Virusul bolii bluentongue, o boală incurabilă care ucide vitele și oile, este răspândit de mici muște despre care se credea cândva că dispar iarna. Noile cercetări demonstrează că, deși sunt mai greu de găsit atunci când este frig, acestea rămân active.

Virusul bolii bluentongue este comun la bovine în cea mai mare parte a Statelor Unite, în special în sud-vestul SUA, aproape 20% din unele turme de bovine din California fiind infectate. Din cauza preocupărilor legate de răspândirea acestui virus, exporturile de bovine și produse din bovine din SUA către anumite părți ale Europei și Asiei au fost restricționate pentru a preveni contaminarea.

Cu toate acestea, nu toate animalele infectate mor. Principalele simptome sunt temperaturi ridicate, letargie, o zonă dureroasă deasupra copitelor și unele sângerări în jurul gurii. Toate rumegătoarele sunt susceptibile, inclusiv caprele și căprioarele, precum și bovinele și ovinele.

„Limba, în special la oi, poate deveni albastră din cauza măririi cu sânge", a declarat Alec Gerry, profesor de entomologie la UC Riverside și coautor al studiului.

Muștele de mărime mică, atât de mici încât sunt numite și no-see-ums, sunt responsabile pentru transmiterea virusului. Cu toate acestea, muștele adulte tipice trăiesc mai puțin de 30 de zile.

„A existat o întrebare cu privire la modul în care virusul bolii bluentongue persistă în lunile de iarnă pentru a ajunge în sezonul următor", a declarat Gerry. „Studiul nostru a analizat activitatea adulților în timpul iernii, făcând colecții doar în cele mai calde zile din fiecare săptămână - ceva ce entomologii nu fac de obicei".

Studiile anterioare au descoperit puține muște active în timpul iernii în California. O teorie cu privire la muște a postulat că acestea mor în lunile mai reci și că muște purtătoare de virus sunt cumva reintroduse dintr-un loc tropical cu ierni calde. O altă teorie a sugerat că activitatea mușuroaielor nu este latentă iarna, dar metodele de supraveghere nu sunt suficient de robuste pentru a surprinde activitatea lor redusă și transmiterea continuă a virusului bolii bluentongue.

Convinsă că această din urmă teorie este corectă, echipa de cercetare a început să prindă capcane în zilele cele mai calde, la fiecare două săptămâni, timp de trei ani. „Și i-am prins de fiecare dată", a declarat Xinmi Zhang, un entomolog de la Scripps College care a condus studiul în timp ce era doctorand în laboratorul lui Gerry la UCR.

Prin schimbarea practicilor tipice de colectare a insectelor, cercetătorii au descoperit că muștele continuă să fie active în cele mai călduroase zile. Această descoperire este descrisă într-un articol din Journal of Medical Entomology și într-o nouă postare pe blogul Societății Entomologice din America.

„Nu numai că muștele sunt mai active în acele zile călduroase, dar faptul că am găsit adulți mai tineri sugerează că acestea se dezvoltă pe parcursul lunilor de iarnă", a declarat Gerry. „Nu există nicio pauză în ciclul normal de viață".

Deși acest studiu nu a găsit virusul activ în timpul iernii, un alt studiu efectuat în Central Valley din California a găsit virusul în această perioadă. Luate împreună, cele două studii arată că transmiterea virusului este probabil în curs de desfășurare.

Având în vedere că nu există un tratament specific pentru boala bluentongue și nu a fost identificat niciun inamic natural al muștelor care să ajute la reducerea numărului acestora, Gerry a declarat că rezultatele ar trebui să sprijine metode îmbunătățite de gestionare a transmiterii virusului, cum ar fi aplicarea de repelente la rumegătoare în timpul iernii, când activitatea muștelor este la cel mai scăzut nivel din timpul anului.

Bovinele din California sunt aclimatizate la tulpina virusului care circulă la nivel local, astfel încât nu suferă reacții negative. Totuși, acest lucru s-ar putea schimba cu ușurință. „Dacă o nouă tulpină este importată într-un loc care nu a avut-o înainte, reacțiile animalelor ar putea fi severe. Acest lucru ar putea duce la un impact economic mare", a declarat Zhang. În timpul unui focar de febră catarală ovină în nordul Europei în 2006, mii de vaci au murit.

„Este foarte important să înțelegem mai bine comportamentul acestor insecte. Iar acum, o avem".

sursa: