Succesul... notiune abstracta care defineste recunoasterea proprietarilor de animale

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Am început să lucrez ca medic veterinar la 01.10.1987, după terminarea studiilor la FMV București, la Întreprinderea Agricolă de Stat Clejani, jud. Giurgiu, într-o fermă de vaci de lapte. Am ajuns aici deoarece la acea vreme, după terminarea studiilor erai repartizat obligatoriu în producție. Cei care învățau bine în facultate puteau primi două repartiții: în producție și în cercetare. Eu am primit repartiția în producție la IAS Clejani iar cea în cercetare la Institutul de Biologie și Nutriție Animală Balotești. Din acest punct de vedere pot spune că atunci am fost un om fericit datorită faptului că la aceeași unitate lucra și soția mea (absolventă a ASE-ului), care fusese repartizată aici cu un an înainte. Fericirea mea a fost de scurtă durată, deoarece la începutul anului 1988 conducerea de partid și de stat de la acea vreme a tăiat repartițiile în cercetare a trebuit să lucrez în continuare la IAS Clejani, până în anul 1990, când datorită revoluției din decembrie 1989 am putut participa la concursul pentru ocuparea unui post de asistent la disciplina de Reproducție, Obstetrică, Patologia Reproducției la FMV București. Primele două cazuri tratate de mine, în calitate de medic veterinar au fost reprezentate de o vacă diagnosticată cu comă puerperală și o vacă care a prezentat indigestie prin împâstare. Vaca cu indigestie prin împâstare am diagnosticat-o și tratat cred ca în a doua sau a treia zi după ce m-am angajat ca medic veterinar, respectiv în 3-4 octombrie 1987. Venind dimineața la fermă, unul din îngrijitori mi-a spus că are o vacă balonată, care nu manâncă. Am mers în grajd, crezând că este vorba de un meteorism rumenal acut, când acolo am găsit o vacă cu un abdomen enorm, cifozată, cu respirație dispneică, dar la palpare si percuție nici urmă de gaz ci o împâstare cum rar mi-a fost dat să văd și după aceea. Nu am mai încercat nici un tratament conservator deoarece mi-a fost teamă să nu induc și o indigestie gazoasă sau spumoasă, deoarece îngrijitorul îmi spusese că acea vacă mâncase mult porumb plantă întreagă care încă era verde, și am trecut imediat la executarea ruminotomiei. Am reușit să degajez rumenul, care era plin cu plante întregi de porumb (am evacuat cam patru roabe de conținut rumenal solid) și am recuperat vaca care era și gestantă și care a reușit să ducă gestația până la final. A fost prima ruminotomie executată în acea zonă, de aceea asistența a fost foarte numeroasă, așteptându-se ca în final eu să spun că nu se poate rezolva afecțiunea și să o trimit la abator. Mai mult, în timp ce eu executam intervenția chirurgicală, pe lângă locul unde operam a trecut și șeful ciobanilor de la ferma de oi a IAS-ului, care în momentul în care a văzut ce făceam a exclamat ”altă vacă care va pleca la abator”. În acel moment, orgoliul meu de veterianr tânăr a răbufnit și l-am întrebat ”Dacă vaca trăiește îmi dai o oaie, facem pariu”. La care el a răspuns ”Da, pentru că nu va trăi”. După două săptămâni l-am chemat în fermă să vadă vaca și mi-am luat oaia. Cel de-al doilea caz mai important a apărut pe 01ianuarie 1998, imediat după revelion. De data aceasta nu a fost o vacă din fermă ci vaca unui om din sat care nu a avut altă treabă decât să fete în noaptea de anul nou, iar dimineața după primul muls să facă comă puerperală. M-am trezit dimineața devreme cu o femeie la poartă, care știa că sunt medic veterinar și care își smulgea părul din cap că după fătare, îi moare vaca. M-am dus să văd despre ce este vorba și m-am speriat și eu când am văzut vaca în decubit cu capul întors spre flancul stâng și care părea că nu respiră. Prima tendință a fost să spun că este moartă deoarece nu reacționa, mișcările respiratorii nu se evidențiau, prezenta enoftalmie, dar la poartă erau adunați toți vecinii și trebuia să fac ceva. Am început să ascult cordul și am văzut că funcționa și în acel moment am pus diagnosticul de comă puerperală (febră vituleră). Am administrat Gluconat de calciu intravenous și am introdus încet aer în mamelă iar la circa 20 minute vaca s-a ridicat în picioare. Rezolvarea acestui caz a fost spectaculoasă dar până ce am vazut vaca ridicată, pe mine m-au trecut toate transpirațiile deoarece îmi era teamă că am greșit diagnosticul sau tratamentul, că nu reușesc să salvez animalul, ceea ce ar fi fost foarte grav pentru mine tânăr medic veterinar dornic de afirmare. În rest, în fermă de la început m-am ocupat de activitatea curentă specifică medicului veterinar: distocii, retenții ale învelitorilor fetale, diarei și bronhopneumonii la viței, afecțiuni podale, etc.

