Gripa aviară continuă să se extindă la mamifere. În martie 2024, gripa aviară H5N1 înalt patogenă a fost identificată la bovinele de lapte pentru prima dată în Statele Unite. Până în luna mai, nouă state au raportat focare de infecție. Deși metoda de transmitere la bovine este încă necunoscută, noi cercetări publicate pe 15 mai în Nature Communications demonstrează că o tulpină înrudită de H5N1, subtipul cladei 2.3.4.4b, care a provocat un focar la nurcile de crescătorie în 2022, s-a transmis prin aer la un număr limitat de dihori.

Acesta este primul caz în care un membru al grupului de virusuri H5N1 clade 2.3.4.4b a demonstrat capacitatea de transmitere aeriană. Potrivit cercetătorilor de la Penn State, care au condus studiul, aceste descoperiri sugerează că virusul evoluează pentru a infecta mamiferele, prezentând un risc potențial crescut pentru oameni.

„Deși nu există dovezi că tulpina de H5N1 care afectează în prezent bovinele de lapte este capabilă de transmitere prin aer, studiul nostru sugerează că un alt membru al acestei familii de viruși a evoluat într-un anumit grad care permite transmisibilitatea prin aer”, a declarat Troy Sutton, profesor asociat la Facultatea de științe veterinare și biomedicale Penn State și autorul corespondent al lucrării. „Această descoperire subliniază importanța supravegherii continue pentru a monitoriza evoluția acestor viruși și răspândirea lor la alte mamifere, inclusiv la oameni.”

Potrivit cercetătorilor, evaluarea potențialului virusului de transmitere prin aer la mamifere ar putea ajuta la înțelegerea riscului potențial al acestuia pentru oameni. Deoarece mostrele de virus nu au putut fi obținute cu ușurință după ce focarul la nurcă a fost controlat, echipa a reconstruit virusul folosind secvențe genetice disponibile public.

Cercetătorii au evaluat capacitatea virusului de a se transmite la dihorii. Dihorii au tractul respirator asemănător cu omul. Echipa a măsurat atât transmiterea directă a virusului prin plasarea dihorilor infectați în cuști cu dihori neinfectați, cât și transmiterea indirectă prin aer prin plasarea dihorilor infectați și neinfectați în cuști care au un spațiu aerian comun, dar previn contactul fizic.

Cercetătorii au descoperit că virusul s-a transmis prin contact direct la 75% dintre dihorii expuși și prin microparticule respiratorii la 37,5% dintre dihorii expuși, după aproximativ nouă zile de expunere. Echipa a mai descoperit că virusul avea o doză infecțioasă scăzută, ceea ce înseamnă că, chiar și cantități mici de virus au provocat o infecție.

Sutton a remarcat că tulpina virusului de la nurci conținea o mutație numită PB2 T271A. Pentru a testa influența acestei mutații asupra transmiterii virale și asupra severității bolii, echipa a proiectat virusul fără mutație și a constatat că mortalitatea și transmiterea prin aer la dihorii infectați cu această versiune a virusului au fost reduse.

„Aceste descoperiri sugerează că mutația PB2 T271A îmbunătățește replicarea virală a virusului, contribuind atât la virulență, cât și la transmiterea la dihori”, a spus Sutton. „Înțelegerea rolului pe care îl joacă această mutație înseamnă că putem monitoriza pentru ea sau pentru mutații similare care apar în tulpinile de H5N1 care circulă în prezent.”

Sutton a adăugat că dihorii folosiți în studiile lor nu aveau imunitate preexistentă la gripă, față de majoritatea oamenilor care au fost expuși la virusurile gripale sezoniere H1N1 și H3N2. 

Această descoperire subliniază nevoia urgentă de monitorizare și cercetare continuă pentru a înțelege mai bine evoluția virusurilor gripale și pentru a preveni posibilele riscuri pentru sănătatea publică.

Bibliografie:

Katherine H. Restori, Kayla M. Septer, Cassandra J. Field, Devanshi R. Patel, David VanInsberghe, Vedhika Raghunathan, Anice C. Lowen, Troy C. Sutton. Evaluarea riscului unui virus gripal H5N1 foarte patogen de la nurcă . Nature Communications , 2024; 15 (1) DOI: 10.1038/s41467-024-48475-y