Un studiu realizat la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign pornește de la o întrebare aparent simplă: care este cea mai potrivită metodă de hrănire pentru purceii crescuți artificial? Răspunsul ar putea avea impact atât în agricultură, cât și în cercetarea biomedicală, unde porcii sunt utilizați pentru a studia diferite aspecte ale medicinei umane. Rezultatele urmează să fie publicate în revista Journal of Animal Science.

„Motivația principală a studiului a fost să reducem decalajul dintre domeniul agricol și cel biomedical”, a declarat Kaitlyn Sommer, doctorand în cadrul Departamentului de Științe Animale din Colegiul pentru Agricultură, Consum și Științe ale Mediului al universității. Prin testarea diferitelor strategii de hrănire, cercetătorii pot înțelege mai bine cum influențează nutriția timpurie creșterea, metabolismul, comportamentul și starea generală a purceilor.

În cadrul studiului, 85 de purcei au fost înțărcați la vârsta de două zile și crescuți individual cu un înlocuitor de lapte complet din punct de vedere nutrițional. Jumătate dintre aceștia au avut acces liber la lapte (hrănire ad libitum), iar ceilalți au primit cantități calculate în funcție de greutatea corporală, imitând frecvența și volumul de lapte pe care l-ar primi de la scroafă. Pe parcursul celor 15 zile de studiu, echipa a monitorizat greutatea corporală, concentrația de insulină, comportamentul și compoziția țesuturilor moi ale purceilor.

„Purceii hrăniți ad libitum au consumat mai mult lapte și au crescut mai repede în greutate”, a spus Sommer. Cu toate acestea, la finalul studiului nu s-au observat diferențe semnificative în compoziția țesuturilor moi între cele două grupuri. Conținutul de grăsime corporală și proteine musculare a fost comparabil, principala diferență fiind ritmul de creștere.

„Când comparăm cantitatea de lapte consumată în raport cu greutatea corporală, cele două grupuri au ingerat volume similare”, a explicat Sommer. „Acest lucru sugerează că purceii ad libitum pur și simplu cresc mai repede, posibil din cauza diferențelor în producția de insulină.”

Un indicator important urmărit în acest studiu a fost concentrația de insulină din sângele purceilor. „Insulina joacă un rol esențial în direcționarea aminoacizilor – care sunt cărămizile proteinelor – către sinteza de masă musculară”, a precizat Ryan Dilger, autor principal și profesor în științele animalelor la Illinois. „Purceii preiau aminoacizii din proteine, iar insulina este responsabilă pentru orientarea acestora către construirea mușchilor scheletici.”

Sommer a adăugat că purceii din grupul ad libitum consumau porții mai mari, dar mai rare. Acest tip de hrănire a dus la perioade prelungite în care nivelul de insulină depășea pragul necesar pentru stimularea creșterii musculare. În schimb, purceii hrăniți conform unui program fix primeau porții mai mici și mai frecvente, ceea ce imita mai fidel ritmul natural de hrănire de la scroafă. Totuși, în acest caz, nivelul de insulină nu atingea mereu pragul necesar pentru stimularea dezvoltării musculare.

Pe lângă insulină și creștere musculară, cercetătorii au urmărit și comportamentul locomotor al purceilor în spațiul de creștere. Prin intermediul camerelor și sistemelor automate de monitorizare, au analizat preferințele de poziționare ale animalelor.

„Purceii hrăniți conform unui program fix petreceau mai mult timp în apropierea vasului de lapte și manifestau mai frecvent comportamente legate de hrănire”, a menționat Sommer. „Acest lucru sugerează că timpul petrecut în plus de acești purcei în apropierea sursei de hrană, alături de comportamente precum scurmarea sau mișcările cu râtul, ar putea fi impulsionate de instinctul natural de a suge la ugerul scroafei – acțiune despre care se știe că stimulează lactația.”

Într-un al doilea experiment, purceii au primit și obiecte de stimulare, precum jucării și prosoape, față de care au dezvoltat o atașare evidentă. „Se cuibăreau lângă ele și deveneau agitați când le luam pentru curățare”, a spus Sommer.

Deși imaginea unui purcel dormind cu un prosop poate părea amuzantă, concluziile studiului sunt aplicabile în practică. În creșterea porcilor, înțelegerea modului în care accesul la lapte influențează comportamentul ar putea contribui la reducerea riscului de strivire accidentală de către scroafă. Purceii mai înfometați tind să stea mai aproape de mama lor, ceea ce crește riscul de accidente.

În domeniul cercetării, aceste rezultate pot contribui la perfecționarea protocoalelor de hrănire artificială a purceilor crescuți pentru studii biomedicale. Aceasta este o direcție din ce în ce mai importantă, având în vedere că porcii sunt folosiți frecvent ca model pentru studiul nutriției și sănătății umane. Datorită asemănărilor genetice cu oamenii, porcii oferă informații pe care alte specii de laborator, cum ar fi șoarecii, nu le pot furniza. „Folosim în special porcii pentru a studia tractul gastrointestinal, sistemul imunitar și, în cazul laboratorului nostru, funcțiile cerebrale”, a declarat Dilger.

„Fiecare studiu deschide drumul către noi întrebări. Ce ne-a atras atenția cel mai mult în acest proiect este cât de mult poate influența metoda de hrănire toate celelalte aspecte pe care încercăm să le măsurăm”, a adăugat Dilger.

Obiectivul este de a continua integrarea aplicațiilor agricole și biomedicale în ceea ce privește creșterea purceilor. În viitoarele studii, echipa își propune să exploreze și alte rezultate fiziologice și comportamentale pentru a rafina în continuare strategiile de creștere.

„Încă avem multe de învățat”, a concluzionat Sommer. „Dar fiecare rezultat ne apropie de înțelegerea modului în care practicile de management din primele zile de viață pot ajuta purceii să se dezvolte armonios și să pornească în direcția potrivită.”

Sursa: phys.org