Profesorul Burim Ametaj de la Universitatea din Alberta propune o abordare diferită în înțelegerea febrei laptelui, o afecțiune gravă ce afectează vacile în perioada de după fătare. Până acum, această boală a fost asociată cu scăderea nivelului de calciu din sânge, care poate cauza slăbiciune musculară, imposibilitatea de a sta în picioare și chiar moartea animalului. Tratamentul standard constă în administrarea suplimentară de calciu, însă problema rămâne frecventă și costisitoare pentru fermele din întreaga lume.

Profesorul Ametaj propune un concept numit „Rețeaua Calci-Inflamatorie”, care vede febra laptelui nu doar ca pe un deficit simplu de calciu, ci ca pe un răspuns complex al organismului la inflamație. El susține că scăderea calciului în sânge nu este o defecțiune, ci o strategie a corpului de a controla inflamația care apare după fătare. Astfel, organismul vacii ar putea reduce intenționat nivelul de calciu pentru a se proteja.

Inflamația crește natural după fătare, iar cercetările lui Ametaj arată că reducerea calciului poate ajuta la diminuarea reacțiilor imune excesive, cum ar fi activarea intensă a celulelor imune și răspândirea toxinelor bacteriene. Astfel, febra laptelui devine un semnal că sistemele imunitar, hormonal și metabolic sunt dezechilibrate.

Înțelegerea acestei complexe interacțiuni ar putea permite tratamente mai bine țintite, ajustând terapia cu calciu pentru a se potrivi stării imune, profilului genetic și etapelor de recuperare ale vacii. Aceasta ar putea reduce numărul animalelor bolnave, utilizarea antibioticelor și ar îmbunătăți atât producția, cât și bunăstarea animalelor.

Profesorul Ametaj subliniază că această perspectivă ajută la dezvoltarea unei abordări de prevenție și tratament mai precise, văzând vaca ca un sistem dinamic și integrat, nu doar ca o cifră de măsurat în analizele de sânge.

Importanța acestei descoperiri depășește mediul fermei. Ametaj consideră că „Rețeaua Calci-Inflamatorie” ar putea explica și multe boli umane. Hipocalcemia, adică nivelul scăzut de calciu în sânge, este frecventă în diverse afecțiuni grave la om, cum ar fi sepsisul, COVID-19 sever, gripa sau cancerul. Acest fenomen nu este întâmplător, ci reprezintă o modalitate prin care organismul încearcă să controleze un răspuns inflamator excesiv.

Calciul pare să funcționeze ca un „regulator” care diminuează activarea exagerată a celulelor imune, protejând astfel țesuturile de leziuni în diverse boli, de la infecții respiratorii la inflamații asociate cancerului. Astfel, calciul este mult mai mult decât un element necesar pentru oase și mușchi, având un rol esențial în reglarea imunității și inflamației.

Această înțelegere poate deschide noi căi pentru terapii care să modifice nivelul calciului cu precizie, în loc să se limiteze la administrarea lui standard. Teoria „Rețelei Calci-Inflamatorii” oferă un cadru biologic pentru abordarea bolilor în care inflamația joacă un rol central, atât la animale, cât și la oameni.

Profesorul Ametaj subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a descoperi pe deplin rolul calciului în aceste procese. Potențialul său ca unealtă de reglare a vindecării poate fi valorificat dacă învățăm să interpretăm corect semnalele transmise de organism.

Sursa: phys.org