Un caz sever de tetanos diagnosticat la o iapă tânără din rasa Quarter Horse a fost tratat cu succes în cadrul Centrului de Sănătate Veterinară al Universității din Missouri (VHC), printr-o intervenție terapeutică avansată care a inclus administrarea intratecală de antitoxină tetanică. Pacienta, care nu finalizase protocolul de imunizare profilactică, a prezentat semne clinice tipice de tetanos, iar abordarea terapeutică convențională s-a dovedit insuficientă.

Echipa medicală a recurs la plasarea unui cateter intratecal permanent pentru a permite administrarea graduală și controlată a antitoxinei, o procedură rar utilizată în medicina ecvină. Evoluția clinică favorabilă și recuperarea completă a pacientei subliniază importanța colaborării multidisciplinare și a inovației terapeutice în cazurile neurologice grave.

Când Aliva Jones din Butler, Missouri, a adus acasă o tânără iapă din rasa Quarter Horse pe nume Cardi, nu și-a imaginat că vor începe un drum dificil. La câteva săptămâni după ce a sosit în noua ei locuință, Cardi a început să dea semne de boală în timpul îngrijirii unei răni.

Primește ultimele noutăți veterinare

Abonează-te la newsletterul săptămânal Veterinarul.ro

În fiecare luni îți trimitem pe e-mail cele mai importante știri și articole din domeniul veterinar.

Mă Abonez

„Cardi era înțepenită, nu putea merge bine, avea o pleoapă căzută și fața părea anormală,” a povestit Jones. „Am fost aproape sigură că era tetanos. I-am administrat prima doză de vaccin, dar nu era încă timpul pentru a doua doză, așa că nu era complet protejată.”

Cardi a fost dusă la Centrul de Sănătate Veterinară al Universității din Missouri (VHC), la o distanță de trei ore. Acolo, echipa medicală a confirmat diagnosticul de tetanos. Dr. Lynn Martin a observat gravitatea simptomelor: rigiditate severă, grimasa caracteristică și protruzia celei de-a treia pleoape, semne neurologice clasice ale bolii. În astfel de cazuri, rata de supraviețuire este foarte scăzută.

Tratamentul a început cu metode de susținere standard, inclusiv îngrijirea rănii, injecții intramusculare cu antitoxină, antibiotice, tranchilizante și adăpostirea calului într-un grajd liniștit și întunecat. Totuși, aceste măsuri nu au fost suficiente, iar lipsa antitoxinei la nivel național a complicat situația.

Echipa VHC a reușit să obțină mai multe doze de antitoxină, dar în momentul începerii tratamentului, toxina ajunsese deja la nivelul sistemului nervos central. Deoarece administrarea intramusculară nu este eficientă în cazurile avansate, Martin a propus o abordare mai agresivă: injecții intratecale. Prima doză a dus la prăbușirea calului.

„Pentru o clipă am crezut că am pierdut-o,” a spus Martin. „Dar i-am administrat fluide și am monitorizat totul. Apoi… s-a ridicat.”

Pentru a continua tratamentul într-un mod mai sigur, Martin a propus plasarea unui cateter intratecal permanent, care permite administrarea dozelor în mod controlat și gradual. Procedura delicată a fost realizată în colaborare cu Dr. John Dodam și echipa VHC. Acest mod de administrare a permis evitarea reacțiilor adverse asociate cu injecțiile mari, permițând astfel continuarea tratamentului fără complicații.

După șase ședințe, rigiditatea a scăzut, expresia facială s-a relaxat, iar Cardi a început din nou să meargă, să mănânce și chiar să alerge ușor. A fost externată pentru a-și continua recuperarea acasă.

„A fost incredibil,” a spus Martin. „În toți anii mei, nu am mai văzut un cal să-și revină din tetanos în felul acesta. Cardi a supraviețuit datorită unei colaborări complete între cadre universitare, stagiari, studenți, rezidenți și echipa de anestezie.”

„Din câte știu, este prima oară când s-a făcut acest tip de procedură,” a adăugat Martin. „Sunt momente ca acesta care îmi reamintesc de ce am ales medicina veterinară.”

Sursa: dmv360.com