Un nou studiu condus de cercetători de la Universitatea British Columbia (UBC) arată că pisicile de companie lăsate să iasă nesupravegheate afară prezintă rate de infecție cu agenți patogeni comparabile cu cele ale pisicilor fără stăpân, chiar și atunci când primesc îngrijiri veterinare regulate, hrană și adăpost.

Publicat în PLOS Pathogens, studiul a analizat date din 604 cercetări, acoperind peste 174.000 de pisici din 88 de țări. Cercetătorii au identificat 124 de specii de agenți patogeni, dintre care aproape 100 pot infecta și oamenii. Printre acestea se numără Toxoplasma gondii, ascarizii, Bartonella (bacteria responsabilă de boala zgârieturii de pisică) și Leptospira.

„Ne așteptam ca pisicile care ies afară să prezinte un risc mai mare față de cele de interior, dar am fost surprinși să constatăm că pisicile cu stăpân care au acces liber în exterior sunt comparabile cu pisicile fără stăpân în ceea ce privește riscul general de infecție", a declarat dr. Amy Wilson, autoarea principală a studiului și medic veterinar practicant.

Concluziile pun sub semnul întrebării o ipoteză frecventă în sănătatea publică, potrivit căreia pisicile vagaboande și cele fără stăpân reprezintă principala sursă de risc pentru transmiterea bolilor. Studiul arată că pisicile cu stăpân care se plimbă liber pot funcționa ca o punte între agenții patogeni din fauna sălbatică și oameni,  cu atât mai mult cu cât proprietarii nu observă decât aproximativ 20% din animalele sălbatice pe care pisicile lor le vânează.

Cercetătorii subliniază că accesul supravegheat în exterior,  prin țarcuri, garduri speciale sau plimbări în lesă,  poate reduce semnificativ riscul, limitând contactul cu alte animale și cu fauna sălbatică. „Vaccinurile și deparazitarea nu sunt suficiente, deoarece nu acoperă mulți dintre potențialii agenți patogeni", a precizat dr. Wilson.

Studiul atrage atenția și asupra riscului pentru populație în general: atunci când pisicile infectate defechează în spații publice, riscul depășește sfera proprietarilor. Dr. Wilson face o paralelă cu câinii, cândva lăsați liberi fără restricții, acum supuși unor reglementări stricte din motive de bunăstare animală și siguranță publică, și consideră că o schimbare similară de abordare este necesară și în cazul pisicilor.

„Accesul nesupervizat în exterior nu este esențial pentru bunăstarea felină sau pentru relația om-animal. Dacă îmbunătățim modul în care ne gestionăm pisicile, putem proteja în același timp pisicile, fauna sălbatică și oamenii", a concluzionat cercetătoarea.

Articol: Amy G. Wilson et al, Outdoor roaming of owned cats elevates risk of zoonotic pathogen exposure: A global synthesis, PLOS Pathogens (2026). DOI: 10.1371/journal.ppat.1014160