniu ar fi utilă pentru a înțelege mai bine complexitatea relațiilor dintre genele câinilor și sănătatea lor generală.”

Cercetările ar putea ajuta nu doar în evaluarea sănătății câinilor, ci și în înțelegerea mai bună a modului în care selecția și încrucișarea rasei afectează diversitatea genetică a tuturor animalelor de companie.

Sursa: news.vin.com

 Articole cu același subiect: