Un grup de experți publică primele ghiduri de diagnosticare pentru sindromul de disfuncție cognitivă canină

Un grup internațional de experți veterinari a propus prima definiție a sindromului de disfuncție cognitivă canină (CCDS), o afecțiune neurodegenerativă progresivă, asemănătoare cu boala Alzheimer, care afectează peste jumătate dintre câini până la vârsta de 15 ani.

Grupul de lucru CCDS a dezvoltat, de asemenea, un set de instrumente de diagnosticare pentru a alerta medicii veterinari și proprietarii de animale de companie cu privire la stadiile incipiente ale CCDS, împreună cu criterii pentru a distinge declinul cognitiv patologic de îmbătrânirea normală.

Raportul Grupului de lucru CCDS, publicat online în JAVMA la sfârșitul lunii decembrie 2025, definește CCDS ca „un sindrom neurodegenerativ cronic, progresiv, asociat vârstei, caracterizat prin modificări cognitive și comportamentale care afectează viața de zi cu zi în diferite grade”.

Cercetătorii au definit mai clar sindromul tulburării cognitive canine și au standardizat modul în care este diagnosticat, ceea ce va contribui la o mai bună înțelegere a acestei boli adesea trecute cu vederea.

Raportul descrie CCDS ca un termen generic pentru demența canină, explicând că pot exista multiple etiologii.

Bătrânețe sau ceva mai mult?

Grupul de lucru a elaborat un cadru de diagnosticare a CCDS care identifică comportamentele asociate cu CCDS la câini, stadiile de severitate și nivelurile de certitudine diagnostică, precum și un diagramă pas cu pas pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului.

Președinta grupului de lucru, dr. Natasha Olby, a declarat că propunerile grupului se bazează pe chestionare completate de proprietarii de animale de companie din anii '90 și începutul anilor 2000, care arată frecvența ridicată a semnelor CCDS la câinii în vârstă. Pe baza acestor informații, cercetătorii au stabilit că aproximativ 60% dintre câinii cu vârsta de 15 ani și peste prezentau semne de CCDS. Dintre aceștia, 20% aveau o boală patologică severă.

„A devenit imediat foarte evident că anumite tipuri de comportament care reflectau dificultăți în procesarea informațiilor și uitarea, pierderea comportamentelor de învățare și alte aspecte similare erau incredibil de frecvente la câinii vârstnici”, a spus dr. Olby, profesor de neurologie și neurochirurgie veterinară la Facultatea de Medicină Veterinară a Universității de Stat din Carolina de Nord.

Ea a menționat că o definiție standardizată a CCDS și instrumentele de diagnostic pot ajuta medicii veterinari și cercetătorii să abordeze mai bine această boală adesea trecută cu vederea.

„Anterior nu aveam nicio definiție privind modul în care s-ar putea diagnostica CCDS. Dacă nu există un standard de diagnostic pentru această afecțiune, atunci este foarte greu pentru noi toți să comparăm ceea ce facem”, a spus dr. Olby.

După cum menționează raportul grupului de lucru, în ciuda unui volum substanțial de date privind îmbătrânirea cognitivă la câinii Beagle crescuți în laborator, tabloul clinic pentru câinii de companie este mai puțin înțeles.

„Lipsesc chiar și parametrii standardizați pentru a pune un diagnostic clar imagistic sau histopatologic”, se menționează în raport.

Având în vedere acest lucru, dr. Olby a format grupul de lucru la sfârșitul anului 2024, reunind o echipă diversă de 11 experți internaționali în neurologie veterinară, comportament, îngrijire primară și cercetare.