Foto: Colectivul disciplinei Reproductie Obstetrica Patologia Reproductiei FMV Bucuresti

Cum a fost începutul, care au fost primele cazuri cu care v-ați confruntat?

Debutul în profesia veterinară la mine a început înainte de terminarea facultății, deoarece am absolvit Liceul Agro-Industrial Dragomirești Vale, jud. Giurgiu, specializarea Medicină Veterinară, unde am început să mă familiarizez cu tainele ”veterinăriei”, iar în timpul vacanțelor din liceu și facultate am lucrat ca tehnician veterinar la dispensarul veterinar din orașul meu (Fieni, Dâmbovița) unde am avut ocazia să execut tratamente la diferite specii de animale. Îmi aduc aminte cu nostalgie de prima scroafă ovariectomizată de mine, intervenție chirurgicală care a durat aproape două ore (bineînțeles că era vorba de scroafa părinților mei). Alte cazuri importante pentru mine, din această perioadă de început, sunt reprezentate de: un armăsar semigreu splendid, diagnosticat cu colică și secundar acesteia cu furbură acută, pe care am reușit să îl salvez, o vacă cu brohopneumonie purulentă tratată zilnic, 10 zile, care de asemenea, a fost salvată, tratamentul fiind executat de mine cu Sulfatiazol intravenos, la indicațiile medicului veterinar de dispensar, prima operație de cheloid executată de mine la cabaline (de data aceasta fiind deja medic veterinar), operațiile cezariene la vacă executate în număr de 4-5 pe zi, la juninci care fuseseră ținute la pășune, în care au scăpat taurii unor pădurari și le-au montat la vârste și dezvoltări corporale mici, la fătare prezentând angustie pelvină, primele histerotomii, ovariectomii și splenectomii la cățea, executate la Clejani și multe altele.

Foto: Ore de lucrari practice de clinica la ferme cu studentii

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Nu am ținut niciodată această evidență, dar de foarte multe ori lucrez șapte zile din șapte, inclusiv sâmbăta și duminica. Nu pot spune că am zile tipice de lucru deoarece activitățile sunt diversificate. În zilele în care nu ies la fermă sunt la facultate la ora 8, îmi țin orele de curs și lucrări practice, intru la consultații, tratamente și operații în clinică, discut și lucrez cu studenții și doctoranzii la temele de cercetare ale lor și ale mele, particip la ședințe și alte activități ale facultății și ale Colegiului Medicilor Veterinari (unde sunt vicepreședinte), iar după amiaza și seara studiez și scriu. În zilele în care am ieșiri la fermă, în jur de ora șase dimineața plec către ferme, unde lucrez în domeniiile mele de competență, de cele mai multe ori cu studenții sau doctoranzii, iar seara mă întorc la facultate unde-mi rezolv problemele curente sau continui să citesc sau să scriu. Oricum de multe ori mă prinde orele 20-21 în facultate.

Cum reușiți să combinați activitatea didactică cu cea practică?

Prin multă muncă și o bună organizare și foarte important faptul că ceea ce fac, fac cu plăcere. De altfel, eu consider că pentru un cadru didactic clinician este foarte important să nu piardă contactul cu practica, iar în cazul nostru activitatea practică înseamnă să poți lucra în domeniul de competență pe care îl ai atât într-un cabinet veterinar pentru animale de companie cât și într-un dispensar veterinar rural sau într-o fermă de animale de rentă, altfel spus să te afli în piața veterinară. Cea mai bună recunoaștere a valorii profesionale a unui profesor este atunci când colegii practicieni te solicită pentru rezolvarea unor cazuri sau situații apărute în activitatea curentă.

Foto: Recoltare de embrioni la vaca

Considerați oportună investiția într-un spital veterinar dotat modern pentru animale mari în România în acest moment? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?

Consider că este oportună această investiție cu o singură condiție, medicii care lucrează în acel spital veterinar să fie bine pregătiți, mai ales în patologia ecvină, deoarece aceste animale au valori de piață mari. Pentru ca un spital de animale mari să fie rentabil, caii de sport sau agrement trebuie să reprezinte majoritatea cazurilor tratate. Pe lângă aceasta, trebuie să mai existe o condiție, proprietarii de animale să fie sau să fie făcuți conștienți de costurile destul de mari pe care le implică diagnosticul și tratamentul acestora. De aceea, o altă fațetă a activității unui medic veterinar trebuie să o reprezinte educarea crescătorilor.

Ce ar trebui sa facă un medic veterinar de animale mari pentru a atrage încrederea proprietarilor de ferme?

În primul rând să fie un bun profesionist, în al doilea rând să aibă noțiuni solide de alimentație, fiziologia speciei de care se ocupă și de management al fermei iar în al treilea rând să îi placă ceea ce face și să se perfecționeze continuu, deoarece tehnologiile de creștere se modifică foarte rapid iar datorită acestui fapt cresc masiv producțiile și se modifică frecvența diferitelor afecțiuni. Totodată pentru animalele de rentă medicul veterinar trebuie să gândească economic iar pentru aceasta accentul activității lui trebuie pus pe profilaxia bolilor și nu pe tratarea lor. Este cunoscut de foarte mult timp dictonul românesc ”doar cu seringa nu faci producții și nu salvezi animalele”. De aceea medicul veterinar care lucrează în ferme trebuie să urmărească și să se implice în managementul fermei, alimentația și întreținerea animalelor. Terapia clasică a bolilor, fără perfecționarea managementului fermei nu va face altceva decât să rezolve pe moment anumite situații dar nu va limita pierderile economice ale proprietarilor. De aceea unii proprietari nu au, în aceste cazuri, încredere în medicii veterinari.

Foto: Recoltare comerciala de embrioni la vaca

Cum ar trebui să-și organizeze activitatea un medic veterinar de animale mari de succes?

