Biologii cognitivi de la Institutul de Cercetare Messerli al Universității de Medicină Veterinară din Viena au reușit să observe cum papagalii Cacadu Goffin își modifică hrana înainte de a o consuma, într-un mod asemănător unui proces culinar. Anumite păsări din această specie își adaptează atât textura, cât și aroma mâncării.

Totul a început cu trei exemplare de Cacadu Goffin – „Pipin”, „Muki” și „Kiwi” –, care trăiau într-o volieră mare, într-un grup social, în Austria. Cercetătorii au observat că păsările își înmuiau biscuiții în apă și îi scoteau înainte de a-i mânca. „Am remarcat acest comportament neobișnuit și am vrut să aflăm motivul pentru care păsările fac acest lucru”, explică Jeroen Zewald, doctorand la Institutul de Cercetare Messerli (MFI) de la Vetmeduni, și Alice Auersperg, șefa Laboratorului Goffin din cadrul MFI.

„Inovațiile în ceea ce privește alimentația sunt considerate un semn de inteligență, așa că am fost curioși să vedem dacă acest lucru se aplică și papagalilor noștri”, adaugă autorii studiului. Pentru a înțelege scopul acestui comportament, cercetătorii au analizat sistematic obiceiurile păsărilor în timpul mesei. „Există mai multe explicații posibile pentru înmuierea hranei înainte de consum. Cacadu Goffin ar putea încerca să își spele mâncarea, să o înmoaie pentru a o face mai ușor de consumat, să îi îmbunătățească gustul sau să o folosească pentru a transporta apă la puii lor”, presupun specialiștii.

Comportament complex observat

Jeroen Zewald și Alice Auersperg au descoperit că papagalii introduceau biscuiții în apă cu grijă și îi lăsau la înmuiat, în medie, timp de 20 de secunde. Uneori, întorceau biscuiții înainte de a-i consuma. Păsările au înmuiat doar biscuiți uscați și nu au făcut acest lucru cu alte tipuri de hrană puse în apă proaspătă fără arome. (Notă: papagalii nu aveau pui în această perioadă.) Prin urmare, cercetătorii au concluzionat că scopul înmuierii era modificarea texturii biscuiților.

„Am fost surprinși să observăm că papagalii înmuiau și tăițeii în iaurt de soia cu afine, posibil pentru a-și aromatiza hrana. Aromatizarea mâncării a mai fost documentată o singură dată în trecut”, explică Zewald. El face referire la un studiu realizat în anii 1960, în care s-a observat că macacii japonezi își scufundau cartofii în apă sărată, probabil pentru a îmbunătăți gustul. Totuși, funcția acestui comportament la maimuțe nu a fost investigată experimental.

O chestiune de gust

Pentru a analiza preferințele papagalilor, cercetătorii le-au oferit posibilitatea de a alege între iaurt de soia simplu și iaurt de soia cu afine. Rezultatele au arătat că păsările și-au înmuiat rareori hrana în iaurtul fără aromă, ceea ce sugerează că preferințele lor alimentare sunt influențate de gust.

„Cu toate acestea, nu toate păsările din grupul nostru au manifestat acest comportament”, spune Zewald. „Probabil este o inovație a unor indivizi, nu un comportament tipic speciei.” În mod interesant, felul în care păsările au interacționat cu mâncarea a fost diferit: în timp ce biscuiții erau plasați cu grijă în apă, pastele erau trase și rostogolite pentru a răspândi iaurtul. În plus, păsările consumau mai întâi părțile de paste care fuseseră acoperite cu iaurt și adesea le înmuiau din nou.

Scufundarea hranei în lichide nu a fost observată până acum la Cacadu Goffin în habitatul lor natural din Indonezia. „Se știe că acești papagali folosesc unelte în mod inovator în sălbăticie. De exemplu, creează obiecte ascuțite din lemn pentru a sparge fructe cu coajă tare. Aceste descoperiri legate de utilizarea uneltelor și de prepararea hranei ne arată cât de flexibile, inventive și curioase sunt aceste păsări”, explică Alice Auersperg, profesor la Universitatea de Medicină Veterinară din Viena și autoare a cărții „Der Erfinder Geist der Tiere”.

„Sper ca înțelegerea inteligenței animalelor să ducă la o creștere a respectului față de aceste ființe și nu la o dorință mai mare de a le ține ca animale de companie. Din punctul meu de vedere, păstrarea acestor papagali în captivitate nu este o idee bună. Sunt ca niște copii hiperactivi cu un briceag elvețian în loc de cioc, pe care îl pot folosi pentru a provoca multe daune – inclusiv lor înșiși – dacă nu sunt stimulați constant și nu au un mediu adecvat”, afirmă Auersperg.

Cu toate acestea, cercetările asupra acestor păsări oferă informații prețioase despre capacitatea animalelor de a se adapta și de a găsi soluții la provocările mediului lor. „De obicei, le oferim papagalilor noștri probleme de rezolvat și analizăm cum găsesc soluții. De această dată, însă, Goffinii ne-au arătat că pot găsi singuri probleme și le pot rezolva într-un mod surprinzător. Se pare că mâncarea lor nu era suficient de gustoasă”, conchide Alice Auersperg.

Sursa: vetmeduni.ac.at

 Articole cu același subiect: