Ratele de infecție cu viermi cardiaci în SUA au crescut constant timp de aproape două decenii, în ciuda disponibilității și eficacității sporite a metodelor de prevenire.

„La fiecare trei ani, American Heartworm Society (AHS) realizează un studiu care analizează rapoartele clinicilor și populația totală de câini. Și de fiecare dată, numărul câinilor care au fost testați pozitiv pentru această afecțiune crește cu mult peste 50.000”, arată Dr. Doug Carithers, expert în parazitologie și membru al consiliului de administrație al AHS de peste 18 ani.

În 2001, numărul câinilor cu viermi cardiaci era estimat la 800.000. Douăzeci de ani mai târziu, această estimare a ajuns la peste 1,2 milioane.

„Este foarte descurajant, mai ales că această boală poate fi prevenită”, a declarat Dr. Carithers, care este membru de lungă durată al consiliului AHS și angajat al Boehringer Ingelheim.

Boala este prezentă în toate cele 50 de state, deși distribuția sa geografică pare să se schimbe, pe măsură ce se răspândește în regiuni în care era considerată rară. Extinderea teritoriilor canidelor sălbatice infestate cu acești viermi, respectarea scăzută de către proprietari a măsurilor de prevenire a viermilor de inimă, relocarea câinilor cu dirofilarioză în alte state și frecvența tot mai mare a condițiilor meteorologice favorabile proliferării țânțarilor, determinată în parte de schimbările climatice, sunt toate factori care contribuie probabil la răspândirea bolii.

„Ca profesie, trebuie să lucrăm împreună pentru a ajuta medicii veterinari să creeze din această problemă o prioritate”, a spus Dr. Carithers. „Trebuie să ne educăm colegii cu privire la faptul că răspândirea viermilor de inimă este un proces extrem de eficient.”

Înțelegerea răspândirii

Cercetări recente indică faptul că ceea ce se credea odată că este un proces aleatoriu nu este deloc aleatoriu. Un studiu publicat în 2013 de Dr. Tanja McKay, profesor la Universitatea de Stat din Arkansas, și alții, a constatat că țânțarii au de 10 ori mai multe șanse să găsească și să se hrănească cu câini, lupi sau coioți infectați decât cu canide neinfectate.

Un studiu similar din 2023, publicat în Jurnalul brazilian de medicină veterinară, a evidențiat că animalele infectate cu viermi cardiaci, precum câinii, reprezintă cea mai bogată sursă de infecție pentru țânțari, crescând astfel riscul de transmitere.

Adesea, boala va duce la necroza țesutului pulmonar înainte ca un animal să fie testat pozitiv pentru viermi cardiaci. La 153 de zile, animalul ar putea expira compuși organici volatili (COV) din țesutul necrotic, atrăgând țânțarii și crescând astfel probabilitatea de transmitere, deoarece țânțarii se hrănesc cu sângele altor animale.

„Pentru a înrăutăți lucrurile, canidele sălbatice tind să caute hrană în zonele antropice, unde pot interacționa cu țânțarii-vectori care s-au hrănit cu câini infestați. Odată infestate, aceste canide sălbatice devin o sursă de infecție pentru țânțari în toată zona lor de viață, răspândind parazitul în sălbăticie”, au scris autorii brazilieni.

În 2006, medicii veterinari din zona Montana vedeau câte un caz pe clinică, după care numărul a crescut la cinci cazuri pe clinică în 2009. Acest lucru se datora faptului că Parcul Național Yellowstone a reintrodus lupii în parc.

„Dacă unul dintre ei este pozitiv, se adună în haite, țânțarii se hrănesc cu ei, apoi se întorc la locurile obișnuite pentru a se culca, iar alte haite sunt infectate”, a declarat Dr. Carithers. „Cele mai mari probleme apar atunci când există o densitate mai mare a populației de animale de companie, țânțari și o populație mare de câini infectați, cum ar fi în orașele din sud.”

Micromediile și vremea

Condițiile climatice pot, de asemenea, să afecteze profund oportunitățile țânțarilor de a transmite boala.

În 2008-2009, sud-estul țării s-a confruntat cu o secetă severă. S-ar fi așteptat ca numărul cazurilor de viermi cardiaci să scadă, dar acestea s-au localizat în jurul corpurilor de apă, a declarat Dr. Carithers. Hărțile din 2010 arată că un oraș din Texas, care anterior a avut o incidență ridicată a viermilor de inimă, nu a avut niciun câine pozitiv la viermii de inimă în șapte clinici. Cu toate acestea, în orașul următor, 10 clinici au raportat peste 100 de câini pozitivi per clinică. Diferența dintre cele două orașe consta în faptul că primul județ era uscat, iar cel de-al doilea avea numeroase lacuri.

Uraganele sau alte furtuni majore pot provoca, de asemenea, focare de viermi de inimă din cauza creșterii cantității de apă într-o zonă. În California, în unele zone s-a înregistrat o incidență crescută a viermilor de inimă deoarece țânțarii din copaci depun ouă în urnele subterane din cimitire care acumulează apă.

„Țânțarii pot depune ouă într-o sursă de apă de mărimea unui degetar. Dacă este la umbră, apa va rezista până când larvele se vor dezvolta. Există un mare potențial acolo”, a declarat Dr. Carithers.

Transmiterea viermilor de inimă scade în lunile mai reci, dar prezența micro-mediilor în zonele urbane sugerează că riscul de transmitere a viermilor de inimă nu ajunge niciodată la zero.

„Extinderea urbană a dus la formarea de „insule de căldură”, deoarece clădirile și parcările rețin căldura în timpul zilei, creând micro-mediu cu potențial de a susține dezvoltarea larvelor de viermi de inimă la țânțarii vectori în timpul lunilor mai reci, prelungind astfel sezonul de transmitere”, conform Orientărilor privind viermii de inimă canini ale AHS.

În nord-est, incidența viermilor de inimă este oarecum influențată de transportul frecvent de animale din sud, unde viermii de inimă sunt endemici. Aceste animale sunt date spre adopție după ce au fost sterilizate sau castrate.

„Problema în aceste cazuri este că atunci când câinii sunt duși în orice adăpost, atunci sunt testați (pentru viermele de inimă). S-ar putea să fie infectați la acel moment, dar dacă sunt prepatenți, rezultatele vor fi negative. Dacă nu efectuați un test de urmărire, iar infecția se maturizează, atunci acel câine infectează țânțarii din noul cartier”, a declarat Dr. Carithers. „Acesta este modul în care ne trezim cu viermi de inimă în zone anterior neendemice, așa cum am văzut în Massachusetts, în apropierea unui mare centru de adopție. Așadar, medicii veterinari ar trebui să fie întotdeauna vigilenți, chiar dacă simt că se află într-o zonă endemică rară.”

Tratament și prevenire

Cea mai mare problemă, potrivit Dr. Carithers, este că boala viermilor cardiaci nu poate fi tratată.

„Nu, nu puteți trata boala viermilor cardiaci”, a spus el. „Puteți scăpa de viermii cardiaci dar nu și de boală. Patologia, chiar și de la un singur vierme care moare într-un singur câmp pulmonar, este încă prezentă un an mai târziu. Viermii provoacă o patologie care durează pentru totdeauna”.

Mai mult, rezultatele unui studiu publicat în luna ianuarie a acestui an în Frontiers au arătat că 6.138 de pacienți tratați pentru infecția cu viermi cardiaci prezentau un risc semnificativ crescut de insuficiență cardiacă dreaptă și stângă sau cardiomiopatie, comparativ cu peste 4 milioane de pacienți care nu au avut niciodată un test pozitiv pentru această afecțiune.

Cu toate acestea, un studiu estimează că o treime dintre câinii din SUA au primit o singură doză sau mai mult de preventiv împotriva viermilor cardiaci în 2023, în timp ce 67% nu au primit. Aceasta este o creștere de la 64% în 2009, când pe piață existau doar cinci medicamente preventive împotriva dirofilariozei. În prezent, sunt disponibile cel puțin 20 de opțiuni diferite de prevenire a afecțiunii, iar toate produsele sunt aproape 100% eficiente în prevenirea viermilor cardiaci atunci când sunt utilizate pe tot parcursul anului și administrate conform instrucțiunilor.

Pentru a ajuta la abordarea concepțiilor greșite și a dezinformării cu privire la această boală, organizațiile profesionale veterinare și de apărare a sănătății animalelor au făcut echipă, inclusiv AVMA, AHS și Boehringer Ingelheim, pentru a lansa inițiativa #ProtectMoreDogs - un program cu resurse digitale pentru medicii veterinari și proprietarii de animale.

„Proprietarilor de animale de companie li se spune adesea să ia măsuri preventive împotriva viermilor de inimă, dar există o lipsă în ceea ce se numește follow-up”, spune Dr. Carithers.

„Există o deconectare între sala de examinare și recepție. Cât de mult vă amintiți (ca pacient) după ce ieșiți din sala de examinare cu un medic? Îți pun întrebări la care nu vrei să răspunzi și îți dau o mulțime de informații, iar tu trebuie să ții cont de asta. Pot să înțeleg cu ușurință cum s-ar putea pierde informațiile”, a adăugat acesta.

„Trebuie să determinăm medicii veterinari să prescrie în loc să recomande produse înainte ca un client să iasă pe ușa clinicii. Sau să aibă produse în sala de examinare și să le ducă la recepție”.

Sursa

avma.org