Salmonella Dublin, o boală infecțioasă și rezistentă la antibiotice care afectează bovinele, rămâne o provocare majoră atât pentru fermieri, cât și pentru sănătatea publică în Danemarca. Deși Danemarca a lansat în 2008 un plan național de eradicare a acestei infecții, obiectivul nu a fost încă atins. Un nou studiu realizat de Universitatea din Copenhaga, publicat în Agricultural Economics, analizează impactul economic al bolii și sugerează posibile cauze ale persistenței acesteia.

Deși Salmonella este frecvent asociată cu păsările, Salmonella Dublin afectează bovinele de zeci de ani și este în creștere la nivel global. Această variantă provoacă pneumonie, septicemie, avorturi și poate fi fatală pentru viței și vaci. În același timp, poate infecta și oamenii, în special prin contact direct cu animale sau prin consumul de produse lactate nepasteurizate și carne insuficient preparată. Deși mai rară la oameni decât alte tulpini de Salmonella, Salmonella Dublin are o rată de mortalitate de până la 12% și este adesea rezistentă la tratamente antibiotice.

În ciuda eforturilor din ultimele decenii, rata de infecție în rândul fermelor de bovine daneze este în prezent de aproximativ 5%, în scădere de la 20–25% în 2008. În alte țări, însă, situația este mai gravă: infecția afectează aproximativ 18% dintre fermele din Statele Unite și până la 60% în Regatul Unit.

Cercetătorii Dagim Belay și Jakob Vesterlund Olsen au analizat date din toate fermele de lapte din Danemarca pe o perioadă de zece ani. Studiul arată că infecția are consecințe economice semnificative: mortalitate crescută la viței, producție mai mică de lapte, costuri mai mari cu tratamentele și intervențiile veterinare.

Una dintre dificultăți este faptul că infecția poate rămâne nedetectată în multe efective, deoarece simptomele pot fi absente sau ușoare. În timp, însă, boala reduce productivitatea și afectează sănătatea animalelor, iar pierderile economice se acumulează.

Fermele cu un nivel ridicat de infecție înregistrează costuri suplimentare anuale de aproximativ 11.300 de euro. Chiar și în fermele cu un nivel redus de infecție, pierderile anuale pot ajunge la 6.700 de euro pentru un efectiv mediu de 200 de vaci.

Potrivit cercetătorilor, sistemul actual de monitorizare utilizat de autoritățile daneze, bazat pe un prag al nivelului de anticorpi detectați în laptele din tancurile de colectare, ar putea fi insuficient. Studiul arată că pierderile de producție apar chiar și sub acest prag.

Pentru a încuraja fermierii să combată boala mai eficient, autorii studiului propun măsuri precum subvenții pentru prevenție, detectare timpurie și control, precum și reducerea prețului laptelui provenit de la efective infectate cronic. De asemenea, este recomandată o informare mai bună a crescătorilor de bovine cu privire la costurile ascunse ale infecției și strategiile eficiente de control.

Sursa: phys.org