O echipă de cercetători de la Cornell a observat că, atunci când liliecii din Australia își pierd habitatul și sursele naturale de hrană, aceștia caută hrană pe terenurile agricole. Schimbarea dietei lor determină o creștere a eliminării virusurilor, sporind astfel răspândirea acestora la cai și crescând riscul pentru oameni.

Un nou studiu, publicat în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences, începe să explice cum și de ce dietele neobișnuite ale liliecilor duc la o creștere a eliminării virusurilor.

Folosind liliecii jamaicani care se hrănesc cu fructe ca model, cercetătorii au descoperit că o dietă suboptimală, săracă în proteine – similară cu cea bazată pe mandarine sau fructele palmierului cocos, pe care liliecii o consumă după pierderea habitatului – determină liliecii să elimine virusuri în cantități mai mari și pentru o perioadă mai lungă. De asemenea, aceștia au observat că liliecii consumă mai multă hrană în cadrul acestor diete deficitare, ceea ce ar putea fi corelat cu o activitate mai intensă de căutare a hranei, o mobilitate mai mare și un risc crescut de transmitere a virusurilor la alte specii.

„În studiile noastre de teren, am observat o legătură între consumul de alimente de calitate inferioară, eliminarea crescută a virusului Hendra și transmiterea ulterioară a acestuia la cai, însă nu existau date privind mecanismele imunologice implicate”, a declarat Plowright, profesor la Colegiul de Medicină Veterinară și cercetător în cadrul Centrului Cornell Atkinson pentru Sustenabilitate. „Am adus această întrebare în laborator și am descoperit un rezultat uimitor: dieta are un impact profund asupra capacității animalelor de a elimina un virus."

La nivel general, cercetarea subliniază impactul schimbărilor climatice și al dezvoltării terenurilor asupra comportamentului și sănătății liliecilor – animale cunoscute pentru capacitatea lor de a purta și răspândi virusuri mortale, inclusiv strămoșii SARS-CoV-2 (care cauzează COVID-19), SARS-CoV-1 (care a provocat epidemia de SARS din 2003), Nipah, Hendra și Ebola. Aceste schimbări cresc riscul de transmitere a virusurilor la oameni și de apariție a pandemiilor.

„Unele dintre aceste virusuri sunt extrem de letale, totuși continuăm să defrișăm, să modificăm clima și să perturbăm ecosistemele – stresând aceste animale, distrugându-le sursele de hrană și creând noi puncte de contact între fauna sălbatică și oameni. Toate acestea cresc riscul de transmitere a virusurilor”, a explicat Plowright. „În laborator, am folosit un virus care nu provoacă boli la oameni, dar concluziile noastre oferă un cadru pentru a înțelege mai bine patogenii care reprezintă o amenințare reală.”

Cum a fost realizat studiul?

Echipa de cercetători, formată din ecologi comportamentali, imunologi, virologi și statisticieni, a conceput experimentul pentru a analiza efectele diferitelor diete asupra liliecilor. Cercetătorii Caylee Falvo, Ph.D., și Daniel Crowley, Ph.D., au hrănit liliecii jamaicani cu trei diete distincte:

• o dietă bogată în zahăr și proteine, similară cu hrana naturală a liliecilor;
• o dietă săracă în proteine, asemănătoare cu fructele de mandarină;
• o dietă bogată în grăsimi, comparabilă cu fructele palmierului cocos.

Apoi, au monitorizat în detaliu modul în care liliecii au reacționat la infectarea cu o tulpină de gripă endemică la lilieci.

Rezultatele au fost surprinzătoare: liliecii care au urmat dieta săracă în proteine au eliminat virusul pentru o perioadă mai lungă, în timp ce cei hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi au eliminat mai puțin virus și pentru un timp mai scurt decât chiar cei care au urmat dieta standard.

„Credem că acesta este un prim pas în demonstrarea sensibilității liliecilor la schimbările din dietă și că diferite diete pot influența modul în care aceștia elimină virusurile", a explicat Falvo. "Acum încercăm să analizăm mai profund datele pentru a înțelege de ce au reacționat astfel și dacă acest răspuns este valabil și pentru alte specii."

Falvo a adăugat că, deși liliecii cu dieta bogată în grăsimi au eliminat virusul pentru o perioadă mai scurtă, acest avantaj ar putea fi compensat de creșterea căutării hranei și de posibile efecte negative asupra sănătății lor pe termen lung.

„Poate că elimină virusul pentru mai puțin timp, dar, deoarece trebuie să mănânce mai mult, riscul de expunere ar putea fi mai mare din cauza deplasărilor mai frecvente ale liliecilor”, a spus ea. „De asemenea, nu știm cum afectează acest lucru sănătatea lor pe termen lung sau răspunsul imun.”

Legătura dintre dietă și imunitate

Cercetătorii au descoperit că dietele modificau metabolitul intestinal al liliecilor, influențând capacitatea acestora de a combate virusul gripal. În cazul dietei bogate în grăsimi, aminoacidul citrulină părea să joace un rol important în stimularea funcției imune, însă sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mecanismele implicate.

„Aveam un set uriaș de date complexe, dar părea că un singur metabolit, citrulina, era semnificativ mai important decât ceilalți”, a spus Crowley. „Acum realizăm un studiu de urmărire în care manipulăm acest metabolit pentru a vedea dacă putem influența eliminarea virusului.”

În paralel, echipa își duce cercetările înapoi pe teren pentru a analiza comportamentul de hrănire al liliecilor și pentru a vedea dacă aportul crescut de hrană corespunde unei mobilități mai mari.

„Încercăm pe cât posibil să menținem acest proces iterativ: petrecem mult timp pe teren, dezvoltăm ipoteze și apoi testăm experimental o parte din ele”, a explicat Falvo. „Apoi, pe baza celor învățate în laborator, revenim pe teren – repetăm acest ciclu cu ajutorul unei echipe extinse de experți."

Prevenirea viitoarelor pandemii

Cercetătorii subliniază că studiul reprezintă încă o dovadă că prevenirea următoarei pandemii – care ar putea fi mult mai mortală decât COVID-19 – trebuie să includă măsuri de protejare și restaurare a habitatelor naturale și a surselor de hrană pentru animale.

„Ne aflăm într-o situație extraordinară, în care ne diminuăm capacitatea de a detecta și răspunde la următoarea pandemie, chiar în timp ce accelerăm expansiunea în lumea naturală – perturbând ecosistemele, deplasând fauna sălbatică și crescând expunerea noastră la noi virusuri.”

„Mulți dintre cei care au trăit pandemia de COVID-19 s-au complăcut în ideea că a fost cea mai gravă pandemie posibilă. Însă realitatea este că natura găzduiește o diversitate imensă de virusuri, unele cu rate de mortalitate de peste 50%, chiar 70%. Următoarea pandemie ar putea fi mult mai letală”, a avertizat Plowright. „Trebuie să protejăm ultimele zone naturale intacte ale lumii, să restaurăm ecosistemele și să luăm măsuri proactive pentru a preveni transmiterea acestor virusuri la oameni.”

Jurnal: Caylee A. Falvo et al, Diet-induced changes in metabolism influence immune response and viral shedding in Jamaican fruit bats, Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences (2025). DOI: 10.1098/rspb.2024.2482

Sursa: phys.org

 Articole cu același subiect: