Europa trebuie să își îmbunătățească măsurile de pregătire și control pe măsură ce crește riscul bolilor transmise de țânțari. Virusul West Nile (WNV) continuă să se răspândească în noi regiuni, iar speciile invazive de țânțari se stabilesc în tot mai multe zone ale continentului, avertizează Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).

Informațiile au fost transmise de ECDC cu ocazia Zilei Mondiale a Țânțarului, marcată pe 20 august.

429 de cazuri de virus West Nile raportate în Europa

În acest an, șase regiuni din Europa au raportat pentru prima dată infecții cu virusul West Nile dobândite local. Potrivit datelor publicate de ECDC, până la 13 august 2026 au fost raportate 429 de cazuri de infecție cu virusul West Nile dobândite local în nouă țări europene.

Transmiterea virusului atinge de obicei nivelul maxim în luna august și la începutul lunii septembrie, astfel că sunt așteptate și alte cazuri.

„Extinderea transmiterii virusului West Nile, precum și răspândirea speciilor invazive de țânțari demonstrează de ce Europa trebuie să își consolideze capacitatea de control al țânțarilor”, spune Céline Gossner de la ECDC. Aceasta subliniază că un control eficient al țânțarilor necesită o cooperare strânsă între țările europene și o abordare integrată, care să combine monitorizarea țânțarilor, implicarea comunității și măsuri de control adaptate, ținând cont de impactul asupra mediului.

Țânțarul-tigru asiatic este prezent în 16 țări europene

Țânțarii din genul Culex, care transmit virusul West Nile, sunt deja răspândiți pe scară largă în Europa. În același timp, țânțarul-tigru asiatic (Aedes albopictus), care poate transmite virusurile dengue și chikungunya, este în prezent stabilit în 16 țări europene. Numărul acestora s-a dublat față de acum 12 ani.

ECDC și partenerii săi din Uniunea Europeană au publicat un nou articol în revista Eurosurveillance, intitulat „Strengthening mosquito control to manage emerging mosquito-borne diseases”. Articolul identifică lacune în capacitatea Europei de control al țânțarilor și solicită o coordonare mai bună, precum și extinderea instrumentelor disponibile pentru controlul acestora.

În același timp, ECDC a publicat un nou raport privind practicile de supraveghere și control al țânțarilor în Europa, care evidențiază necesitatea unor programe de control mai eficiente.

Controlul țânțarilor necesită mai multe măsuri

ECDC sprijină țările europene prin supravegherea sezonieră a infecțiilor cu virusul West Nile și a bolilor provocate de virusurile dengue și chikungunya. Activitatea include, de asemenea, evaluări ale riscurilor, hărți privind distribuția țânțarilor, modelare și recomandări practice pentru pregătire, prevenție și răspuns în cazul focarelor.

Un control eficient al țânțarilor presupune combinarea mai multor măsuri: supravegherea țânțarilor și a bolilor transmise de aceștia, gestionarea locurilor în care se dezvoltă larvele, implicarea comunității și aplicarea unor metode de control adaptate condițiilor locale.

Rezistența țânțarilor la insecticide, preocupările legate de impactul asupra mediului și numărul limitat de produse autorizate pentru utilizarea împotriva țânțarilor evidențiază necesitatea unor opțiuni mai diversificate de control. ECDC subliniază și nevoia unor dovezi mai solide privind eficiența, siguranța și impactul asupra mediului al acestor metode.

Ce pot face oamenii pentru a reduce numărul țânțarilor

Comunitățile și persoanele fizice pot contribui la reducerea populațiilor de țânțari prin îndepărtarea sau acoperirea apei stagnante din locuințe și din apropierea acestora, inclusiv de pe balcoane și din grădini.

Protecția individuală este, de asemenea, importantă. Printre măsurile recomandate se numără utilizarea substanțelor repelente, purtarea hainelor care protejează pielea și protejarea locuințelor împotriva pătrunderii țânțarilor.

Cadrele medicale trebuie, la rândul lor, să fie atente la transmiterea locală a acestor virusuri și la posibilitatea introducerii lor prin cazuri importate, pentru a contribui la prevenirea răspândirii ulterioare.

Sursa: ecdc.europa.eu