Un studiu retrospectiv realizat de College of Veterinary Medicine din cadrul Universității Cornell arată că, pe măsură ce câinii sunt selecționați pentru a avea dimensiuni tot mai mici, craniul lor nu se micșorează proporțional, ci își schimbă forma. Cercetătorii au observat că rasele la care apar aceste modificări se suprapun în mare măsură cu cele predispuse la siringomielie, o afecțiune dureroasă a măduvei spinării. Rezultatele au fost publicate în revista Veterinary Radiology & Ultrasound.

„Am vrut să înțelegem mai bine ce se întâmplă cu forma craniului atunci când câinii devin mai mici, astfel încât să nu confundăm modificările normale cu procese patologice”, a declarat Peter V. Scrivani, profesor de științe clinice la Cornell și autorul corespondent al studiului.

Pentru cercetare, oamenii de știință au analizat dosarele medicale a 852 de câini din rase diferite, care efectuaseră tomografii computerizate ale capului și nu prezentau boli craniene cunoscute. Ian Porter, fost medic rezident la Cornell și în prezent profesor asociat de imagistică de diagnostic, a analizat imaginile și a calculat mai mulți indici ai capului, folosind măsurători ale lățimii și lungimii craniului, cutiei craniene și feței.

Cercetătorii au analizat relația dintre greutatea corporală, utilizată ca indicator al miniaturizării, și forma craniului. Câinii au fost încadrați în categorii, de la forma considerată tipică până la forme extrem de rotunde, iar analiza a inclus trei măsuri cantitative: indicele cranian, indicele craniului și indicele facial. De asemenea, animalele au fost împărțite în două grupuri: rase predispuse la siringomielie și rase fără această predispoziție.

„Acest studiu oferă dovezi solide că, atunci când câinii devin mai mici, ei nu își reduc dimensiunile proporțional sau izometric, ci apare o schimbare clară de formă, numită scalare alometrică. Nu vedem doar un craniu asemănător celui al unui lup, dar în miniatură. Observăm că, pe măsură ce câinele se micșorează, cutia craniană se bombează, iar forma capului devine mai rotundă”, a explicat Peter V. Scrivani.

Analiza întregului lot de câini a arătat că formele mai rotunde ale craniului au fost asociate semnificativ cu o greutate corporală mai mică. Indicii capului au avut, în general, aceeași tendință, crescând pe măsură ce greutatea scădea, deși în cazul raselor predispuse la siringomielie au existat unele diferențe în ceea ce privește măsurătorile craniului și feței.

Modificări similare ale formei craniului sunt întâlnite și la câinii cu afecțiuni care afectează echilibrul lichidelor din sistemul nervos central, precum hidrocefalia și siringomielia. În cazul acestei din urmă afecțiuni, în măduva spinării se formează cavități pline cu lichid, care provoacă durere.

Datele au arătat că rasele predispuse la siringomielie au un indice cranian ridicat, indiferent de lungimea botului, și cântăresc sub 44 de livre. Printre rasele la care această afecțiune este întâlnită mai frecvent se numără Cavalier King Charles Spaniel, Affenpinscher, Brussels Griffon, Chihuahua și Pomeranian.

Comparativ cu rasele considerate cu risc mai redus, câinii din rasele predispuse la siringomielie aveau mai des cranii rotunde, cântăreau mai puțin și prezentau valori mai mari ale indicilor cranian, al craniului și facial. Toate aceste diferențe au fost semnificative din punct de vedere statistic. Analiza de regresie a arătat că atât greutatea corporală mai mică, cât și indicele cranian mai mare cresc independent probabilitatea ca un câine să aparțină grupului predispus la această afecțiune, iar dintre cele trei măsuri analizate, indicele cranian a avut cea mai puternică asociere.

„Pentru fiecare reducere a greutății corporale cu 2,2 livre, riscul de a face parte din grupul predispus la siringomielie crește cu 25%, iar cu cât craniul este mai scurt și mai lat, cu atât riscul de a aparține acestui grup este mai mare”, a declarat Peter V. Scrivani.

Autorii subliniază însă că studiul identifică doar asocieri statistice și nu demonstrează o relație de cauzalitate.

„Acesta este un studiu privind asocierile. Nu demonstrăm o relație de cauză și efect, ci identificăm factori care pot fi legați între ei și prezentăm mai multe explicații posibile pentru aceste asocieri”, a precizat Peter V. Scrivani.

Cercetătorii consideră că sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili dacă modificările osoase ale craniului și feței contribuie la apariția siringomieliei sau dacă reprezintă o consecință a procesului bolii. Ei menționează că o mai bună înțelegere a acestei relații ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii de tratament și de reproducere. De asemenea, autorii arată că rezultatele oferă un context util pentru interpretarea variațiilor normale observate la investigațiile imagistice și evidențiază influența miniaturizării asupra formei craniului la câinii domestici.

Sursa: dvm360.com