DISHAA

La baza ghidurilor se află cadrul DISHAA, dezvoltat de comportamentistul veterinar dr. Gary Landsberg. Acronimul enumeră șase comportamente observate cel mai frecvent la câinii cu CCDS:

• Dezorientare: câinii pot merge pe partea greșită a ușilor, pot privi în gol sau pot eșua în a recunoaște persoane sau locuri familiare
• Interacțiuni sociale afectate: câinii care erau anterior sociabili pot deveni retrași sau, dimpotrivă, excesiv de lipsiți de independență și în căutare de atenție
• Tulburări de somn: agitația nocturnă, mersul în cerc sau lătratul, precum și somnul în timpul zilei sunt frecvente
• Murdărirea casei, deficiențe de învățare și de memorie: câinii care erau dresați să-și facă nevoile afară pot avea accidente în interior; comenzile învățate odată pot fi uitate
• Schimbări de activitate: câinii pot manifesta o reducere a jucăușiei sau o creștere a plimbării fără țintă și a comportamentelor repetitive
• Anxietate și frică: se pot dezvolta noi temeri, sensibilitate la zgomot sau neliniște generală

În plus, Grupul de lucru CCDS propune trei stadii de severitate bazate pe impactul funcțional. CCDS ușor implică schimbări subtile, cu frecvență redusă, cu funcționarea zilnică păstrată.

CCDS moderat prezintă semne mai frecvente care interferează cu activitățile normale și necesită ajustări ale managementului. CCDS sever se caracterizează prin deficiențe evidente, debilitante, care necesită sprijin cuprinzător pentru funcțiile de bază.

Diagnosticul este prezentat în două niveluri. Primul nivel, destinat practicii de zi cu zi, necesită un istoric consistent de semne DISHAA progresive; identificarea și gestionarea comorbidităților prin examinări fizice, ortopedice și neurologice, plus analize de laborator de bază; și persistența semnelor ulterior. Constatările neurologice ar trebui să indice fie un examen normal, fie doar o disfuncție simetrică și difuză a creierului anterior.

Al doilea nivel adaugă o scanare RMN cerebrală care demonstrează atrofie corticală cu număr normal de celule în lichidul cefalorahidian. Ghidurile menționează că o RMN poate exclude, de asemenea, leziuni structurale precum tumorile, în special atunci când sunt prezente semne neurologice focale sau convulsii noi.

Recomandări

Grupul de lucru recomandă un screening comportamental anual pentru toți câinii începând cu vârsta de 7 ani, folosind un formular scurt de sănătate pentru seniori. De la vârsta de 10 ani sau mai devreme, dacă se raportează modificări, chestionarul complet DISHAA trebuie completat la fiecare șase luni de către același îngrijitor pentru a urmări evoluția.

Ghidurile subliniază că CCDS este un diagnostic de excludere. Multe afecțiuni, inclusiv durerea, infecțiile, bolile metabolice și neoplazia, pot produce semne comportamentale similare și trebuie excluse sau gestionate mai întâi.

„Medicii veterinari au acum o orientare în ceea ce privește diagnosticarea acestei boli”, a spus dr. Olby. „Nr. 1: Ei monitorizează această afecțiune pe măsură ce câinii îmbătrânesc, folosind întrebări simple de screening. Nr. 2: Când un medic veterinar suspectează CCDS, are acum la dispoziție un diagramă cu pași simpli de urmat pentru a se asigura că a identificat comorbiditățile pe care le-ar putea trata cu ușurință.”

Raportul trasează paralele între CCDS și boala Alzheimer la om. Ambele se caracterizează prin declin cognitiv progresiv, atrofie corticală și hipocampală, depunerea de plăci beta-amiloide, neuroinflamație, pierderea mielinei și angiopatie amiloidă cerebrală.

Cu toate acestea, există în continuare diferențe importante între cele două afecțiuni. De exemplu, plăcile amiloide canine sunt predominant difuze, mai degrabă decât cu nucleu dens, iar patologia tau este mai puțin consistentă decât în cazul Alzheimerului uman în stadiu avansat.

Planuri de viitor

Grupul de lucru se extinde acum într-un consorțiu internațional și a lansat un micro-site web, găzduit de Fundația pentru Sănătatea Canină a American Kennel Club, pentru a facilita colaborarea dintre cercetători, medici veterinari și proprietarii de câini. Consorțiul își propune să construiască seturi de date mai mari atât privind îmbătrânirea sănătoasă, cât și privind CCDS, pentru a rafina acuratețea diagnosticului și monitorizarea terapeutică.

Prioritățile viitoare includ dezvoltarea de biomarkeri practici din sânge și instrumente simple de testare cognitivă pentru utilizare clinică de rutină.

„Asta va schimba complet situația, și cred că suntem aproape”, a spus dr. Olby.