Depinde de locul în care medicul respectiv își exercită profesiunea, dacă are contract cu o fermă sau face clinică rurală în micile gospodării, deoarece modul de organizare este diferit. În fermă, accentul activității veterinare se pune pe asigurarea bunăstării animalelor și productivitate pe când în cazul micilor gospodării apare în plus și este foarte pregnantă dragostea proprietarului pentru calul sau vaca sa. De multe ori în aceste mici gospodării contează numai salvarea vieții animalului chiar dacă productivitatea se reduce. În ferme, medicul veterinar, pe lângă activitatea specifică medical veterinară trebuie să urmărească și condițiile de întreținere, alimentație și management, să aducă la cunoștința celor cu putere de decizie deficiențele constatate din acest punct de vedere și acolo unde poate, să intervină pentru rezolvarea acestora. Nu trebuie să facă rabat sub nici o formă de la asigurarea condițiilor optime de întreținere pentru animale, deoarece în final aceste nereguli se răsfrâng tot asupra activității sale. Atunci când din diferite motive proprietarii sau cei cu putere de decizie nu pot asigura în totalitate aceste necesități, medicii veterinari trebuie să informeze despre pierderile economice generate de această stare de fapt. Din punct de vedere al activității sanitare veterinare în ferme, medicul veterinar trebuie să realizeze la timp acțiunile de imunoprofilaxie, să aibă tot timpul în centrul atenției activitatea de reproducere a animalelor (deoarece în fermele comerciale aceasta este cea care poate genera profit sau pierderi majore în economia fermei) și să intervină prompt în toate situațiile pentru rezolvarea diferitelor afecțiuni apărute. De foarte multe ori întârzierea intervenției într-un caz de boală se poate solda cu pierderea capacității productive a animalului sau cu moartea acestuia. Pentru medicul veterinar care lucrează numai în cabinet, acesta trebuie să-și cunoască foarte bine pacienții dar și proprietarii de animale. Activitatea sa trebuie organizată astfel încât să poată interveni oricând pentru rezolvarea cazurilor care apar în activitatea curentă în zona sa de acțiune. Bineînțeles că aici există diferențe în funcție de zonă, de activitățile în care este implicat (este numai medic de liberă practică sau are și contracte pentru acțiunile sanitare veterinare din programul strategic, etc.). Este foarte important ca acesta să vadă cazurile de care se ocupă, în fiecare zi, în așa fel încât tratamentul să fie administrat conform protocoalelor terapeutice specifice. De asemenea și aici trebuie urmărite aspectele legate de alimentație, întreținere, etc. Un lucru extrem de important pentru medicii veterinari, inclusiv pentru cei de animale mari îl reprezintă abilitatea de a comunica cu proprietarii de animale, de a-i face să înțeleagă necesitatea asigurării bunăstării animalelor pentru menținerea sănătății lor și aplicarea mijloacelor terapeutice și a acțiunilor de imunoprofilaxie, atunci când este necesar.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Din perspectiva mea succesul, pentru un medic veterinar, este o noțiune abstractă care definește recunoașterea proprietarilor de animale și a colegilor că ai intervenit corect și la timp și ai reușit să recuperezi un animal. Succesul, consider că apare atunci când muncești și ești bine pregătit în domeniul în care activezi, astfel putând să realizezi o activitate medicală veterinară de calitate.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Nu. Mă consider doar un medic veterinar care încearcă să-și exercite cât mai corect profesia.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Dacă ar fi să o iau de la capăt m-aș orienta tot către activitatea clinică, deoarece consider că aceasta oferă cele mai mari satisfacții profesionale, chiar dacă nu întotdeauna în condiții dintre cele mai ușoare. Ce aș schimba? În primul rând modul de a mă pregăti în sensul că aș încerca să beneficiez la maxim de mobilitățile externe existente în prezent, mobilități care nu existau în perioada studenției mele, în așa fel încât atunci când termin studiile să cunosc cât mai bine situațiile cu care mă pot confrunta în practică. Din experiența mea pot spune că studenții care au participat la programele de mobilități externe au revenit cu o concepție mult schimbată despre ce înseamnă medicina veterinară și ce trebuie să facă un medic veterinar pentru a rezista pe piața muncii.

Foto: Impreuna cu studentii la castrari de armasari.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet?

Primul lucru pe care trebuie să îl știe un medic veterinar tânăr este că această profesiune trebuie să-ți placă, să te simți atras de către ea, altfel nu poți lucra în domeniul veterinar. Cele cinci reguli fundamentale pe care ar trebui să le știe un proaspăt absolvent când se gândește să deschidă un cabinet ar putea fi:

1. Nevoia de multă muncă: 10-12 ore/zi;

2. Trebuie să aibă cunoștințe solide de medicină veterinară și organizare a activității în cabinetul veterinar;

3. Să posede abilități de comunicare cu proprietarii de animale;

4. Să fie răbdător (să nu aștepte câștiguri mari într-un interval redus de timp);

5. În activitatea sa, să pună pe primul loc actul medical și apoi veniturile.

Aplicând aceste principii și privind cu multă seriozitate activitatea zilnică atât cabinetul cât și medicul veterinar pot evolua atât profesional cât și material. 

Foto: Impreuna cu Prof. Dr. Bo Algers Suedia si familia sa la Babele